2,151 matches
-
inși, am ieșit 4 inși. Și a spus un gardian: Luați 5 oameni! Dar suntem 4. Și ne-a culcat între porți, pe zeghe... Și ne cerea ca noi să aducem 5, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni. Altădată, era 25 decembrie, ploua, ningea și noi turnam umbrelele la Cazinou, la hoteluri și greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și într-una din zile pe faleză erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
alarmat pe ceilalți... Și atuncea a început focul. Și bineînțeles că n-o fost între ei niciun rănit, numa’ s-o tras așa ca să poată să se retragă. Ei s-or retras, Mâț o rămas prins... În timpul ăsta o început milițianul sau securist, ce-a fost, să-l interogheze pă Mâț. Și l-a întrebat câți suntem: Mulți. Ce armament aveți? De tot felu’. Tot în momentu’ ăsta, cobora o căruță cu brânză de mai de sus. Și când au văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Ia, adă câinele! Câinele o trecut pe lângă mine și trebuia în capăt să urce pă scară în pod, să ieie mirosul... Și când o ajuns la ultimul fuscel, nu știu cum a alunecat câinele... Și atunci m-a călcat pe picior un milițian sau securist. Eu n-am știut să-mi trag picioarele... Da, da’ io am visat cum m-a înconjurat cu câinele... și că am fost prins... Deci, cum v-am spus, visul s-a adeverit... Și când m-a călcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de-acolo. Lucra la nu știu ce fabrică minieră, sau ce dracu’ era aia. Și zice: Pun o capsă detonatoare șivine jos tătucu’... da’, mă, tu tre’ să-mi acoperi spatele. Cum? Păi, zi și noapte, permanent, acolo la partid e un milițian în față. Și ce să-i fac io? Trebuie să-i distragi atenția. Și ne trebuie un pistol ca să putem să rezolvăm dacă-i cazul... De-aia nu-ți fă probleme... Atât i-am spus, nimic mai mult. No, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mii de stele, și cum era și frig, chichiura aceea măruntă, picura... Știi? Și noi, aliniați în coloană de câte cinci, mergeam pe dealu’ ăla unde ne așteptau dubele. Și de două părți reflectoarele, și lângă fiecare reflector, câte un milițian cu automatu’... Dom’ne, dacă v-amintiți de poezia aceea Pohod na Sibir, ei, cam așa a fost acest moment... Noi mergeam parcă pe Golgota, doar că acolo n-o fost iarnă... Și mergând, nu știu care dintre cei care urcam a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu ochelari, îl văd că era a patra persoană din fața mea, fac patru pași până la el și cu voce puternică zic: Aurel, totu-i o minciună, o ticăloșie! E o înscenare acest proces! Tare, să audă. Și mă duc înapoi. Milițienii erau probabil mai departe, poate erau și cu mai puțină școală, și nu știau despre ce-i vorba, da’ i-am spus repede și răspicat... Mi-or strigat: Stai în front! Că orice mișcare din front te costa foarte mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
trei mine: Baia Sprie, Cavnic și Valea Nistrului... Ai noștri au făcut tot. Enorm de mult... Am lucrat foarte mult și am făcut cele mai grele munci... Și știți cum lucram noi? Plătiți! Dar noi ne plăteam și paza, și milițienii, și funcționarii, și hainele pușcăriei, tot ne plăteam noi. Și nouă ne venea 10 lei, din care-ți cumpărai doi sau trei biscuiți, și după aceea n-aveai voie nici la cei 10 lei, că ni-i punea pe CEC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dovadă și te duceai cu dovada aia până îți aduceai porumbul... Și din două în două luni, sau și din lună în lună, veneau polițaii... Mă căta, exact cum mă cătați dumneavostră, și pe câmp venea până dădea de mine... Milițianul trebuia să mă găsească:ăUnde-i bărbatu-to? La prășit. Unde, în ce loc? Acolo. El trebuia și să mă ia și să mă ducă la un capitan, și ăla mă întreba: Ce-ai mai auzit? Ce-ai mai făcut? Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
rău, că eu am fost în echipa care l-a dezarmat pe șeful de post. Și acolo ne-a bătut mult, numai în piept. Vă aduceți aminte cine erau bătăușii? Bătăușii cine să fie? Nu puteam știi... Ofițeri. Dar din milițieni d-ăștia am mai aflat că ne bătea și ei: a fost un sergent major, Paschia îi spunea... Și la Galați, la penitenciar, m-a mai bătut un țigan... l-am ținut minte până acu’, da’ l-am uitat. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era’ puțuri de aerisire... A fost foarte greu și acolo, și să accidenta mulți... Și a’ fost multe zile că ne-au bătut la carceră. Aia era cât o sobă de mică, doar cât încăpea omu’... și un nenorocit de milițian a băgat sârmă ghimpată înăuntru, că mai adormeai și te rezemai de perete... Și nu puteai să te mai rezemi că te înțepa sârmele alea ghimpate și trebuia să stai numa’ așa... Nu era ușor... Care făcea câte o greșeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ne-a promis că ne dă patru pachete de cinci kilograme pe an și două vorbitoare... Timp de paisprezece ani a venit o dată femeia la un singur vorbitor la Oradea. Am văzut-o cinci minute, ea dincolo de masă, eu dincoace, milițianul se plimba... Și mi-a adus un pachet. Și asta a fost toată legătura cu familia. Când s-a început în Ungaria, s-a terminat și cu treaba asta. Ați întâlnit personalități în perioada cât ați fost închis? Personalități am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și muncitori și toți... În 1953 când a murit Stalin, s-a simțit vreo schimbare de regim? Când a murit Stalin eram în Galați. A’ tras cloapete, că auzeam cloapetele trăgând... Știu că la moartea lui, mai era câte un milițian mai bun dintre aceia care ne păzeau pe sală. Și cum era ușa, avea o vizetă de aia mică, băgam castronul, ne punea mâncarea și ne băga iară înapoi. Și mai întreba câte unu’ de ce trage cloapetele mereu și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că a murit Stalin... Atâta am auzit că trăgeau cloapetele, da’ nu rețin în ce an. Nu mai rețin... Înainte de a vă elibera ați avut vreun semnal că se întâmplă ceva? La Botoșani a’ mai fost și băieți buni din milițieni, care ne mai spunea’ câte ceva. Iar înainte de a ne elibera cu vreun an, prin ’63, ne dădea’ câte un ziar de ăsta și-l citeam în celulă, zece minute, un sfert de oră... Scria de faptele lor, ce au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
se adresă „juristului”. Cu trei -patru oameni vă amplasați la poala Crainicului, cunoști bine zona... Coborâți pe cursul Cracăului, și supravegheați șoseaua... Piatra - Tg. Neamț !.. Așteptați, va trece, după informațiile mele, un camion cu provizii, însoțit de două camioane cu milițieni..!” „ - Sofronie.. „Profesore” !.. tu cu câțiva oameni, vă așezați la poalele Vf. Mare, coborâți pe cursul Pângărăciorului și supravegheați șoseaua, care duce de la Piatra spre Viișoara și Bicaz..!” „ - Nechifore, tu și încă trei oameni, coborâți pe cursul Bistricioarei, și nu scăpați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
uita ca în palmă spre Poiana Teiului, la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți și înalți până la cer, plantați la nașterea lui și a fraților săi, Alexandru și Vlăduț, unde bătrânii lui părinți trebăluiau, „supravegheați”, zi și noapte, de milițieni înțesați prin șură, cotețe și șoproane, poate pun mâna pe „bandit”. Când..un tufar, la marginea pădurii, se mișcă și, un moșneag ca din cărțile de povești cu poze, din copilărie se ivi urcând, cu fereală, în inima pădurii. Era
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-și ororile, fără seamăn făcute acolo, la Hangu, cu o sălbăticie greu de închipuit. „.. Unde, oare, a încăput în mine atâta cruzime... o cruzime, de care nu m-ași fi crezut niciodată în stare..?!”... .. După ce i-a înșfăcat pe toți milițienii la rând, în cămașă și izmene, din patul călduț, de lângă neveste, i-a executat... iar capetele cu chipiu cu tot rânjeau, înfipte în gardul postului de miliție, în flăcări până la cer. Era o imagine sinistră.. ca în iad, era ceva
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prin pădure ca o umbră, pe versantul nordic... și ajunse la „Bârlog”. Avea fața congestionată și părea speriat... „ - Ce e... „Profesore” ?, îl întâmpină Baltă, cu semnul îngrijorării pe chip... „ - Căpitane... Orașul e tixit de camioane pline de militari, securiști și milițieni.. o întreagă armată, cu dotări ca pentru război. ...În oraș este o stare de vânzoleală.. de neliniște..și, de așteptare... un fel de alertă neanunțată... Nu se vorbește decât de.. „bandiții” din munți... și, că în curând vor fi capturați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
neliniște vădită în ochi. Baltă rămase câteva clipe pe gânduri.. starea lui de îngrijorare.. li-o transmitea și lor. „ - Te-i văzut cu mătușa...?!”, îl întrebă, brusc pe Sofronie. „ - Nu.. n-am riscat !.. Strada era tixită cu camioane pline de milițieni și, am renunțat.. nu m-am apropiat !”. „Perfect... foarte bine „Profesore” !... Îți mulțumesc !” Apoi, o clipă... cât o bătaie de inimă grăbită, se uită adânc în ochii albaștri și senini ai lui Alistar. „ - Ai vreo părere... Ce crezi că-i
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
risipeau muniția, în direcții la întâmplare, în vreme ce, partizanii erau cu totul în altă parte și, la fiecare rafală a lor, cădeau zeci de urmăritori. Puștile automate și mitralierele tocau ca melițele, împroșcând mii de gloanțe fără nici o țintă. Puhoiul de milițieni și securiști năvalea ca o apă călcând peste proprii morți, lăsându-i în urmă. Situația se complica mult.. Căpitanul trebuia să ia o hotărâre urgentă.. Toți îl urmăreau cu coada ochiului, așteptând... simțind cum li se transmite și lor neliniștea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
al Bistrei, spre izvoare, și pe sub poalele Ceahlăului, în zorii zilei au ajuns pe valea Bistricioarei. Acolo dădu peste alte trupe de securitate și o luară înapoi pe munte, sub Poiana Mare.. Când priviră spre creasta sură, îi văzură pe milițieni coborând. De sus, de după creastă, milițienii trăgeau neîncetat. Erau înconjurați... Unul din camarazi, Anton, prăbușit cu fața culcată pe un braț, cu capul zdrobit de o grenadă, zăcea fără suflare, într-o baltă de sânge. Altul, Calistrat, prăbușit pe spate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
poalele Ceahlăului, în zorii zilei au ajuns pe valea Bistricioarei. Acolo dădu peste alte trupe de securitate și o luară înapoi pe munte, sub Poiana Mare.. Când priviră spre creasta sură, îi văzură pe milițieni coborând. De sus, de după creastă, milițienii trăgeau neîncetat. Erau înconjurați... Unul din camarazi, Anton, prăbușit cu fața culcată pe un braț, cu capul zdrobit de o grenadă, zăcea fără suflare, într-o baltă de sânge. Altul, Calistrat, prăbușit pe spate zăcea cu pieptul sfârtecat și ochii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia el, molcom, dar o detunătură frânse ruga către Domnul, și Tudosă lovit între umeri, se prăbuși peste trupul neînsuflețit al camaradului lor. Cârțu și Sofronie, dintr-un salt, îi trase pe amândoi din bătaia armelor. Milițienii cu câini apăreau de după creastă în valuri. Baltă, fără grabă, îi luă în brațe, pe rând, și-i strânse la piept îndelung, sărutându-i pe frunte... „Sărmani prieteni... dormiți în pace !.. V-ați făcut datoria..!”. Obrazul îi era scăldat de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pădurii. O mulțime de uniforme albastre apărură printre copaci, cu câini eliberați din lesă, gata să sfâșie. „ - Răsfirați-vă, băieți.. răsfirați-vă !”, strigă Baltă, ca sa deruteze câinii. „ - Plecați, vă acopăr..!, răcni Ichim, și, descărcă un încărcător, secerând un grup de milițieni și culcând la pământ câțiva câini. Totuși hămăitul se apropia în salturi, urmat de milițieni. Sofronie, văzând cât sunt de mulți, s-a oprit și a tras o rafală lungă.. lungă, care părea să nu se mai termine... secerând o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să sfâșie. „ - Răsfirați-vă, băieți.. răsfirați-vă !”, strigă Baltă, ca sa deruteze câinii. „ - Plecați, vă acopăr..!, răcni Ichim, și, descărcă un încărcător, secerând un grup de milițieni și culcând la pământ câțiva câini. Totuși hămăitul se apropia în salturi, urmat de milițieni. Sofronie, văzând cât sunt de mulți, s-a oprit și a tras o rafală lungă.. lungă, care părea să nu se mai termine... secerând o mulțime de umbre. „ - Pleacă, Sofronie... pleacă !”, răcni Ichim din tot plămânul, dar, când să mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bătăia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea, ca o piatră de mormânt, înstăpânea toată valea. Doar, acorduri triste în clipocitul izvoarelor de munte.. îi făcură să viseze la.. copilăria lor.. Deodată, din spate, de sus de pe creastă, milițienii începuseră să tragă, cu o înverșunare de neînchipuit. Dezmeticiți, cei doi.. își dădură drumul pe povârniș, până jos, pe valea adâncă și îngustă, pe cursul prăpăstios râpos al Borcăi. Pe acolo urmăritorii n-aveau îndrăzneala să se avânte. Când, surpriză
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]