3,075 matches
-
care a marcat-o definitiv toată viața este doar Poemul „Nu-l văd și nu-l ating - dar este,/ nu urc, dar el mă ia pe creste,/ nu-i foc, dar arde nevăzut/ și cântă disperant și mut.// Mi-e mire fără legământ/ și cer imens, fără pământ,/ drag mort din patimă mea vie...// El?// Eu!// Poemul - când mă scrie!” (Identitate). Iar de aici până la materializarea acestei iubiri dorite, râvnite, așteptate cu înfrigurare, trăită la cota maximă a unei pasiuni devoratoare
SOMETHING ELSE THAN SIGNS de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344636_a_345965]
-
doar acea trăire interioară, poeta dezvăluindu-se, sufletul ei aparținând tuturor, versul devenind o odă a bucuriei: „te bucurai și te scăldai în mirosul lor de flori tinere/ ca și cum te-ai fi scăldat în vinul de nuntă/ așa... ca un mire” (Atâtor veri, p. 10). Sunt cuvinte ce amintesc de nunta din Cana Galilei. Lirica ei este străbătută de lumină, puritate și absolut. Cu remarca specială că autoarea nu reține nimic din preaplinul sufletului, sentimentul de egoism nu există. Ea împarte
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
ne-o dea la clanță. descalecă și bossul, al marmorei șeic, să verse la miri grosul în danțuri din buric. în haită vin coioții, cu zgardă de căței, pupând, ca mafioții, pe șeful de pedei. e nuntă la palat, dar mirii nu au vină, că proștii au votat un rege de bășină. dezmăț e în saloane, miros de caviar și zeci de milioane miresei cad în dar. o nuntă ca oricare, ar fi sunat banal, dar știe fiecare că țara-i
E NUNTĂ LA PALAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359068_a_360397]
-
ape, De cer și de pământ. Copilul vesel se roagă mai ușor. El este lângă înger zi și noapte. Clopotul anunță peste sat slujba, Biserica mică devine mare. Îmbrăcată în flori, Cu un covor de trestie pe jos, Își așteaptă mirele. Prin văzduh și pe ape Plutește ruga, Ploaia spală nedreptatea, Întru așteptarea miracolului. Îngerul i-a interzis să vorbească. De acum, din mormântul de sub ierburi, Se vor auzi doar suflări de rugă Până la a doua venire. AICI, ACOLO Perfida își
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
onora numele. Darrell ne-a făcut o impresie deosebită, prin naturalețea fiecărui gest cu care am fost înconjurați. De asemenea, toți membrii familiei Mulligan - de care ne simțim de-acum înainte legați prin puternice sentimente de prietenie și respect. Tinerilor miri de astăzi, Elena și Darrell, le dorim toate binecuvântările de la Dumnezeu, promițându-le lor și celor ai casei că îi așteptăm cu nerăbdare în România. Membrilor comunității adventiste din Ceres, Modesto le mulțumim din suflet pentru înțelegerea și atașamentul lor
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (14) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359480_a_360809]
-
în minunatul nostru spațiu mioritic... După ceremonialul din biserică a urmat în liniște întregul tipic al retragerii , undeva pe locurile rezervate părinților miresei, în banca din apropierea scenei, lângă podiumul coriștilor și lângă pianul la care s-au perindat “angajați” ai mirilor, nuntași cu veleități solistice sau componistice, unii dintre ei profesioniști în adevăratul înțeles al cuvântului - iar pentru mine, luarea în primire a facilei (și nu prea) ipostaze de băgător de seamă , în orice caz asistent la tot ce mai urma
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (14) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359480_a_360809]
-
urmă și toamne se destramă Cu poalele spălându-mi deschise răni amare, Mă învelesc tomnatic cu galbena năframă Scâncind a primăveri și-a iarbă pe cărare... Și-mi plâng în brațe zorii ce-au părăsit firesc, În clipa-n care miri ne-am cununat în umbre, Alcovul plin de stele pictat în arabesc Unde-am pierdut seninu-n explozii de penumbre... Doar întrebări mai umblă bezmetice prin mine Împleticindu-și pașii în labirintul rece; Pe unde umbli astăzi, de ce-ai fugit
SĂ-ŢI FIU DOAR RUGĂCIUNE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359515_a_360844]
-
atenție această piesă de teatru își defoliază tainele prin care, pornind, dinspre psihologie, ajungem la problema creației, fiindcă, Soarele, spunea Femeia cu lună, este în barca mea Eu îl trec apele noroioase și-l scot dimineața, mai proaspăt, ca un mire. Zice la finalul scenei 16 (Coborârea pe treptele fântânii), Femeia cu lună. În această piesă descoperim o încercare de determinare a unui fait primitiff de sens istoric, ce conduce la circumscrierea sentimentului eului ca presiune a unui vis insista. Aici
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
și pricepere!)... M-am mulțumit volens nolens cu statutul de “băgător de seamă”, fără a stânjeni sau a împiedica iremediabil finalizarea muncii lor concrete. Au mai fost prinși în hora eforturilor comune David, fratele lui Darrell, Debby și Darla, surorile mirelui, ultima sosită cu soțul și băieții lor din Oregon, frații ginerelui urmând să facă parte din categoria “privilegiată” a domnișoarelor și cavalerilor de onoare iar copiii lor (inclusiv al lui David) ocupând “funcții” ademenitoare în cavalcada ceremonialului cununiei, la a
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (11) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359555_a_360884]
-
Gol e pământul și acum fără tine. Ce cauți, mărite, în grădina mea?” Regenerarea spirituală se produce ori de câte ori se reîntoarce (fie și numai cu gândul) la pământul natal : „Pământ al meu, uitarea mă cunună, eu nu-ți mai sunt nici mire, nici cocon, mirodenii sădesc în brazdă plugarii, dansează Tăcerea pe un vechi gramofon!” ; „Tăcerea! Tăcerea vizibilă o vreau! Când sunt cu mine îmi mai rămân de-ndeplinit doar poruncile tinereții. Mai am de trăit copilăria, toată adolescența petuniilor, viețile cailor din
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
ascultă.// uimește clipa.// taci.// iartă.// Durerile nu strigă, suferințele nu rănesc. Doar se metamorfozează în căutarea atât de profund feminină spre Înalt: „când în mine/ creștea floarea,/ce unea sulfetu-mi dulce, / de femeie/albă-n șoapte/ cu acel bărbat.../tot mire.../ sau.../ mai bine zis,/ din mine...// caut umbra. [Îl cunosc pe „nu”, p.17]. Închei aici gândurile mele rânduite pentru dumneavoastră de tare departe, cu o ultimă remarcă, aceea a folosirii verbelor impersonale, transformate poetic în verbe-acțiuni personale: „[tu]ningi
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
Ion nu se mai ridică. Salcâmul de lângă fântâna sufletului n-a mai înflorit. Umbrele morții zidesc catafalcul plecării... Patima urii devine colind al iertării, iar Sângele temniței, rod pârguit pentru cules își primenește ofranda. Pământul înroșit cu vieți nevinovate de miri, devine potir de cuminecare a cerului. Creanga de aur a inimii căntă imnul celor ce s-au dus. Morminte dragi, lumină vie,/ sporite-ntruna an de an,/ noi v-auzim curgând sub glie/ ca un șuvoi subpământean./ Ați luminat cu
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Nu găsim floarea grea de înviere a primăverilor. (13 Aprilie 1947, Sfintele Paști). Virgil Maxim, luminător de neam și de țară și-a închinat toate năzuințele credinței, sculptându-le candelă sufletului în care a aprins Aura Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început și-a plămădit cântarea, devenind un nuntaș al cerului. Isihia voinței sale, ca un dangăt de clopot împresoară patima telurică a visului, răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cântecul mierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ademenea. Când Marian i-a dus în brațe, pe rând, la o distanță de câțiva zeci de metri, iezii s-au în- tors după el și și-au rezemat capul de piciorul meu, frcându-și gâtul ca o mângâiere de mulțu- mire. Trist de acestă despărțire neașteptată, dar și bucuros că am putut să-i aduc în lumea lor, în libertate, i-am ferit de mașină, m-am urcat lângă inginer și am demarat. În oginda retrovi- zoare am văzut iezii alergând
PARTEA A II-A de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360009_a_361338]
-
aproape În oglinzile din ape, Adia un dulce frig Dar sunt singur. Casa goală Numai eu trec ca o umbră Dulce genele-ți adumbră Chipul dalb pe câte o coală Cine ne-a oprit din drum? Unde ne e caravana? Mirii nunților din Cana Risipiți ca un parfum Te mai simt. Și te mai văd Parcă fiecare pas Te ascunde într-un impas: Tragedie sau prăpăd? Parcă e doar un complot Lângă mine ești aieve Rădăcinile cu seve Nu mi te-
ÎN OGLINZILE DIN APE de ION UNTARU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360065_a_361394]
-
ape, De cer și de pământ. Copilul vesel se roagă mai ușor. El este lângă înger zi și noapte. Clopotul anunță peste sat slujba, Biserica mică devine mare. Îmbrăcată în flori, Cu un covor de trestie pe jos, Își așteaptă mirele. Prin văzduh și pe ape Plutește ruga, Ploaia spală nedreptatea, Întru așteptarea miracolului. Îngerul i-a interzis să vorbească. De acum, din mormântul de sub ierburi, Se vor auzi doar suflări de rugă Până la a doua venire. Aici, acolo Perfida își
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
într-o ambiguitate florală, sub semnul albului, albastrului și verdelui, în care deja încolțește, concretă, „trecerea” („De dragoste”). Ritualul nu este posibil în izolare pustnică, ci doar în consens cu datele primordiale: „Iarba a crescut subțire/ În cămașa ta de mire/ Seara a-ncăput frumoasă/ În marama-mi de mireasă” („Grâul a crescut înalt”). Alt semn că poeta încearcă reglaje fine spre pragmatism ontologic este îndemnul „să nu treci plutind peste lucruri” („Învățăturile înaltei umbre către fiica ei, lumina”). Drumul (drumurile) spre
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
confecționata din piele și ciorapi împletiți din lână, așa cum mai întâlneam în copilărie țărani de la munte. etc. Privitor la cămașă bărbăteasca - conform croielii este cunoscută prin răspîndirea unor tipuri de bază: „cămașă dreapta tip tunica”, „cămașă cu platca”, „cămașă de mire”, „cămașă cu fustă” etc. Cămașă dreapta de tipul „tunica” este o formă arhaica de largă răspîndire teritorială în toate zonele Moldovei, deosebindu-se după dimensiuni. Deosebit de frumoase erau „cămașele de mire”, care se brodau mărunt cu multă chibzuiala de către fete
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
cămașă dreapta tip tunica”, „cămașă cu platca”, „cămașă de mire”, „cămașă cu fustă” etc. Cămașă dreapta de tipul „tunica” este o formă arhaica de largă răspîndire teritorială în toate zonele Moldovei, deosebindu-se după dimensiuni. Deosebit de frumoase erau „cămașele de mire”, care se brodau mărunt cu multă chibzuiala de către fete pentru ziua nunții. Acesta era de fapt cadoul miresei pentru mire, adăugîndu-se și un brîu cu motive alese. Ea se broda în cruciulițe sau neted - „alb”, „butuc” la guler, piept, mangete
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
o formă arhaica de largă răspîndire teritorială în toate zonele Moldovei, deosebindu-se după dimensiuni. Deosebit de frumoase erau „cămașele de mire”, care se brodau mărunt cu multă chibzuiala de către fete pentru ziua nunții. Acesta era de fapt cadoul miresei pentru mire, adăugîndu-se și un brîu cu motive alese. Ea se broda în cruciulițe sau neted - „alb”, „butuc” la guler, piept, mangete, tivindu-se pe margini cu găurele. Se îmbracă în pantaloni. În partea de la talie în jos bărbații purtau pantaloni, care
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
în nopți - copacii și florile fecioare ard sub văluri: cât de bogați mai pot fi toți săracii când doar ei văd averile din ceruri?! tot m-a trezit migala de maeștri care-au visat văpaie de petale: măiastra boare-a mirilor tereștri sunt răsuflări de îngeri - cer la poale! da - m-a trezit Hristos în Sărbătoare: a înviat - din răni - în cununie! tot ce-i rănit - făcutu-s-a-n El floare iar în treziții oameni - nebunie! ...de câtă nebunie ești chemat Grădina s-o-nlumini
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
o chemare. Sau o amintire dintru-nceput? Atât de aproape îmi sunt Florile... Le simt răsuflarea. În Tainele lor mă descopăr pe mine. Gândurile albe mi se aprind din polenul lor... Lumina florilor mă filtrează, ca pe o Cămășe de mire, pe care se aruncă sorții lui Christ. Să fie o binecuvântare de crin? MILA FLORILOR Florile, primesc lumina de la îngeri... Mlădiindu-ne bucuria, o zămislesc în noi . Ne cheamă din noi, dorul de Dorul nemărginirii. Cor de albine, plâng idilele
PRIVIND FLORIILE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359797_a_361126]
-
nebuniile din noi. Prinși de iubire Ca-ntr-o carapace, Nestingheriți Ne-om face jocul, Ducând Și îngeri-n ispită, Jucându-ne - râzând - Cu focul. Va veni un timp, Iubito, Pe care nu-l băgăm În seamă, Când noi - doi miri -, În fața morții, Vom da pământului O vamă. ------------------------------------ * Din volumul „Zâmbetul clepsidrei”, Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2013 ------------------------------------------ MOISA Gavril, poet și scriitor clujean. Născut la 6 decembrie 1951, în localitatea Voivozi, județul Bihor. Școala generală de opt ani, în Voivozi și
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
De la genii, până la lichele, Oamenii sunt tot mai supărați. Tot mai nervoși în fapte și în fire Se dușmănesc prietenii și frații, Părinții lor plecați în cimitire Nu mai ai loc de ei și nici de alții. E încruntat și mirele la nuntă, Mireasa-i logodită cu alt dor, Oameni supărați, ce boală cruntă! Lumina parcă plânge-n ochii lor. Nu avem timp să le citim povestea Copiilor care ne ceartă-n vis, Iertate-mi fie versurile acestea Și altele pe
OAMENI SUPĂRAŢI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359932_a_361261]
-
atenție această piesă de teatru își defoliază tainele prin care, pornind, dinspre psihologie, ajungem la problema creației, fiindcă, Soarele, spunea Femeia cu lună, este în barca mea Eu îl trec apele noroioase și-l scot dimineața, mai proaspăt, ca un mire. Zice la finalul scenei 16 (Coborârea pe treptele fântânii), Femeia cu lună. În această piesă descoperim o încercare de determinare a unui fait primitiff de sens istoric, ce conduce la circumscrierea sentimentului eului ca presiune a unui vis insista. Aici
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359585_a_360914]