1,138 matches
-
încît chiar ziariștii pot fi victime care au sesizat înșelătoria. Însă, în alte domenii, unde ținta minciunilor este mai restrînsă, păcălitul poate fi avertizat de către o persoană din afară. Într-adevăr, o persoană păcălită care este în acord tacit cu mincinosul, poate încerca să evite posibilitatea ca altcineva să dea în vileag înșelătoria. După cum s-a menționat în capitolul 7, femeia care se autoamăgea, consultată de Werth și Flaherty, a afirmat: "Nici nu m-am confesat cuiva, pentru că îmi era teamă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exact care evenimente din cele relatate sînt de domeniul biografiei, cititorul are tendința de a se întreba permanent ce este adevărat și ce nu. În critica sa referitoare la romanele australiene, Cititorul lui Helen Daniel spune, într-un dialog cu Mincinosul: "E foarte greu să fii cititor în ziua de azi. Nu mai poți avea încredere deloc în scriitori" (Daniel 1988:7-8). Totuși, nici chiar acei cititori care preferă să rămînă cu picioarele pe pămînt și să știe precis ce este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de exemplu cea din fabulele cu animale... anecdotele amuzante... și parodiile vieții de fiecare zi... (Forsdyke 1956:158) Aceeași distincție este făcută și în prezent. În Marea Britanie, dacă prin reclame se atribuie unor produse calități pe care nu le au, mincinoșii pot fi dați în judecată. Pe de altă parte, dacă reclama are un caracter fantezist, susținînd de exemplu că un pahar de bere poate genera destulă putere încît cel care l-a băut să fie în stare să îndrepte turnul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
textului. Poate că Defoe, la fel ca Cervantes înaintea lui, nu a avut intenția de a păcăli prin deghizările sale, însă unii cititori s-au lăsat cu siguranță duși de nas. Într-adevăr, el a fost numit "cel mai mare mincinos din toate timpurile" (Backscheider 1989:xii). Baker (1924:12) susține că literatura de acest gen, scrisă de Defoe și alții, "avea scopul de a induce în eroare". Și, într-adevăr, ce altceva putem spune cînd, la începutul cărții Călătoriile lui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
serios, și care s-au lăsat îmbătați de așa-zisa licoare antică, o otravă de care și-ar fi dat seama dacă le-ar fi fost oferită într-o formă modernă. (Ibid.:70) Rousseau, desigur, îl consideră pe Montesquieu un mincinos, cu atît mai mult cu cît relatarea acestuia cu privire la descoperirea manuscrisului este descrisă "în maniera cea mai calculată, pentru a-i convinge pe cititori de adevărul spuselor sale". Pe de altă parte, dacă opera n-ar fi conținut atîtea "imagini
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
puțin pentru moment (Macdonald 1990). Este o ironie că una dintre modalitățile cultural acceptate de a exprima fantezia este considerată minciună. Minciuna, spusă nu în serios, ci pentru amuzament, poate fi promovată în mod cooperant, ca în activitățile cluburilor de mincinoși sau în mod competitiv, ca în concursurile în care cîștigă cel care spune minciuna cea mai gogonată (Ludwig 1965:19-20). Constituirea unei societăți a mincinoșilor politici a fost propusă satiric de către Arbuthnot (1712:17-18; vezi, de asemenea, Pollard 1897: 118-120
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
serios, ci pentru amuzament, poate fi promovată în mod cooperant, ca în activitățile cluburilor de mincinoși sau în mod competitiv, ca în concursurile în care cîștigă cel care spune minciuna cea mai gogonată (Ludwig 1965:19-20). Constituirea unei societăți a mincinoșilor politici a fost propusă satiric de către Arbuthnot (1712:17-18; vezi, de asemenea, Pollard 1897: 118-120), însă ideile lui au fost puse în practică într-o formă mai rudimentară. De exemplu, în 1987, un club din suburbia Canberra a aranjat un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
într-o formă mai rudimentară. De exemplu, în 1987, un club din suburbia Canberra a aranjat un dineu în scopul caritabil de a strînge anumite fonduri, la care atracția principală a constituit-o un concurs pentru desemnarea celui mai mare mincinos. Evident, aceste concursuri nu sînt minciuni, conform definiției noastre, deoarece nu există la mijloc nici o intenție de a înșela; în plus, nu cred că vreun participant a fost păcălit. Cluburile de mincinoși par să fi existat în Marea Britanie în secolul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-o un concurs pentru desemnarea celui mai mare mincinos. Evident, aceste concursuri nu sînt minciuni, conform definiției noastre, deoarece nu există la mijloc nici o intenție de a înșela; în plus, nu cred că vreun participant a fost păcălit. Cluburile de mincinoși par să fi existat în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Henry Labouchere, un membru nonconformist al Camerei Comunelor engleze, pe care Regina Victoria l-a numit mincinos, a descris în jurnalul său Adevăr un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
existat în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Henry Labouchere, un membru nonconformist al Camerei Comunelor engleze, pe care Regina Victoria l-a numit mincinos, a descris în jurnalul său Adevăr un înfloritor club de mincinoși, din nordul Angliei: Existau diferite grade de competență. Dacă un om nu putea să mintă deloc, era dat afară din club. Dacă mințea destul de prost, i se mai dădea o șansă. Eu unul n-am cunoscut pe nimeni care să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
presupunerea că planurile și intențiile pot fi schimbate "fără ca acest lucru să atragă și o pedeapsă" (cf. Bilmes 1975:66, 68). După cum s-a menționat în capitolul 1, Bok (1978:20) ia în considerare două perspective asupra minciunii, cea a mincinosului și cea a păcălitului. Ford și Hollender (1988) comentează că "minciuna este adeseori percepută de cel păcălit ca fiind un atac agresiv". Indiferent dacă îi simpatizăm sau nu pe mincinoși, sîntem cu toții conștienți că și noi putem deveni victimele lor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
20) ia în considerare două perspective asupra minciunii, cea a mincinosului și cea a păcălitului. Ford și Hollender (1988) comentează că "minciuna este adeseori percepută de cel păcălit ca fiind un atac agresiv". Indiferent dacă îi simpatizăm sau nu pe mincinoși, sîntem cu toții conștienți că și noi putem deveni victimele lor. Drept urmare, este în interesul nostru să se mintă cît mai puțin posibil, mai ales dacă adoptăm punctul de vedere al celor păcăliți. Bok (1980:7) ilustrează clar diferența dintre cele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciunilor, în absența unor considerații speciale" (Bok 1978:30). În cartea sa ea dedică mult spațiu discuției referitoare la aceste considerații speciale și respinge numeroase variante propuse de alți scriitori. Ea este în special suspicioasă față de justificările lansate chiar de mincinoșii înșiși, mai ales cînd e vorba de medici. Principiul său de autenticitate este ușor de acceptat; problema apare atunci cînd începem să enumerăm considerațiile speciale. În plus, dacă ținem cont de autenticitate, nu trebuie să scăpăm din vedere natura intenției
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
există numeroase alte referințe la minciună în textele lui Nietzsche care nu ilustrează această dihotomie. O tratare mai detaliată a subiectului se găsește în eseul său neterminat, publicat postum: "Despre adevăr și minciună într-un sens non-moral". Aici el descrie mincinosul ca pe o persoană care folosește cuvintele "pentru a face un lucru ireal să pară real". El vorbește despre om ca avînd "o înclinație invincibilă spre a se lăsa înșelat" și despre minciună ca fiind "o plăcere artistică". Tendința de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
societăților secrete, în care se practică din plin această tehnică defensivă. Există două aspecte în analiza lui Simmel asupra minciunii care merită subliniate. Primul este accentul pe care-l pune pe înșelătoria legată nu de lumea reală, ci de perspectiva mincinosului. El spune: Mincinosul își ascunde adevăratele gînduri. Natura specifică a minciunii nu se caracterizează prin faptul că persoana mințită are o părere greșită despre subiect sau obiect; acesta este un aspect pe care minciuna îl are în comun cu eroarea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care se practică din plin această tehnică defensivă. Există două aspecte în analiza lui Simmel asupra minciunii care merită subliniate. Primul este accentul pe care-l pune pe înșelătoria legată nu de lumea reală, ci de perspectiva mincinosului. El spune: Mincinosul își ascunde adevăratele gînduri. Natura specifică a minciunii nu se caracterizează prin faptul că persoana mințită are o părere greșită despre subiect sau obiect; acesta este un aspect pe care minciuna îl are în comun cu eroarea. Ceea ce este specific
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
caracterizează prin faptul că persoana mințită are o părere greșită despre subiect sau obiect; acesta este un aspect pe care minciuna îl are în comun cu eroarea. Ceea ce este specific e faptul că păcălitul este înșelat cu privire la adevărata viziune a mincinosului. (Simmel 1950:312) Al doilea aspect este contrastul pe care Simmel îl face între "omul primitiv, care trăiește în comunități restrînse" (1906:445 ) pe de o parte, și "viața modernă, civilizată", pe de alta. Scriind în 1908, el susține că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
incomplet, Simmel trasează contrastul său îndoielnic între comerțul en gros și comerțul en detail, cu referință la reclame, despre care s-a discutat în capitolul 3. Simmel se referă de asemenea la efectele diferite ale minciunii în funcție de distanța socială dintre mincinos și păcălit. El spune (1950:313-314): Cu cît ne sînt mai puțin cunoscuți anumiți indivizi, cu atît mai ușor le acceptăm nesinceritatea, în sens practic, dar și psihologic în timp ce, dacă sîntem mințiți de persoane apropiate, viața devine insuportabilă. Apoi, el
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
privind formarea anumitor relații concrete". Sper că am reușit să ilustrez măcar puțin din această semnificație pozitivă, chiar dacă relațiile concrete la care se gîndea Simmel nu coincid cu cele asupra cărora mi-am îndreptat eu atenția. În discuția lui asupra mincinoșilor, el pare să se refere la relațiile bivalente care se construiesc treptat, în timp ce relațiile pe deplin instituționalizate pe care le analizează sînt, după părerea lui, adeseori susținute de secretivitate și mascare și mai puțin de minciuni pozitive. Cu toate acestea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
degrabă din motive sociale decît materiale. Într-adevăr, Karl Popper (1974:1112-1113) aproape (însă nu chiar!) sugerează că limbajul uman s-a dezvoltat deoarece oferea minciunii posibilitatea de a exista. În același mod, Oscar Wilde (1989:227) susține că primul mincinos "a fost adevăratul fondator al interacțiunii sociale". Rappaport (1979:180, 224, 226) comentează: însăși libertatea semnului față de semnificat permite discursului să depășească limitele prezentului și, dacă nu cumva face chiar posibilă apariția minciunii, cel puțin o favorizează și o încurajează
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sociale complexe în ziua de azi și nu avem motive să credem că n-ar fi fost la fel de necesară și pe parcursul evoluției umanității; însă dacă utilizarea sa în mod înșelător are, cel puțin în parte, o bază genetică, șansele apariției mincinoșilor sînt mai mari. În prezent, cînd autoritatea și indiscreția mijloacelor de comunicare se apropie și mai mult de romanul 1984 al lui Orwell, pericolele sociale ale practicării necontrolate a talentelor machiavelice devin mai clare. Tensiunea între folosirea sinceră și cea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cea înșelătoare a acestei capacități este inevitabilă. Locke (1894:147) nu a greșit în întregime cînd a spus că "oamenilor le place să fie păcăliți"; totuși în majoritatea timpului oamenilor nu le place să fie mințiți. Ei au senzația că mincinosul încearcă să-i manipuleze și nu mai au încredere deloc în el. De aceea, au o atitudine ostilă față de nesinceritate, chiar dacă și ei spun minciuni la rîndul lor. Oricare ar fi motivele pentru care talentul machiavelic este un avantaj, dezaprobarea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciună a fost absent, probabil, din societatea primitivă umanoidă, după cum susține Carrithers, însă, în epoca istorică, comentatorii tacticilor din arena politică au observat imediat dezavantajele excesului și avantajele modernizării minciunii. Conform lui Diogenes Laertius (1959:461), Aristotel a remarcat că mincinoșii cunoscuți nu sînt crezuți cînd spun adevărul. În secolul al XVI-lea Francesco Guicciardini (1965: 28), scria că el l-ar lăuda pe omul care în viața sa de toate zilele trăiește liber și cinstit și se folosește de nesinceritate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întemeiate, erau tăinuite. În capitolul 6 am menționat comentariul lui Scheibe cu privire la efectul terapeutic al unor minciuni inofensive, iar în capitolul 7 am amintit pledoaria lui Snyder în favoarea auto-amăgirii "la nivel global". Evident, în cazul unor minciuni, este în interesul mincinosului cît și al păcălitului să nu fie descoperite. Ambele extreme, lipsa dezvăluirii și dezvăluirea absolută, trebuie evitate. Totuși, avantajele și dezavantajele detectării minciunii nu pot fi analizate separat de un alt fenomen, demascarea. Majoritatea celor care au scris despre minciună
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
demascarea. Majoritatea celor care au scris despre minciună par să fi neglijat acest aspect important. Depistarea minciunii îl afectează pe cel păcălit, însă numai odată cu demascarea începe acest lucru să îi afecteze și pe alții în mod direct, inclusiv pe mincinos. Păcăliții trebuie să suporte singuri consecințele minciunii nedemascate, însă dacă are loc o demascare, consecințele vor fi diferite și pentru ei și pentru ceilalți. Efectele detectării și ale nedetectării diferă în funcție de domeniul în care apare minciuna, după cum în același mod
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]