2,172 matches
-
burtă, Sheba a văzut cum osul pelvian îi ieșea în afară, creînd o gaură largă și puțin adâncă chiar deasupra pântecului. Uitase că așa arată corpurile bărbaților foarte tineri, zicea ea. — Ați primit, deci, desenul? a întrebat Connolly. — Poftim, a mimat ea supriza, vrei să spui că de la tine era? Connolly a dat din cap rușinat, că da, cam așa ar fi. Sheba i-a spus că era un desen drăguț și că dacă el l-a făcut, ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ars lutul erau altfel decât sincere. Și când, în sfârșit, și-a dat seama, se pare că a fost mai degrabă flatată decât dezamăgită. Și azi îi ia apărarea lui Connolly, furibundă chiar, pentru „strălucirea“ lui, pentru „imaginație“. Dacă a mimat un interes pe care nu-l avea, atunci prefăcătoria lui arată „o foarte sofisticată adaptivitate socială“ în ce-l privește, susține ea. Școala se rușinează de ideea că el ar putea fi inteligent, pentru că “întotdeauna l-au declarat ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prefăcut că se uită la vârfurile despicate de păr în oglindă. — Nu, nu prea, a răspuns ea. A fost destul de plicticos, de fapt. Nu plănuise să spună asta, dar, cumva, când a venit vorba, posomoreala a fost mai ușor de mimat decât entuziasmul. — O, draga mea, a zis Richard. O asculta doar cu o ureche. — Cred că o să mă bag în pat, a zis Sheba. El a pufnit, absent. Și, chiar când ea punea mâna pe clanță, el a ridicat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să spună asta, dar adevărul e că nu mă prea pricep la tineri. Sunt foarte sigură pe mine în clasă, unde regulile - indiferent dacă sunt respectate sau nu - sunt clar definite. Dar în alte împrejurări, mă pierd. Nu pot să mimez stilul acela de conversație, ușor, zeflemitor care pare să fie de rigueur în zilele noastre. Nu sunt o persoană dezinvoltă. Bășcălia și glumele absurde nu sunt specialitatea mea. Am tendința să devin țeapănă și stângace în compania tinerilor - și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a primi iertarea. Sus, copiii dispăruseră în camerele lor, iar Richard făcea cafea în bucătărie. Sheba și cu mine ne-am dus în living și imediat Richard a venit cu tava de cafea. A făcut un întreg circ din asta - mimând o fanfară și cu șervetul pentru ceainic pe cap. Din asta și din felul exagerat în care Sheba i-a mulțumit, am tras concluzia că contribuția lui Richard la gospodărie era mai degramă nesemnificativă. Am stat toți trei de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de foc în ciuda ploii, a râului și-a vântului înghețat. Ei, a zis el, de asta am scăpat. Jina a izbutit să mai râdă o dată și și-a șters lacrimile. Era posibil ca din clipa aia să fie nevoită să mimeze zâmbete ca să-i facă pe plac soțului, iar gândul ăsta a neliniștit-o mai mult decât perspectiva de a cădea în apă. Deja ajunseseră la prima lor disensiune. Mă îndoiesc c-o s-o mai pățim o dată, a continuat repede Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
închis. A mai născut un copil, pe Sue, și-a început să-și facă griji gândind că o fetiță e mult mai predispusă la a moșteni caracterul psihic și nefericirea mamei. Ca multe alte mame, Alice s-a apucat să mimeze încântarea. A început să râdă atunci când Sue o trăgea de păr, a renunțat la ideea absurdă de a avea o sufragerie lipsită de jucării împrăștiate peste tot și-a încetat să se mai întrebe ce făceau femeile fără copii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a fost și deliberată. O dată cu ea am asistat la nașterea amoralismului (toți suntem o apă și-un pământ) ca justificare a imoralității legalizate prin Ordonanțe de Urgență: capturarea statului de către stâlpii anilor ’80, mai școliți, mai cu ștaif, capabili să mimeze neoformele de relief și să recite neotabla integrării cu voluptatea cu care concepeau dezvoltările limbii de lemn și multiplicarea rezervațiilor pentru nomenclatură. Apelul lui Liiceanu către lichele (corect moral, de altfel) le-a tras un semnal de alarmă din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aduc și-acum aminte de Constantin; era în același palton ponosit de custode cu care umbla pe la Biblioteca Universității, când ne aducea cărțile și-ntreba ironic: „Băiete, tu-nțelegi ce citești?”. S-a desprins puțin de noi și, ușor teatral, mimând vocea lui Ceaușescu, a strigat „Da’ tovarășu’ Honecker ce mai face? Ce mai face tovarășu’ Honecker?” „Ce-ai zis mă, javră?”, se aruncă ofițerul pe el și-l prinse de mâneca paltonului. „Ești arestat.” Într-o fracțiune de secundă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
menite să facă față unor împrejurări speciale, legi de care nu s-a putut dispensa nimeni până acum. - Da, dar sunt legi; trebuie respectate ca atare; eu vorbesc, însă, de situația în care am fi puși să judecăm în afara legii, mimând existența acesteia, forțând interpretări voite de ei, poate chiar până la răstălmăcire. - Așa ceva nu se poate. - Dar acolo se va ajunge dacă-l scoți pe judecător din locul lui în bătaia vântului; statul devine absolutist, nici un control nu-l mai stânjenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dumneavoastră care serviți șerbet: e opera soției! Sărut mâinile tuturor! Apoi se aplecă pe rând și sărută mâna fiecăreia. Doamna Pavel, aflată în picioare lângă ușă, se întoarse cu spatele apropiindu-se de bufet, făcându-se a neglija lauda soțului, mimând stângaci o modestie vizibil jucată. După scurt timp, în care schimbă, cu aplomb bineînțeles, câteva vorbe de clacă, el se retrase în camera de alături, unde, așezat în fotoliu, rămas singur, deschise unul din cele două ziare de Capitală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
supuse cu stăruința unor întrebări comune bolnavilor preocupați de soarta sănătății lor, se sfârși cu o nelămurită ridicare de umeri din partea doctorului care-i spuse că e sănătoasă, că nimic din neliniștile ei nu se confirmau. - Cum? Sănătoasă? întrebă zâmbind, mimând contrarietatea. - Da doamnă, perfect sănătoasă. Râserăm bucuroși, și la plecare, doctorul îi promise că-i stă la dispoziție în viitor, oricând va apela la el. Ajunși în centru, intrarăm pe strada principală, era potop de lume și ne oprirăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o vigoare greu bănuită, transmițându-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea, cu o cunoaștere perfectă a disimulării, venită de bună seamă din instinct, descrise cu cealaltă mână cercuri, imaginând rostogoliri de cuvinte pe care nu le rostea, mimând un joc al buzelor între vorbire și râs, râdea chiar de uimirea mea, încât oricine ar fi privit-o (aflându-se toți în momentul acela la o oarecare distanță, Lung trecuse mult în dreapta) ar fi dat totul pe seama unei conversații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
am spus. S-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, urmat de trei bubuituri furioase în ușa de la intrare. Alec s-a ridicat în aceeași clipă și a pornit-o înapoi, spre baie, cu pași furișați, care trădau o îndelungată experiență, mimând cu palma lama cuțitului dus la gât își smuci capul cu un gest sălbatic și dispară. Am tras zăvorul cu țigara și paharul în mână și am deschis ușa. Un tip masiv, cu părul vâlvoi, se sprijinea de tocul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am arătat că demnitatea și respectul de sine nu au nimic de suferit în cadrul sistemului actual bazat pe premieri și stimulente. Acum, după cum văd eu lucrurile, fetele fără bani au două căi de afirmare: ori să lupte necontenit, ori si mimeze nefericirea până când cedezi. (De părăsit, n-au cum să te părăsească - le lipsește banul.) Selina nu e o luptătoare, poate și pentru că eu sunt un dur - sau așa am fost (ea nu știe că m-am schimbat și sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putut să fie un personaj numit Drudgery într-o reclamă pentru aparatele casnice care scutesc de efortul fizic. Curăță și în scenele din cluburile de noapte, Butch spală încontinuu pahare și calcă chiloți. Tema principală a dansului ei e o mimă cu teul și cârpa. Și cealaltă chestie mare de tot în legătură cu Butch? Ai ghicit. Ai fost mai iute ca mine. Bună de gură, plină de idei, Butch e totuși o persoană cu un nivel de inteligență foarte scăzută. O tăntăloaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
revendicare, pentru singura conspirație, unica trădare. Totul eșuează în obscenitate, ură de sine, ca și cum n-ar mai suporta să stea în propria ei apropiere. O, mamă... Cântecul urlătorilor e închinat celor pe care ei nu îi pot suporta, definind și mimând înțelesul cuvântului insuportabil. Ai observat ce tare vorbesc oamenii prin snackbaruri și la cinema, cum mai dârdâie scândurile din fundul grădinilor din cauza tinerelor talente lipsite de orice brumă de talent, a toboșarilor, a suflătorilor de doi bani, a tranzistoarelor date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Unde-o fi fata asta? Uneori, Georgina trebuie să lucreze până mai târziu, fără să i se plătească ore suplimentare. Scandalos, sunt de acord - dar toată lumea e cam înghesuită acum, mai cu seamă cu recesiunea care se anunță, și șefii mimează teama simulând o înaltă conștiință civică. Cred că și ei transpiră, mai cu seamă că au mai mult de pierdut. Vreau să am iar bani, dar mă simt mai bine acum, când nu am nimic. Există aceste mici plusuri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din păr. — Cred că Charles a avut toată vina, a exclamat ea. Nu mi-a spus Bells asta, dar se putea ghici ușor. Sunt sigură că nu făcea așa ceva înainte să-l întâlnească. Știi... Nu vreau să o spun. A mimat injectarea. M-am arătat suficient de îngrozită. —Vreau să vorbesc cu Felix - doctorul familiei - despre asta, poate o băgăm într-o clinică sau undeva. Există tot felul de tratamente în ziua de azi. Felix va ști exact unde să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca noi chiar îl luau în serios, rugându-l să-și desfășoare toate măiestriile de odinioară. De fapt, ne jucam și noi, în gol de timp, mimând gesturi ale unora de demult, tolăniți pe canapelele roșii--vișinii așa cum, odinioară, ne imaginam, stătuseră cei despre care citiserăm prin cărți sau unul ca mine mai auzise și din povestirile câte unuia care trăise pe atunci. În aerul proletar al „Capșei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru, refuzând instinctiv, poate, de a lua chiar tot ceea ce eram nevoiți să trăim și să ducem. Mimam nu spre a ne amăgi, ci doar spre a mai salva, în puținul nostru, puțin din marile pierderi. Răsfoiam un ziar și nu știu cum mi s-a oprit privirea pe un anunț despre câteva lucrări de salvare a complexului medieval de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am altceva la îndemână) și de a arăta adevărul etern al trecătoarei (na!) clipe. Nu știam nici atunci, după cum nu știu nici acum, cum poți realiza așa ceva. Talentul, munca pe foaia de hârtie, chinurile creației nu te ajută. Poți doar mima, dar nu poți dezvălui. Poți imita adevărul, dar nu-l poți aduce în lumină dacă nu ești înzestrat cu acel ceva (ce?) pe care eu nu îl știu. Care, cred aceasta, nu mi-a fost dăruit, odată cu zămislirea mea... Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi spună sau nu. O simțeam, o ghiceam. Nu era greu să o cunoști când ascunde ceva. Era de o sinceritate aiuritoare. Era în stare să spună până și cele mai intime gânduri ale ei dacă cel cu care vorbea mima oarecare interes față de spusele ei. — S-a întâmplat ceva? Aveam ședință de partid. Ea era în Birou, din partea studenților. Mă gândeam că cine știe ce se mai pregătește. Întotdeauna când se trecea la ordinea de zi „Probleme organizatorice“ puteai să te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
21" Pe jos, pe Bulevardul aproape pustiu în această dimineață mohorâtă de început de iarnă. Cer greu, coborât, frunze zburătăcite, nori trecători, rare troleibuze. Nimic sărbătoresc, în afara celor câtorva drapele tricolore fluturând pe ici-colo. O sărbătoare, de altfel, mai mult mimată în acest an. Tensiunea surdă de după aceste alegeri ciudate sporește parcă. O tensiune a deznădejdii, mai mult. La radio se face reclamă sărbătorii. Promisiunea fasolei, cârnaților și a cănii cu vin fiert. Aproape n-a fost relatare în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce nu, nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale pentru îngrijirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]