6,725 matches
-
plutirea, se apropie și o atinge ușor. Locul contactului devine cald, din ce în ce mai cald. Dora percepe un mesaj, din care deslușește : Sunt..., sunt Mino... sunt Minodora..." "Nu cunosc nici o Minodora... decât poate cea din vis..." gândește Dora și, spre marea ei mirare, percepe un ciudat răspuns instantaneu : "Ar fi trebuit... Ar fi trebuit să mă cunoști. Sunt... Sunt sora ta." Schimbul de gânduri cu cea care pretinde a-i fi soră se stabilește pe loc, fără să fie nevoie de vorbire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
limba germană ca obiect principal, ținea morțiș să rămână titulara unei catedre de limba română, specialitate pe care o avea menționată ca secundară în documentul de studii al dumisale. Deoarece părțile s-au situat pe poziții ireconciliabile, nu este de mirare că profesoara a amenințat noua conducere cu reclamații care nu au întârziat să-și facă efectul cunoscut al anchetelor. Se vorbește prin târg, tovarășe director, că dumneata cochetezi cu antisemitismul! În ultima vreme ai nedreptățit-o pe tovarășa Sidonia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cantități infime de recoltă sustrasă: ceva fibră pentru pansamente ori semințe pentru un dram de ulei. Uneori, pentru asemenea delicte erau reținuți la fermă și încarcerați până dimineață când începea o nouă zi de coșmar. De aceea, nu este de mirare că mortalitatea în rândul acestor oameni nevoiași este neînchipuit de mare: bolile profesionale, de nutriție și de mediu fac ravagii în rândul tinerilor, iar lipsa hranei omoară copiii cu sutele și cu miile. Așa a murit și surioara cea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se află în noi înșine și nicidecum în altă parte, că înclinația spre delict, ura împotriva semenilor, invidia, lăcomia, răzbunarea, minciuna, delațiunea mincinoasă în țară și la înaltul Bruxelles, păruiala în văzul Europei și multe altele. Așa că nu-i de mirare, domnule Știrbu, că toți puchinoșii Uniunii vin să ne dea lecții de bună purtare și management că poate-poate mai ciupesc și ei câte ceva. Dar se pare că am ajuns cam departe cu vorba noastră și în cu totul altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu se punea problema oricât de grave și de condamnabile ar fi fost acestea... Că tovarășul Gâde de la Judiciar le instrumenta și îi instrumenta în așa fel, încât lucrurile se clarificau de la prima înfățișare. În atare situație, nu este de mirare că șefii multor instituții județene veneau cu oferte de posturi și bonificații pentru transfer care de care mai tentante, în special în sectoarele juridico-administrative pentru care cunoscutul slujbaș, atât de curtat, avea studii corespunzătoare. Așa omul nostru, în numai câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
domnul în negru zicea ceva urât, urmat imediat de o cruce, de o întoarcere cu fața către altar, și de un iartă-mă, Doamne. Orice melodie era cântată mereu altfel, iar eu, în marea mea nedumerire, îmi schimonoseam fața, a mirare, în fel și chip. La un fel de repetiție finală, când am crezut că urechile îmi vor fi delectate ca în povești, negresele au masacrat din nou atât de mult linia melodică, încât, spontan, sensibilitatea mea muzicală de spectator a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toboșar erai depunctat. Insul era o piesă rară, dat fiind faptul că presta "o muncă de jos". Atunci m-am hotărât: "Vă scot tot eu din belea. Dar, dacă văd zâmbete, mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și curiozitate. Începe spectacolul. Marele Bronz, tot amic: "Pitește-te printre talgere și dobe. Stai la vedere doar cât să te zărească juriul și bate cu milă-n tingiri, să nu se-audă prea mult zgomotul..." Fac semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca dracul. Cred că nici prostituatele de la Crucea de Piatră nu s-ar lăsa atinse de el. E o plăcere să-l privești. În comparație cu el este imposibil să nu te simți om"... O ninetistă face cruci grăbite. Pitu cade în mirare și admirație: "Să n-am parte! Onuț era prieten cu pixul, oameni buni!"... Eu privesc spre nea Onuț. Oho! Mi se pare mie sau chiar zâmbește? Mare pișicher, nea Onuț! Nici mort nu tace... "Plotonierul majur Cocea: un rahat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
teatral, frunte-bărbie, de credeai că din clipă în clipă va slobozi o înțelepciune ultimă, de guru sanctificat, aidoma profului nostru de matematici... Cum a fost cu hârtiuțele alea?... Eu, surprins; foarte surprins. Dau liber la moacă să joace rolul marii mirări. Care hârtiuțe?... Indivizii erau croiți, recunosc iar, puțin altfel decât Burtă Multă. De pildă, cugetătorul cu o parte din palmă așezată savant pe frunte a zâmbit ceva în genul "auzi, puștiule, e ceva creier în căpățâna asta a mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
funcția de om. Ei bine, cred că doctrinarii bisericii trebuie să lucreze urgent pentru reglementarea acestei noi situații. Cred că, dacă mă voi hotărî să mă retrag într-o mănăstire, voi salahori la un proiect menit să pună ordine în mirările acestei provocări doctrinare. Mă gândesc, de pildă, la înființarea unui cimitir pentru cei cărora Dumnezeu le-a aprobat amintita demisie. Dar, privind lucrurile cu realism, mai cred că, de îndată ce voi propune acest proiect, maica stareță nu va hotărî excomunicarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tramvaiele, troleibuzele și toate celelalte mijloace de transport în comun sunt ale poporului, adică ale noastre, ale mele. Cum să plătesc bilet, dacă mă urc în tramvaiul meu?" De la nea Onuț învățasem faza asta. Controlorii căscau ochii mari, rămâneau cu mirarea atârnată în aer și nu știau ce să creadă. Alții, când mă zăreau, ziceau plictisiți, arătând cu mâna a tralala către cap: "Lasă-l în mă-sa. Îi ăla care se crede că-i poporul!" Eu rămâneam cu banii necheltuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poți prinde de o scapi. Iar când picătura se împrăștie rămâne acea clipă de evadare în veșnicia în care poți privi și poți simți ce a rămas. Iar ceea ce a rămas este atât de uimitor, încât nu vei uita niciodată mirarea ce ai simțit când ai văzut ce a fost înainte. Ți s-a întipărit în suflet și te plutește pe o clipă, sus de tot. Să cazi în genunchi. Când se sculă, atât de înfrigurată în pătură, era dimineață rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sa. Avu grijă să nu se zărească săbiile, dar nu putu împiedica un clinchet. Vrei să știi unde-i petrecerea? Spune-mi tu. Amanda se făcea că nu înțelege. Doru, te simți bine? Lasă teatrul, te implor! mârâi. Doru? Văzu mirare în ochii ei. Îi dădea de înțeles că lucrurile puteau să fi stat altfel. Să fi făcut dragoste, spre exemplu, înainte. Ca să mai treacă încă o dată prin ce-a trecut? Aplaudă. Frumos... Perfect! Șampanie? Stai, unde pleci? În camera alăturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ochii ei. Îi dădea de înțeles că lucrurile puteau să fi stat altfel. Să fi făcut dragoste, spre exemplu, înainte. Ca să mai treacă încă o dată prin ce-a trecut? Aplaudă. Frumos... Perfect! Șampanie? Stai, unde pleci? În camera alăturată. Toată mirarea ei îndurerată se transformă într-o hotărâre de a pleca. Dar nu vrei mai întâi să înjunghii pe cineva? Haide, e noapte, e frig. Se pomeni cu o palmă usturătoare. Ea plecă. Nu așa ar fi trebuit să fie, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu avea ce face. când a fost strigat în sala de judecată s-a prezentat, a depus și jurământul și avocatul apărării s-a îndreptat spre el să-i pună întrebări. Doi ochi frumoși, albaștri, îl priveau mirați sporind aceeași mirare în privirea lui. —Cecilia! i-a șoptit, copleșit de o profundă emoție. — Băiatul din parc de astă-toamnă!? A exclamat Cecilia, această întâlnire neașteptată inundându-i chipul de lumină și făcând-o să râdă ușor. Judecătorul observând, i-a atras atenția
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Eu așa zic că este mai bine. După terminarea susținerii tuturor proceselor din acea zi, Cecilia s-a dus în sala avocaților dând semne de oboseală, însă când a zărit trandafirii în vaza de pe biroul ei, mare i-a fost mirarea. —Sunt ai mei? a întrebat ea. —Ai tăi, i-au răspuns colegii mai vârstnici, doar nu ai noștri. Cecilia a scos buchetul din apă ca să-l admire mai bine și ca parfumul lor s-o relaxeze după o zi de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nevoie de făcut o remarcă. Este curios cum de cineva poate să scoată la iveală, cu atâta ușurință, astfel de cuvinte, toate îndelung căutate și încărcate așa de puternic, atât de filosofie, cât și de poezie. Lucrul acesta este de mirare și ar putea face gelos și pe cel mai înzestrat dintre poeți. Dar acestea sunt doar considerațiile mele proprii, așa încât să nu mă îndepărtez prea mult de la firul povestirii. Iată continuarea: „Există femei pe lume într-atât de frumoase și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am dat seama că umblasem numai după himere, căci totul legat de ea era doar o simplă iluzie, niște aparențe nenorocite, care îndeamnă adesea pe bărbat la acțiuni necugetate. Era până la cer de frumoasă, iar frumusețea este cu adevărat de mirare cum știe să ofere iluzia deplină a fericirii. Chiar dacă femeia de care ești îndrăgostit îndrugă numai prostii, tu o asculți mereu cu interes și nu-i bagi de seamă prostia, ci tot ceea ce spune ți se pare inteligent și inspirat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de grabă prada și mușcând-o adânc. Așa încât, las în urmă viața sa publică, cea știută de toți, și voi deschide poarta sufletului său, povestind ce i s-a întâmplat, după cum și eu am aflat la rândumi, mai deunăzi, cu mirare. Istorisiri nesănătoase fericirii 41 Se întâmplă uneori ca gândurile omului, sub imboldul puternic și violent al unor patimi adesea tăinuite, să se preschimbe pe neașteptate în dovezile cele mai limpezi de adevăr, cu totul reale, evidente, care ți se așază
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de neînțeles, îngrijorându-i și punându-i pe gânduri, dar, mai cu seamă, atrase atenția familiei sale, care - în mod firesc, de altfel -, socotindu-l la ananghie, nu a întârziat deloc să-i vină în ajutor. Însă mare va fi mirarea, când voi spune că multă vreme aceasta s-a străduit și s-a chinuit să-l asculte, să-l înțeleagă și să-l dreagă de toate gândurile întunecate, ce-l iscodeau cu atâta forță, dar nu izbuti a-i da
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu se socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește cititorul acum, plin de mânie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se prăbușise și murise. Unul dintre cei de față, pesemne, a anunțat poliția, căci, la foarte scurtă vreme, ea a venit, m-a pus în cătușe și m-a dus direct la secția de poliție. Însă lucrul cel mai de mirare este că, deși chiar mă căiam, în sinea mea, pentru ceea ce săvârșisem, nu mă simțeam deloc apăsat și hărțuit de conștiința de temut a remușcărilor. Dimpotrivă, mă bucuram că fusesem arestat și că voi fi judecat pentru fapta mea, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
căci bucuria începe acolo de unde încetează disconfortul, și oricăruia dintre noi îi vine greu să se miște, atunci când trăiește cu un ghimpe în coaste, care nu-i dă pace defel! Tot ascultând, pe chipul tânărului începea să se zugrăvească pronunțat mirarea, amestecată cu mâhnire și cu indignare. El îi ceru din priviri Mariei să vorbească mai departe, iar aceasta îl ascultă numaidecât și zise: 86 Rareș Tiron - Acum, eu trăiesc într-un azil plin cu nebuni, fiind și eu socotită, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din priviri Mariei să vorbească mai departe, iar aceasta îl ascultă numaidecât și zise: 86 Rareș Tiron - Acum, eu trăiesc într-un azil plin cu nebuni, fiind și eu socotită, la rândul meu, unul dintre ei. Ei bine, este de mirare cum jumătate din lumea aceasta - cea de afară - nu știe cum trăiește cealaltă jumătate - cea de aici -, și nici, de intuit, nu poate intui. Și, de fapt, nici nu are cum să fie altfel. Dar totuși, parcă mă simt mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Victor mai mult amărăciune, decât celălalt înțeles al numelui ei. Este lesne să pricepi ce anume se petrece într-un suflet uman, atunci când îi retragi dintr odată steaua luminoasă, în care i-a fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]