1,188 matches
-
neapărat ca Loïc să-și țină gura. Crezi că o să reziste? - N-o să facă niciodată nimic Împotriva mea, răspunse Gwen. - Să sperăm. Philippe Îngheță. Noaptea precedentă se sculase de două ori ca să ia niște pastile care să-i stăvilească o migrenă chinuitoare. A doua oară, o zărise pe soția sa care se Întorcea tiptil acasă, la puțin timp după ora trei noaptea. Ar fi fost gata să jure că părea Încolțită. Preț de o clipă, se Întrebă dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei la spinare și s-au fixat după criterii necunoscute între două văi sau două dealuri, după cum au socotit de cuviință. Mă oprește o clipă să mă pregătească pentru confruntarea cu Vasiliscul. Dacă nu vrei să te alegi cu o migrenă năprasnică, va trebui să manifești respect ori de câte ori treci prin fața Vasiliscului. E de preferat să fii tu primul care te uiți la el, și nu invers, sau să-l privești într-o oglindă. Desigur, puterile lui sunt foarte limitate, dar, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Când l-am vizitat împreună, în prima mea zi în rezervație? Și, în general, el filozofează întruna, pare a fi singurul care să-și pună întrebări legate de condiția lui actuală. Care e de fapt puterea lui? Nu cine știe ce, dincolo de migrene nu s-a înregistrat vreun alt efect, dar e bine să stai deoparte, doar dacă nu ai și tu ceva aluat șerpesc în matricea ta. Mă gândesc că toate creaturile astea, ce au fost cândva fabuloase, miraculoase, au degenerat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai multe coli de hârtie cu grafia lui subțire, În timp ce lumânarea se consuma pe masa de scris. Se scurseseră, probabil, câteva ceasuri bune de când Începuse să-și redacteze lucrarea. Se opri pentru a reciti tot ceea ce scrisese. Se simțea istovit, migrena Îi zvâcnea În tâmple, somnul era Încă departe. — Cu siguranță, așa e. Ipoteza contrară sfidează rațiunea și evidența, murmură el, trecându-și mâna peste frunte. Pe masă se aflau un urcior plin și două cupe. Turnă apa Într-una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena lui Dante se Înrăutățea, În acele zdruncinături chinuitoare. Prin deschiderea laterală, zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor ziduri, apoi carul o coti spre râul Arno, până la rampa care ducea spre Ponte alle Grazie. Aici, fură opriți de garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un pas și s-ar fi prăbușit violent. Își trecu mâna peste frunte, ștergându-și sudoarea, iar apoi se lăsă pe genunchi, pentru a-și reveni. Avu nevoie de cel puțin un minut Înainte să simtă că Își recăpăta puterile. Migrena dispăruse. Se Întoarse către salvatorul său, Însă tânărul se făcuse nevăzut. Atunci se apropie cu grijă de marginea gropii, Încercând să aprecieze cât era de adâncă. Probabil că În locul acela fusese o criptă. Ori biserica fusese clădită peste o construcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mâna peste fruntea asudată. În minte Îi reveni moartea mozaicarului. Iarăși. Avea să rezolve acel mister. Numai că trebuia să se Întoarcă la templul crimei, de unul singur. Prima oară ajunsese acolo odată cu ceilalți, iar vederea Îi fusese ofuscată de migrenă. Simțurile Îi erau alterate. Nu avusese cum să asculte glasul șoptit cu care locurile Îi vorbesc sufletului. Trebuie că neglijase semne și urme esențiale. Ce anume nu izbutise să vadă? În scurtă vreme, după apusul soarelui, avea să poată străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Aici, exilul sau singurătatea, în mijlocul acestor nebuni lascivi și agitați, care dansau ca să moară. Dar, prin noaptea umedă, plină de miresme vegetale, ciudatul strigăt de pasăre rănită al frumoasei adormite ajunse iar până la el. Când d'Arrast, chinuit de o migrenă cumplită, se trezi după un somn neliniștit, o căldură umedă strivea orașul și pădurea nemișcată. Acum aștepta la ieșirea din spital, uitându-se la ceasul de mână, care stătuse. Uimit de lumina puternică și de tăcerea ce se înălța din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
raportul meu. Puneți accent pe foștii iubiți. Ține-l în frâu pe Koenig, dacă poți, și scrie tu raportul, fiindcă Billy e practic analfabet. Când terminați, vă întoarceți aici și-mi dați raportul. Durerea de cap mi se transforma în migrenă. M-am supus. Ultimul lucru pe care l-am auzit înainte de-a ieși în stradă a fost chicotitul unui grup de polițiști aplecați peste scrisorile de dragoste ale lui Betty Short. • • • L-am luat pe Koenig de la secția Hollywood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu oglinzi de la azil. Tata venea uneori să-mi facă morală. Mă învinuia că-mi pierdeam timpul și mă amenința că mătură „gunoaiele” de pe pereți; adică imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: „Îndrăznește”. Știa la ce mă refer. Suferea de migrene teribile și era o adevărată sărbătoare pentru mine să tropăi, când îl durea capul, în camera alăturată. De aceea trântea ușa și mă lăsa în pace. O singură dată l-am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceva mai departe de el din motive de igienă, ca să nu fie stropiți. Drept să spun, m-a surprins când mi-a povestit din ce cauză părăsise circul: «Mă chemase directorul, își amintea el. Eram bolnav, aveam temperatură mare, amețeli, migrene, și anunțasem că nu puteam să-mi fac numărul în spectacolul de a doua zi. „Îmi pare rău, Ulise, pentru tine, mi-a zis directorul, dar trebuie să joci mâine seară”. „Dar nu pot, domnule, sunt bolnav”, am protestat. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aveam amețeli. Mă stăpânea numai frica. În seara următoare mi-am făcut numărul cu groaza în suflet. A fost un succes imens. A treia seară, a patra, a cincea, la fel. Îmi era continuu frică și nu mai aveam nici o migrenă. Până ce am început să mă obișnuiesc. Când mi-a trecut frica, a revenit boala. Am început să am migrene îngrozitoare și am fost nevoit să părăsesc circul». Am bănuit că Mopsul avea un calcul ascuns care-l determina să relateze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un succes imens. A treia seară, a patra, a cincea, la fel. Îmi era continuu frică și nu mai aveam nici o migrenă. Până ce am început să mă obișnuiesc. Când mi-a trecut frica, a revenit boala. Am început să am migrene îngrozitoare și am fost nevoit să părăsesc circul». Am bănuit că Mopsul avea un calcul ascuns care-l determina să relateze o întâmplare nu tocmai avantajoasă - nu era el omul care să recunoască sincer că-i fusese atât de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
retras, depărtându-mă. Mulțumit de această victorie parțială asupra mea, m-am grăbit s-o desăvârșesc cât nu era prea târziu și să trec Rubiconul, făcând pe prostul. M-am ridicat în picioare și m-am plâns că aveam o migrenă îngrozitoare; vroiam să iau puțin aer, să mă răcoresc. Roșeața i-a dispărut imediat din obraji. A devenit palidă de furie, s-a sculat și ea din pat, și-a aranjat halatul și a ieșit după ce mi-a aruncat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-a silit să renunț. M-am întors în pat. Tremuram de frig, poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că-mi supraviețuisem propriei morți. Asta m-a făcut să uit de migrenă. M-a cuprins pe loc o euforie nervoasă. Mă gândeam: „Așadar, alții, sărmanii, mor și habar n-au ce se petrece în urma lor. Nu mai văd nimic, nu mai aud nimic. Stau cu pământ în gură și în urechi. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Militare. De aceea o întinsese IF-ul mai devreme din "Cafenea". Îi picase fisa că partea finală a raționamentului său putând fi corectă, Raicopol fusese camuflat, în cea 306 DANIEL BĂNULESCU ținea de tine era să te alegi c-o migrenă. Domnul Profesor Martin era amanta pătimașă și devoratoare din intimitate, care pe stradă nici gând să-l mai salute pe odiosul grăjdar. Dimpotrivă, pe stradă ne saluta și se comporta ca și cum de capul nostru ar fi fost ceva, criticul literar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obrajii moi ai pernei și o strigam Încet, iar și iar, murmurându-i numele la nesfârșit, netezindu-i părul aurit și moale, sărutându-i ochii tulburători, atât de viu proiectați În propria-mi imaginație. Mă trezeam În zori epuizat, cu migrene și cearcăne imense, răvășit de prea multele orgasme avute peste noapte. Uram timpul când nu o vedeam, considerându-l o pierdere la scară cosmică. Mama se arăta foarte Îngrijorată de schimbarea mea, care devenea tot mai vizibilă și forfotea mereu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și plimba o cățea maidaneză, cu carespuneau vecinii drăcoși moșul avea relații dintre cele mai dubioase. Mă durea capul Îngrozitor. Mi-am amintit că atunci când acuzam astfel de dureri, tanti Rita, sora mamei, Îmi prepara un ceai din plante și migrena era Îngenuncheată. Mi-a plăcut Întotdeauna să culeg plante medicinale. Mergeam cu Milu, prietenul meu deosebit, prietenul meu grozav (fire nebunatică, temerară, ce mă iubea până la sacrificiu). Apreciam la el simțul de orientare (găsea de fiecare dată locuri nebănuite, În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Inima Îmi zvâcnea cu putere. Pe fereastra Îngustă, dreptunghiulară, se zărea un colț de cer Îndepărtat, cu câteva stele clipind acolo tainic, ca niște ochi cercetători În noapte. Melanie s-a trezit mai devreme decât Îi era obiceiul, acuzând o migrenă În partea stângă a capului. I-am făcut o compresă rece, iar ea a stat liniștită ca o școlăriță exemplară. M-a Întrebat dacă am cafea (a ei se terminase), Însă a trebuit să o dezamăgesc, spunându-i că nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o puternică migrenă și cu un gust de-a dreptul tâmpit: Doamne, ce senzație aiurea parcă mi-au fătat șapte mâțe-n gură! Stors de puteri și cu părul răvășit, mi-am Împins fața descompusă spre baie. Gânduri nenumărate Îmi strângeau capul Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și Betty Shand și-au deschis birou În mall, surorile Keswick conduc un restaurant nou... — Trebuie să mă duc și eu, Paula. — Pacienții mei din Residencia nu mai au nevoie de mine ca pe vremuri. Gata cu insomnia, gata cu migrenele sau depresia. Exact cum s-a-ntîmplat și-n Estrella de Mar. PÎnă și Bobby Crawford a plecat. Și-a subînchiriat apartamentul pentru restul verii. Hennessy susține că inspectorul Cabrera e pe urmele lui. În vocea ei era o bizară notă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu Max concurs de tir - perforând cu gloanțe de pistol o plăcuță ruginită din pădurile noastre, pe care scria „Vânătoarea interzisă“. Acest Max era un tip plăcut și viguros și de aceea eram surprins când Îl auzeam plângându-se de migrenă și, cuprins de moleșeală, refuza să vină să bată mingea cu mine prin jurul casei sau să ne scăldăm În râu. Acum știu că În vara aceea avea o legătură amoroasă cu o femeie măritată a cărei proprietate se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am zis încă nimănui asta, în afară de Hol- și ea zice doar că n-o să mă duc în veci dacă nu vine și ea cu mine. Trebuie să recunosc că femeile au o imagine supraevaluată a propriei importanțe. Mama avea o migrenă de-a ei de dimineață. Era încă în pat când a plecat tata la muncă - destul de ciudat, pentru că, în mod normal, ea coboară prima. În orice caz, tata era gata îmbrăcat foarte devreme; arăta mult mai optimist în dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de fapt nici nu zâmbea. Doar se uita la ea. Am zis că-mi pare rău, a spus el. Mă duc acum să iau. Nu, dragul meu, am zis că am cât să mă descurc. Am luat destule chestii pentru migrene și mai voiam ceva doar ca rezervă în caz că nu ține. Dar e mult mai bine și probabil că nu-mi mai trebuie nimic în seara asta. — Îmi pare rău pentru fursecuri. Ce ți-a venit să le iei? Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bine de ce le aveam. Mai bine spus, de ce le adusesem în discuție. Pentru că asta făceam: nu am nici o urmă de-ndoială. Când aveam nevoie să mă „dreg“ un pic, așa, cu hobby-ul meu, mă lua durerea de cap. O migrenă autentică, dureroasă, pe o parte, cu tot cu luminile care clipeau și umbrele oribile care le urmau, dar pe care oricum eu o puneam la cale. Vedeți voi, era așa de ușor să petrec un timp sus în dormitor fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]