KorAP: Find »[drukola/base=minți & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...365 >

9,114 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

nu mă prinsesem mai demult de asta. —Hunter, dar de Crăciun, când ai spus că vechiul tău prieten e din nou În oraș și ai sugerat să o chem pe Lauren ca să Îi faci cunoștință cu el, țin foarte bine minte că ai spus nu, am remarcat, cu ciudă. Asta se Întâmpla În perioada de apogeu a paranoiei mele legate de Sophia. Mi-am amintit cum mă gândeam că Hunter se Întâlnește cu ea. Era evident că interpretasem complet greșit situația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

frâng. Patrick. Trupul fără mâini și fără picioare, ca o păpușă stricată, se învârte până se lovește de perete și i se rupe și capul. Și Helen îmi face cu ochiul și zice: Haide, tati, n-are rost să te minți așa. Și eu zic: Du-te naibii. Stridie a pus stăpânire pe Helen la fel ca o armată care a cotropit un oraș. La fel cum Helen pusese stăpânire pe dom’ sergent. La fel cum pun stăpânire pe noi trecutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

zîmbetul pe buze; ochii lui se aruncă spre pavilion, prinzînd în ei ultima imagine a mersului domol, degajat, înainte ca femeia să fi pătruns prin ușile mari, de sticlă. Cine-i? întreabă tînărul. E venită de curînd? se interesează el, mințind, pentru că a mai văzut-o pe femeie de cîteva ori în stația de autobuz din fața combinatului. Lucrează la Plan-Producție, Teona Trifon, soția lui Iftimie Trifon, director al I.J.C.M. ăștia care dau apartamentele la "cheie franceză", cum se zice printre noii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în telefon. Ce faci?! Mă lași să beau singur? Noroc! ciocnește Săteanu paharul de-al lui Mihai, urmărindu-l cu privirea, să-l vadă cum bea. Auzi... se apleacă spre el, șoptindu-i vreau să-mi spui... dar dacă mă minți, nu mai calci în casa mea! Camelia... aude Mihai șoapta bărbatului. Tovarășa Prisecan... Ce-i cu ea?! tresare Mihai, aminindu-și cum, tot sejurul la Poiana Brașov n-a avut ochi decât pentru femeia aceea, care părea să-l bage în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de alături... Da, confirmă femeia -, ce s-a întîmplat atunci? Mihai repetă gestul cu paharul: În cinstea ta, cea mai frumoasă"!, precum zice Minulescu... Hm! surîde Maria cu gîndul departe. În cinstea ta, / Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, / Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, / În pat ți-am presărat garoafe / Și maci / Tot flori însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arătătorul, așa cum făcea în copilărie, cînd voia să-și înăbușe plînsul. Hm! surîde Săteanu, hotărît să sfîrșească decent discuția adevărul, Doinița, spune el vrînd să pară preocupat de carne este că mi-a fost dragă bunica ta, de ce-aș minți?, știi doar că era o femeie frumoasă, dar, probabil, ea crede că eu am dat declarația aceea... Apoi, treptat, relațiile între noi s-au răcit, ba chiar s-au înăsprit cînd a vrut să mi te ia... De ce să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
două pahare spune Teona arătînd sticla cu apă minerală și dorința vi se realizează. Eeii... clatină din cap directorul. Ce haz are să bem apă? Ați văzut ce cabană frumoasă a făcut uzina la Poiana Brîndușelor? Da, am fost cu Iftimie minte femeia, ridicîndu-se, roșie toată, înfuriată că nu are replică la insistențele directorului, pe care începe să le simtă în ultima vreme. Salută și iese, coborînd la parter să ia liftul, jignită adînc de apropo-ul cu cabana. "Deseară îi spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să trăiesc, să-mi văd fata ieșită doctoriță... L-am iubit pe soțul meu, l-am respectat, i-am fost alături, am crezut și cred în ideile lui, dar acum..., acum trebuie să trăim..." Își dădea singură seama că se minte; nu a crezut niciodată în ideile soțului, nici măcar nu i le cunoștea, ba de multe ori o înfuria patima cu care el se dăruia muncii; uneori, la începutul anchetei, în ciuda modului pătimaș în care fata își iubea tatăl, voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
părinților, la întîlnirile noastre tovărășești, unde am și cunoscut-o, iar la facultate, fiind preocupată doar de învățătura nouă, socialistă, dovadă bunele rezultate la examene... sper să nu fi greșit a schimbat tonul Săteanu. Și dacă te prind c-ai mințit?! a tresărit femeia. Unde am mințit? Totu-i adevărat. Po' să spună cineva că ăsta nu-i copilul meu? a rîs Săteanu arătînd spre fetița cuibărită în brațele sale, iar femeia a simțit că i se taie picioarele și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am și cunoscut-o, iar la facultate, fiind preocupată doar de învățătura nouă, socialistă, dovadă bunele rezultate la examene... sper să nu fi greșit a schimbat tonul Săteanu. Și dacă te prind c-ai mințit?! a tresărit femeia. Unde am mințit? Totu-i adevărat. Po' să spună cineva că ăsta nu-i copilul meu? a rîs Săteanu arătînd spre fetița cuibărită în brațele sale, iar femeia a simțit că i se taie picioarele și s-a lăsat încet într-un fotoliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trebuie să-i fac din nou injecție. Pastile îi mai dăm la zece, la două noaptea, la șase... Ce-i cu maică-sa? întreabă Lazăr. A fost împunsă în burtă de vacă. Am operat-o de două ori. L-ai mințit cînd...? face Lazăr un gest cu capul, pornind alături de Radu spre locul lor. Nu. Va trăi, dar nu datorită mie. Înfiorat de tonul medicului, surprins de o asemenea mărturisire, Lazăr întoarce privirea. Radu scapără printre dinți o înjurătură la adresa vieții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spun că nu o admiram; trebuie să recunoaștem că, din punctul de vedere al formelor, arată superb. Dar clatină el din cap nimeni nu se îndrăgostește de o simplă figură geometrică, te rog să mă crezi! Ce frumos știu să mint!" se minunează el în timp ce ia mîna fetei s-o sărute, înțelegînd din privirea ei că vorbele acestea i-au adus un petic mare de senin în suflet. Oare... devine Doina neliniștită, reținînd mîna lui Mihai oare mama nu poate să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pomii rămași într-un colț, ca o fărîmă din vechea livadă, Mihai își amintește de seara precedentă, cînd privirea lui căuta, cu disperare, ori cu patimă "dar nu cu dragoste" în sus, spre fereastra Mariei. Nu cumva, vrînd s-o mint pe Doina, să nu las un suflet de copil rănit, am spus de fapt un adevăr? Căci nu dragoste a fost ceea ce simțeam pentru Maria; ba, poate, nici dorință aceasta izbucnea din mine ca o componentă a gîndului de revanșă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
seară; n-am mai trecut pe la autogară să văd. Hm! surîde Săteanu unui gînd. Nu-i strică să mai și înghețe un pic domnul profesor, că mîine seară mi-l înfierbînt eu... Ai anunțat pe-ai tăi să vină? Da minte Mihai, preocupîndu-se foarte atent de prepararea cafelei în gura cuptorului de la instalația de cercetare. Auzi, întreabă Săteanu ce putere are cuptorul ăla? Zece kilowați. Și-l bagi în priză pentru o cafea, care poți s-o faci pe un reșou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe același ton propunerea mea s-a vrut a fi dovada supremă de iubire. Făceam abstracție de fată. Ea, mama fetei, conta pentru mine. Uneori, m-am întrebat dacă nu cumva, în adîncuri, am gîndit că, ajungîndu-i ginere, să... Aș minți să spun că eram atît de pur încît să nu gîndesc și asta; prea o țineam minte frumoasă, mîndră, plină de patimă... Ținea niște ore! exclamă Săteanu, să justifice cuvîntul "patimă". Dar de fapt, dă el din cap cu tristețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
A, da; incredibil! Da-da, incredibil! spune el, clătinînd îndelung din cap. Asta, ce ziceți dumneavoastră de doamna, intră în sfera incredibilului. Se poartă anormal, de parcă nici n-ar fi al ei. O mamă, totuși... Incredibil! Mă suspectezi c-aș minți? Întreab-o pe Doina! se aprinde Săteanu. Nu. Dar, pur și simplu, e incredibil. Tot ce mi-ați povestit depășește indiferența ori inconștiența; intră, de-acum, în domeniul urii. Așa mi-am zis și eu. Spuneți-mi, insistă Mihai, privindu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
e vorba de inginerul Muraru de la noi, doctor în Chimie o face pe domnul, cu principii de bună creștere, ba mai bănuie că-i pune și coarne tipa... Vă dați seama, mi-a spus-o la beție, deci n-a mințit; nici nu știam că-i însurat; zicea că și-a lui, la început, era numai miere, numai credință, numai devotament... Înclin să cred că unele femei au un instinct aparte, care le înfrățește cu Dracul pînă trec puntea de la Starea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
amintindu-și țigara zdrobită pe foaia manuscrisului. Ce țigară? întreabă Săteanu cu oarecare interes, vrînd să se rupă de gîndurile lui. Odată, la teatru, în foaier, am văzut-o cum a stins țigara de programul ce-l avea în mînă minte Mihai, simțind că a transpirat tot. A, da; bine încuviințează Săteanu și se ridică, rămînînd un timp sprijinit de birou, să privească una din pozele de sub sticlă, apoi strîmbă din nas și merge cu pași mici, a lehamite, la fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
deoparte mereu!... Cînd a venit la noi, cu Doina în brațe, vorbea cu atîta siguranță, aproape cu cinism, că mă și speriasem... Nu-i adevărat că oameni ca el l-au ucis pe soțul meu. Oameni ca el au fost mințiți, manevrați, dar niciodată n-au putut fi medii de cultură și sămănători ai ciumei. Dacă ar fi făcut lucruri grave, ar fi fost trecut pe linia moartă. Și, acum, indiferent de ce-a fost și ce-a făcut, rămîne cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
buzunar? Perfect adevărat, pot să jur! Mi-a dat jumătate de sticlă de whisky cu care m-am întors la cămin. Dar nu i-ai îmbătat pe ăia trei și nici nu te-ai culcat cu ea! De ce-ai mințit? Eu?! Pas! Bun pas. Doar nu eu. Așa a declarat ăla, ba a adus, drept dovadă, și sticla. Un tîmpit de asistent propusese chiar să se ia amprente de pe sticlă, să se depisteze... Noroc de mine c-am avut intuiția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
al naibii făcea, un fel de cerc. Plăcerea jocului, la fotbal spre exemplu, e tensiunea jocului în sine, pînă la gol, manifestarea nervilor în extaz; finalul, golul în exemplul nostru, aduce cu el un gol, sfîrșește plăcerea iar noi ne mințim că o întregește. Platonism! exclamă Lazăr. Teoria strugurilor acri. Femeia în discuție gemea de dorința golului final, și mă plăcea, pot să jur. Iar eu pot să jur că nici nu s-a sărutat cu un altul măcar; nicidecum... Istoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Prostii! Deși..., dacă mi-ar auzi gîndurile Doamna Ana, m-ar pălmui din nou cum să nu-mi cinstesc originea?! Ce se alege din noi, dacă...? Și cum o fi ajuns Doamna Ana prostituată de lux? Oare nu m-a mințit ăla de dincolo de reflectorul de pe biroul lui de anchetă?, așa, să nu mai calc pe la Parcul cu Ciori... Ce Dracu'-o fi în clădirea aceea că-i mai păzită ca o unitate militară... În fond... Mi s-a acrit! Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe a doua zi. Mi-a cerut să-i relatez ce s-a întîmplat atunci; nu bănuiam de ce; credeam că-i o manevră a dumneavoastră să mă intimidați; tocmai publicasem mici articole critice la niște spectacole de duzină. Și am mințit, alegînd o variantă plauzibilă, ieșită de sub incidența directă a legii, dar care se regăsea parțial în dosarul meu: am cunoscut-o pe femeie cînd făcea cumpărăturile, credeam că-i o oarecare, mi-a plăcut, i-am făcut curte ajutînd-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-sa era în spital, tocmai îi născuse o fetiță. I-am dat bani și o brățară de aur, superbă!, pentru fetița lui, abia născută. A luat instrumentele de la spital și m-a chemat la el acasă. Ori poate că mă mințise și nu avea nimic în trusă. Dar... cînd credeam că începe chiuretajul, m-am trezit cu el peste mine, siluindu-mă... Nu-mi amintesc ce s-a mai întîmplat, cum s-a întîmplat. Mă țin minte doar cum fugeam pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

chiar să spun că biata Carol nu mai avea timp să-și examineze grăunciorul. Aș putea - și în ciuda afurisitei tale de curiozități, ți-ai dori să-ți spun asta, n’est-ce pas? Numai că ți-ai da seama că te mint, nu? Evident că avea, ba nu, își făcea timp pentru a examina umflătura. Fiindcă asta și era. În anumite momente, chiar simțea cum se umflă; când era cu grupul și îi asculta pe ceilalți povestind sau când se afla în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]