20,506 matches
-
unde e Alex cu noua lui iubită, dar de ce o mai interesează, vocea din coșul pieptului scurmă cu râvnă, durerea se întețește, și ea e doar la poalele Golgotei, a apărut, da, e la braț cu o femeie, are o mină de om transportat, femeia e mai mare cu un cap decât el, o femeie rasată, din cele cu sângele subțire și glezne fragile, durerea din coșul pieptului scurmă în oase, soarele a dispărut, se așterne o tăcere de mormânt, ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în chipul omului din preajma sa, ce îl frământă, că era cât se poate de limpede, că avocatul nu se mai afla lângă el. Îl lăsă un timp, apoi îl întrebă: - Pe unde umblați, domnule avocat, că am rămas singur cu mine și aș fi vrut să mai vorbim. - E adevărat! Bine ați glăsuit. Dar trebuie să știți că aceste văpăi, cum le-ați zis, nimeni nu le poate stinge, decât tot noi, țiganii. Nu există o altă nație pe pământ să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la anii de sacrificiu întru neuitare și revin neîntrerupt, săptămânal, la origine, păstrând neștirbită vechea deviză a familiei: ”Drept în suferință și bucurie”. Nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi arăta recunoștința din inimă celei de-a doua jumătăți din mine, căreia m-am dedicat vreme de șase decenii, pentru care am suferit și m-am bucurat, copilului care am fost, care este și care va fi cel mai bun prieten al meu. MOTTO: „Ci tu pe-aici de ce te-mbii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
s-a născut să-i ducă dorul sau să-și pună ceasul după fusul ei orar. Sunt realități verificate în viața de toate zilele, mai puțin în „Cea de Apoi”, căci ne lipsesc martorii. De aceea, tuturor credincioșilor, duhovnicul din mine le dă un sfat practic: Chiar dacă înspre rai e calea dreaptă Și-om fi dezamăgiți de propriul trai, Cum nu prea știm nimic din ce ne-așteaptă De viață-i bine să ne ținem scai! Filosofic vorbind, această „agățare” aduce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lălăielii. Asta Însemna să fii ”de gașcă”. Ne țineam pe după umeri și ne unduiam ca pe puntea unei corăbii clătinate de marea agitată: Nu mă duc la Carolina/ Nu mă duc, mă duc la ea/ Las’ să vină ea la mine/ Ș-apoi om vedea de-i bine/Ș-apoi om ve deaaa” - aici se zbiera apăsat pe vocala a. Un râu de vomă mi-a inundat din subterane gura cântătoare și o isterie neașteptată s-a stârnit dintr-o dată În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă, cu un plod obez de mână (Cisterna dracului!). Am dat nas În nas cu recepționerul. Avea aceeași față ilustră de iepure prost. M-a privit vădit surprins, apoi, luându-și binecunoscuta mină profesională, m-a Întrebat sec, măsurândumă din cap până-n picioare: Ce dorește domnul meu? Aș vrea să știu dacă doamna cu care-am urcat - vă amintiți, desigur, femeia aceea frumoasă, În negru - a ieșit din hotel? Nu, stimate domn. N-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
hotărî la una pe care n-o purtase niciodată, deși i se păru, că nici aceasta nu spunea mare lucru, nu avea personalitate. Ce ar putea spune o cravată? gândi el, poate trece chiar neobservată... Olga trebuie să găsească la mine ceea ce își dorește orice fată, cuvinte care să scânteie prin bogăția lor de frumos, prima impresie trage foarte mult în cântar. Se uită în oglindă, făcu o piruetă ca la dans, dădu semnificativ din cap, semn că se accepta cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
lucrurile vor păstra o cadență normală, s-ar putea să fim în curând două mirese! N-ar fi frumos, ce spui!? - Nu numai că ar fi frumos, ar fi de-a dreptul minunat! - Cavalerul care pare a fi îndrăgostit de mine mi-a dat destule ocazii să-i cred declarațiile și, drept urmare, după îndemnul inimii, i-am răspuns și eu cu dragostea mea, continuă Ina. Nu ne grăbim nici unul din noi. Mai suntem la faza studierilor reciproce. E o așteptare destul de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu le șterse, ceea ce nu-i era în fire, puse grijuliu ceștile pe un platou și intră În sufragerie cu o mină ce nu prevestea nimic îmbucurător. - Te rog să te așezi, i se adresă el pe un ton imperativ, ca unei străine. Din cele câteva cuvinte, Olga simți că înnegurările de afară pătrunseseră deja în casă, deși ferestrele erau închise. - Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fum care nu apare, dacă nu este iscată de un foc... - De ce n-ai încredere în mine? În dragostea mea? - Fiindcă nu există! - Cum poți să mă alungi cu atâta indiferență, Alex? Și pentru a fi credibilă, Olga arboră o mină de călugăriță căzută în păcat. Tu nu știi, fiindcă nu ți-am spus niciodată, că după întâlnirile noastre, de-a lungul timpului, te luam acasă cu mine, te culcam alături, te dezmierdam. Cum poți, Alex, să izgonești o ființă care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Da, da, acesta era cuvântul: i l furase, dar para cât putea de bine, acoperind situația creată cu zâmbete și vorbe scăldate în două ape. Pentru a nu se demasca, găsi că cel mai potrivit ar fi să ia o mină de indiferență. Cu haina aceasta a unei prietenii de fațadă, avea să-și pună mai lesnicios în aplicare planul diabolic. Care? Când? Erau și pentru ea încă multe întrebări fără răspuns, dar o dată ce bolovanul se va prăvăli de pe înălțimile pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acestora sporea dintr-un moment în altul. Olga ceru consimțământul doctorului Pencu să o transporte în sala de nașteri, convinsă fiind că Ina ajunsese la un pas de contracții. În același timp, Rafira țipa cât o ținea gura: - Da’ pe mine cine mă duce acolo? Asistenta constată repede că și Rafira trebuie condusă urgent în sala de nașteri. - Domnule doctor, e o situație de excepție, veni Olga cu părerea. S ar putea să avem două nașteri simultane... - În timp ce eu mă ocup
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai simțea limba. Puse totul la fiert. Într-o oală mare, cam de zece chile. După clocotul necesar, strecură fiertura. Zeama, piperată-foc, o turnă în cada de bae. Lăsă totul să se răcorească, și ieși în întâmpinarea Hăhăianului. Vii pe la mine, azi? Da. Cam pe când? Peste câteva ore. O să las ușa descuiată. Nu mai suni. Intri direct. El se bucură. Azi, adăugă ea, te las ca să mă săruți, mult de tot, și, peste tot trupul. Da? Da. Peste tot, pe unde
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de povești se găsesc rar. și, mai cu seamă, povești din cele care plac oamenilor, popoarelor. I-auzi, bre. N-am știut asta.Mulți nu știu. Cu timpul, însă, pe măsură ce află, nu se mai dau duși de pe lângă cei de-alde mine. Ai, cumva, atracție? Da, am o atracție foarte mare. Cum se face că ai o atracție atât de puternică? Explicația e lungă, te poate pune pe gânduri, și te poate cuceri. Da, bade Minciună! Da, călătorule! Dar, gata, nu mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
oameni care îmi seamănă și care ascultă în aparență de aceleași nevoi, de aceleași pasiuni, de aceleași dorințe ca mine nu există întru amăgirea mea? Sunt altceva decât un pumn de umbre create doar pentru a-și bate joc de mine și a mă înșela? Tot ce simt, văd și judec nu e cumva o himeră neîmpăcată cu realitatea? Nu scriu decât pentru umbra mea proiectată de lampă pe perete; ei trebuie să mă fac cunoscut. Pentru prima dată în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atingă vreo privire străină. trebuia să execut totul singur, cu propriile mele mâini. La dracu! La ce-mi servea să-I supraviețuiesc? Dar Ea? Nici un om obișnuit, nimeni în afară de mine nu trebuia să-I vadă cadavrul. Niciodată! Ea venise la mine încredințându-Și trupul de gheață și umbra, ca să nu fie văzută de cineva, nici murdărită de o privire străină. Până la urmă mi-a venit o idee: să tai cadavrul în bucăți, să pun bucățile în cufăr, în vechiul meu cufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zis că o greutate imensă o trăgea în jos. Deși doica știa că mirosul de ghalian îmi făcea rău, ea se încăpățâna să fumeze în camera mea. De altfel, dacă nu fuma, nu era în apele ei. Întreținându-se cu mine despre familie, noră, fiu, sfârșise prin a mă face complicele plăcerii ei vicioase, vorbindu-mi despre toate astea. Ce prostie! Mi se întâmpla, fără nici un motiv, să mă gândesc la viața pe care o duceau apropiații doicii, dar, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Oare de ce eram așa de intim cu această femeie, cu care, de fapt, n-aveam nici o legătură de rudenie? Îmi amintesc că, altădată, iarna, instalau, chiar în camera asta un tandur, deasupra recipientului metalic de încălzit. Doica, târfa și cu mine ne culcam în jurul tandurului. Când deschideam ochii, în clarobscur, motivele de pe perdeaua brodată care masca ușa, chiar în fața mea, se animau. Ce perdea stranie și înfricoșătoare era! Pe ea se vedea un bătrân cocoșat, asemenea yoghinilor din India, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aș fi putut da în liniște sufletul. Aș fi fost chiar cel mai fericit om din lume. Târfa intră în cameră; gândurile îmi dispărură. Corpul, gesturile ei se revărsau ca un fluid care mă calma. De data aceasta avea o mină mai bună, se îngrășase și prinsese forțe noi. Purta o mantilă purpurie; avea sprâncenele epilate, o aluniță artificială pe obraz, ochii și fața fardate. Într-un cuvânt, intră în cameră trasă la patru ace. Se ghicea că era satisfăcută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru ea era altceva. E adevărat că o cunoșteam de mult timp: ciudații ei ochi oblici, gura strâmtă, totdeauna întredeschisă, tonurile voalate și liniștite pe care le avea, toate astea redeșteptau în mine amintiri îndepărtate și dureroase, iar eu căutam în ele lucruri de care fusesem frustrat, binele care mi se furase. Mă frustraseră oare de tot, pentru totdeauna? Ideea asta îmi inspira un sentiment mai teribil și mă făcea să încerc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să fii mai bun decît ești În realitate; și estetică - deoarece În lumina reflectoarelor poți arăta mai bine decît pe stradă. Important este să păstrezi controlul asupra acestei „poliedrice identități ” ! Just! Trec În revistă o promoție de actori apropiată de mine (i-am apucat În facultate). O promoție bună. Ce s-a Întîmplat cu componenții ei În cele doar trei decenii, de cînd au terminat studiile? E interesant de calculat : din 36 de actori, numai 18 profesează. Restul, fie au decedat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și agasantului său partener, iar al doilea ar fi fost acela că am fi făcut o groază de puncte, încă din start, jucând cu ageamiii ăștia. M-am așezat la masa doi cu o stare de spirit excelentă, aruncând din mine glumițe vesele cu caracter hazliu și cuvinte de duh, mai ceva ca un tun de mingi de tenis. Încă de la început, le-am explicat cu blândețe că nu are rost să se demoralizeze în fața bătăii pe care o vor mânca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nucleul dur al organizării mele gândăcești. Mi-am ales cinci băieți Dorinel și Costeluș nu puteau să lipsească și, fără multe explicații, am pornit în acțiune. Puțin înainte de ora cinci după-amiază, am pătruns în apartamentul tatălui meu. Eram înarmați cu mină de creion, diametrul cinci milimetri, pe care o găsisem tot în sertarul meu. O rupsesem în trei bucăți și o cărasem de la universitate până aici, făcând un drum cu niscaiva peripeții asupra cărora totuși nu o să mă opresc. L-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de convenabilă scopului pe care mi-l propusesem. Așa că, fără să mai stau pe gânduri, am trecut rapid la fapte. M-am aburcat, sub privirile uimite ale fârtaților mei, pe o coală albă, aflată pe birou și, apucând cu nădejde mina de grafit, m-am pus să scriu. O îndeletnicire al naibii de dificilă pentru un gândac, fie el și de talia mea intelectuală. Fiindcă în cazul ăsta nu intelectul te poate trăda, ci capacitatea de coordonare a mișcărilor și efortul fizic în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu mai are curaj nici măcar să s-apropie. Dacă vrei, ți-aduc." "Adu-mi, bre!", acceptă voios vecinul. Până la urmă nu mai rezistă și-i explică tărășenia la care meditase adineauri: "Tălică te-ai gândit vreodată că asta-i o mină de aur?" "Cum o mină dă aur? Adică de ce?" "Dacă-ți spun, îți dai cuvântu' că-mi faci cinste cu un kil dă coneac d-ăla turcesc, Napoleon?", se înfige șoferul. Dacă să merită, îți fac. Da' nu cu un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]