1,244 matches
-
europene și e trimis ca să strice moldovenii, ca să taie... E trăsnet! E un articol pe care îl puteți găsi, în principiu, pe Internet. Și ai legat un dialog cu omul cu pricina? Nu, din păcate nu. |sta e cel mai mișto sau cel mai horror? Pentru mine e mișto. Evident, informație nu găsești în articolul ăla. Ar mai fi o reacție... Mișto sau horror? Cam așa. Am mers într-o seară să-mi iau țigări. Și, lângă chioșcul de țigări, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
taie... E trăsnet! E un articol pe care îl puteți găsi, în principiu, pe Internet. Și ai legat un dialog cu omul cu pricina? Nu, din păcate nu. |sta e cel mai mișto sau cel mai horror? Pentru mine e mișto. Evident, informație nu găsești în articolul ăla. Ar mai fi o reacție... Mișto sau horror? Cam așa. Am mers într-o seară să-mi iau țigări. Și, lângă chioșcul de țigări, am văzut trei persoane care erau un pic bete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
pe Internet. Și ai legat un dialog cu omul cu pricina? Nu, din păcate nu. |sta e cel mai mișto sau cel mai horror? Pentru mine e mișto. Evident, informație nu găsești în articolul ăla. Ar mai fi o reacție... Mișto sau horror? Cam așa. Am mers într-o seară să-mi iau țigări. Și, lângă chioșcul de țigări, am văzut trei persoane care erau un pic bete și se uitau țintă la mine. Și m-au și măsurat așa din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
interviul din numărul trecut al „Suplimentului“. Îndrăznesc să-l completez pe domnul Mihăilescu, pe care încep să-l suspectez de un optimism feroce: prezentul ne dă, deja, jdemii de exemple de genul acesta. Lumea hăhăie și-și trage coate la mișto când aude că un polițist din Cluj a dat insistent cu subsemnatul pe propria sentință de sinistru analfabet. Știrea a apărut în presă la începutul acestei săptămâni, după ce unii șoferi au reclamat felul în care erau scrise procesele verbale ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
faci acordul prin asemănarea triunghiurilor ca să intri în categoria asta. Se aude, domnu’ Gâdea? Da, despre Trio Galax al antenelor este vorba. O emisiune veselă, nu-i așa? Una pe care, urmărind-o, lumea hăhăie și-și trage coate la mișto. Niște băieți simpatici, inofensivi, își dau și ei cu părerea, dom’le, doar nu dau în cap la nimeni! Acolo l-am văzut pe SuperNotebook, săptămâna trecută, dându-i o „lecție“ de viață lui Andrei Pleșu. Din desktop-ul domniei sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
încât te trimite cu gândul la un documentar. Și de aceea lucrul cu care rămâi, fie că „te râzi“ sau nu, e acea invitație foarte discretă la autenticitate, de care avem nevoie în general, nu doar pentru a face filme „mișto“.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
niciodată să-l abordez. Când am citit textul împreună cu Dorina Chiriac, cu care l-am și tradus și montat, țin minte că am avut o mică divergență. Ea vedea spectacolul într-o cheie, eu în alta. Și a fost foarte mișto că în momentul în care am făcut spectacolul, am ajuns la mijloc, la o perspectivă care unea cele două viziuni.“ Februarie 2008: Daniel Knorr Knorr este unul dintre cei mai cunoscuți artiști vizuali din spațiul european. Mai puțin cunoscut publicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
în cuvântul PACE. Transpirat, într-un cerc de cretă, agitam pe deasupra capului un dreptunghi de carton. Mândru că undeva, acolo sus, cineva ne citește. TOVAR|ȘUL ne citea. Colegii mei din TOVAR|ȘUL susțineau că la ei e mult mai mișto. Instructorii lor cam trăgeau chiulul. La mine, în PACE, urlau în draci. Era una, profă de atelier, ne ținea ore în șir cu brațele-n aer, o analfabetă complexată care ținea morțiș să-i iasă literele bine. Diriga povestea că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
fie un instantaneu cu un copil care aruncă o pungă în aer pe un culoar de tren sau oamenii albaștri de la Aiud; de ascultat în căști cât timp se privește fotografia). Regrete? Lipsa carnetului auto (propriu ori aparținând unor prieteni mișto & amatori de TIFF). Zilele filmului românesc (care urmează). » Ce tip de divertisment n-a putut consuma orișicât de simpatic i s-a părut directorul TIFF? Orice made in Bollywood (revelația festivalului Om Shanti Om included) » Vârsta? The Fighter (și no
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
sublimă formă de manifestare a kitsch-ului românesc de maximă audiență: campionatul de fotbal. Însă domnia sa deține, din naștere, „ceva“-ul esențial care le lipsește majorității actorilor de bodevil ce populează „fenomenul“ schizoid autohton sus-amintit: umorul. Atenție!, nu am spus miștoul, boala nenorocită și tradițională a oricărui țânțar cu gură mare din „sportul-rege“. Aia care ne aruncă temele fundamentale în implozii și explozii și-n fuziuni și-n fisiuni neașteptate. Aia care ne dă, constant, un șut în fund de pe drumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
să ia proporțiile unei galerii mai mari. Și nu pentru că se micșorează clădirea (ceea ce ar fi fost cu adevărat contemporană, ci oferta. La ultima vizită părea un spațiu pregătit în aceeași măsură ori pentru evacuare, ori pentru squatting. Ar fi mișto să devină un squat artistic generalizat, măcar pentru un an, până se va da un restart conceptual. Poate că nici nu e nevoie, cât timp muzeul începe să se facă accesibil unui public mai puțin conectat. Și de aceea propune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
la dentist când un dinte de lapte îl supără. Dar sora lui nu își permite să-l ia în brațe și să-l corcolească decât atunci când copilul începe să plângă din cauza dintelui. Pentru că sora lui mai degrabă îl ia la mișto decât să-l alinte. Glumește cu el că l-a lăsat iubita, Oana, care și ea a plecat sau stă să plece în Italia. Răzvan e trist din cauza Oanei, care pare să urmeze drumul mamei. Și când, până la urmă, merge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
niciodată să-l abordez. Când am citit textul împreună cu Dorina Chiriac, cu care l-am și tradus și montat, țin minte că am avut o mică divergență. Ea vedea spectacolul într-o cheie, eu în alta. Și a fost foarte mișto că în momentul în care am făcut spectacolul, am ajuns la mijloc, la o perspectivă care unea cele două viziuni. Și care, probabil, e și cea mai justă. Cu siguranță. Și n-a fost, în nici un caz, vorba de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
care se numea „somata“ - un fel de „prinsa“. Mitingul regizat la care participasem cu ocazia „celui de-al paișpelea Congres“ fusese, în mintea scurtă pe care o aveam atunci, doar un bun prilej să scap de școală; și ca să fac mișto, alături de colegii mei din clasă, de portretele înconjurate de „spice de grâu“ ale celor doi, spânzurate pe Hotelul Moldova din Iași; și ca să fim „mustrați“ cu simț de răspundere de-un grup de muncitori de pe la Tepro, care ne transmiteau, călduros
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
modul deriziv (discuții cu posteritatea, cu Mama Omida, cu o reporteriță, cu cititorul implicit apud Iser). Ironia devine aici crudă, violentă, expunând cu vizibilă ostilitate clișeele legate de poezie și poet, descompunând poezia în părțile ei componente, făcând un aprig mișto de naivitățile lirice, de la Văcărescu la... Heidegger. Poetul „nu se poate sustrage“ de la întrebările ghicitoarei, deși a murit de mult, și își interpelează, colțos, „cititorul implicit“, asigurându-l cinic că „în cele din urmă din hârtie fiind/nu ești nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
mai terifiant care poate să te aducă până în pragul panicii. Deadline-ul e mai înfricoșător și mai implacabil chiar decât însăși moartea (măcar acesteia nu-i cunoști termenul-limită). De o slujbă cu program fix mai scapi, de deadline-uri, niciodată. Toate lucrurile mișto (iubirea, prietenia, libertatea etc.) nu au deadline. Nu contează cât de organizat ești, la un moment dat tot intri în panică - iată doar câteva dintre posibilele aforisme ale fiecărui „viețaș“ care are de-a face cu așa ceva. Și, cu toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
a fost cel mai nimerit. E doar un caz izolat. Poate că până săptămâna viitoare o să găsesc niște lucruri mai demne de imitat și adaptat la România. Poate... LA LOC teleCOMANDA Mărul otrăvit al realității Alex SAVITESCU „Cârcotașii“ au făcut mișto de prezența lui Dan Diaconescu în topul nominalizaților la „Zece pentru România“. Și cred că aceeași atitudine au avut-o și majoritatea celor care nu cred în ședințe de spiritism în direct, în rezolvări miraculoase ale unor cazuri de dispariție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
în care erau tot ei. La noi în comună au adus o dată unul din ăsta, un sistem video, c-a vrut primarul să-și pună, cu o cameră de filmat mică și un televizor în care se vedea ce filmai. Mișto! Și cât a stat ăla în magazin până l-a luat primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că, deh, eram la emisiune. În față la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
în care erau tot ei. La noi în comună au adus o dată unul din ăsta, un sistem video, c-a vrut primarul să-și pună, cu o cameră de filmat mică și un televizor în care se vedea ce filmai. Mișto! Și cât a stat ăla în magazin până l-a luat primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că, deh, eram la emisiune. În față la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Nici comic, nici trist, ci o ciorbă din toate astea, plus că e prea lung. A avut chestia asta despre străinii picați aici, într-un loc uitat de lume, și atitudinea aceea din anii ’90 de genul „hai să facem mișto de noi, românii“, haioși și înapoiați. Faptul că ceva e făcut după un fapt real nu înseamnă că e real. Dacă ceva e imaginat, dar povestit bine, poate părea perfect real. E făcut după o rețetă, iar ce e povestit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
prin anii '30, cei doi termeni erau incluși în vocabularele speciale, unde primeau glosări și făceau obiectul disputelor etimologice. În penitenciare, cei doi termeni desemnează categorii distincte de arestați. Aproape toate discuțiile despre argoul penitenciar încep cu cîteva exemple canonice: mișto, nasol, gagiu și se limitează, uneori, la acestea, dacă nu continuă cu alte cîteva, din același registru civil: marfă, nașpa, meseriaș, bengos, valabil, vrăjeală, trombonist, băiat de băiat, băiat de cartier, trotilat, a se da rotund, a zemui, venit cu
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cobzi, a cobzări, a iordăni, a duce cu papagalul, a băga texte), ca act condamnabil de denunțare (a sifona, a prădui, a cînta, a sufla, a ciripi), ca practică a ironizării (a face caterincă, a face caragață, a lua la mișto...)."61 Comunicarea argotică izbucnește așadar spontan, afirmîndu-se dintr-o necesitate de apărare, de avertizare, de diversiune sau de divertisment. Pentru George Astaloș, "argoul este reflexul nesupunerii, este un act nemărturisit de revoltă. De-asta (sau și de asta) puterile totalitare
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
vin. Similar: fiolă, capsulă, torpilă Glojd = mîncare. Similar: haleală, potol Gogoșari = chiloți. Similar: inexprimabili Gușter = gardian, polițist. Similar: caraliu, priponar, gabor, sticlete, curcan, caraulă, urît Impresii, impresar = deținut care nu se teme de cei periculoși Jurubiță = haz. Similar: caterincă, hai, mișto Loazbă = palmă. Similar: lopată, carabă, macaoază, scatoalcă Mameluc = bleg. Similar: molîu, baligă, mănăstire, muhaia, nătîntoc, popleacă, pulifrici, zdreanță Mansardă = gură. Similar: aftă, bușon, ciocomengă, fermoar, mijă, ocarină, zotcă, malaxor, muștiuc Marafeți = bani. Similar: lovele, biștari, mălai, pitaci, arginți, boabe, mardei
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Tu vorbește tare că și-așa e telefonu ăsta vechi de când era bunicu mic și de abia te-aud când urli. Păi da. E telefonu ăla cu disc. S-ar putea să fie bun la ceva fincă are discu ăsta mișto și pot să-l folosesc ca ceas din ăla cu timp. Zi-mi ce mai pun aicea. Am băgat niște șuruburi în benzina asta. Sunt cam ruginite, da’ cre că n-are nimica. Și firele alea le-am băgat într-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
șapte? OK. Hai că am un apel în așteptare. OK, gagico. Abia aștept. Pa-pa. (Bărbatul ia telefonul de la ureche, se uită la ecran, apasă o tastă. Duce telefonul la ureche.) Da. Da, vorbeam la telefon. Bine, tu ce faci? Clătite. Mișto. Nu, nu m-ai deranjat, dar nu prea știu de unde să te iau. Cred că m-a cam lăsat memoria. Din moment ce ești salvată în telefonul meu înseamnă că ne știm. Dar nu mai țin eu minte de unde. Da. Păi te-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]