8,023 matches
-
s-a trezit în fața Gării de Nord cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care miroseau a fum și a acreală ajunsese la concluzia că numai un om îl poate ajuta Leonard Bîlbîie. Leonard Bîlbiie care să-l ducă undeva sus, la cineva de încredere, căruia să-i spună tot ce știe. Se socotise că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a ridicat cu un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba faci aici, cum ai dat de mine?!" Adjutantul s-a lăsat pupat, Bîlbîie mirosea bine, a lavandă ori a altă chestie pe care ți-o risipesc în cap și pe obraz frizerii de lux. S-a așezat încetișor o dată cu el, era atît de fericit că dăduse peste omul lui, încît l-a apucat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să nu dai peste cîte o jumătate de broască secționată dintr-o singură lovitură, de-a latul. Experiența lui Schmeltzer părea o scamatorie de bîlci privită din afară, însă pentru ei, școlarii, era unică și fascinantă. Acolo, în laboratorul care mirosea a iod și a formol, priviți din toate părțile de ochii sticloși ai păsăretului împăiat, văzîndu-și chipurile transfigurate, uneori livide în sticla borcanelor, unde pluteau într-un somn definitiv șopîrle și pești, șerpi de baltă știuți și lighioane nemaivăzute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca pe un fel de ,,oaie rătăcită", un trădător (nu era un cuvînt prea aspru!) al nobilității adevărate, se simțea totuși legat cu o mie de fire nevăzute și datorii sacre față de persoana acestuia. Văzuse întîmplător, pe cînd mergea la Miroși, în vizită la Marghiloman, avea un conac de vară în care se retrăsese nu atît din cauza bătrîneții și a suferințelor, cît din pricina uitării care îl acoperise cu totul, chiar dacă trecea agale pe Calea Victoriei, încercînd să răspundă la vreun salut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd adjutantul, intrînd în casă și văzîndu-l după atîția ani, l-a împuns cu degetul în piept zicîndu-i "scăpași data trecută, prințe, dar să știi că data trecută nu înseamnă și ultima dată". Și cît era de nespălat și nedormit, mirosea îngrozitor a creozot, venise probabil multă vreme cu trenul ori dormise în săli de așteptare, prin Obor ori în Basarab, cît de jalnic era, tot reușise să-l înveselească rîzînd caraghios, arătîndu-și dinții acoperiți cu tartru, de la vinul negru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uită la el cu un aer profesional. Curiozitate și nimic mai mult. Și ce-ați făcut, excelență?" Șerban Pangratty închise pentru o clipă ochii, avînd în minte imaginea magaziei slab luminate, cu triumvirii țepeni, cu spaima lui Radul Popianu aproape mirosind, acru, el știa ce înseamnă să împuști un om, era poate singurul om care o mai făcuse, era vechi în meserie, probabil că blestema în gînd și clipa în care i-a trecut prin cap să se împotrivească Comitetului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se știe cam puțin. 10. După ce le va răsfoi nu fără curiozitate și cu un anume frison metafizic - (Dar după noi ce va rămâne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vârî iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi‑l imaginez stând ciucit lângă valiză, Înclinând cartea după lumina lămpii.) O Întoarse pe toate fețele, după care o duse la nas. Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice până În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, când, conform unei parole prestabilite, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ori. Trebuie să fi fost o moarte foarte plăcută, pentru că toți zâmbeau. Ofta profund. Însă lucrul cel mai ciudat și care ne-a uimit a fost ca, după două sau trei zile, încă nu începuseră să se descompună sau să miroasă urât, ci au rămas intacți, de parcă ar fi dormit. Această chiar că depășea puterea de înțelegere a unor oameni obișnuiți că, în căldură tropicală a insulei Bora Bora, cadavrele să înceapă să se descompună după numai câteva ore, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai târziu timpul s-a mai încălzit și am început să ne depărtam de acel infern îngrozitor. Vocea i se franșe. Și când soarele a început să încălzească, a disparut și înțepeneala corpurilor, iar puțin după aceea au început să miroasă urât. — Câți mai erați în viață? —Trei, dar eram într-o stare atât de jalnică, încât păream mai degrabă cadavre ambulanțe. Lui Tamasese Tefaatáu îi înțepeniseră și mâinile și picioarele, iar fratele lui, care era foarte rezistent, înnebunise. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sărutându-le mâinile, iar bărbații îi băteau prietenește pe umăr, încercând să se facă înțeleși într-o limbă guturala și absolut imposibil de descifrat. Totuși, primul lucru care le atrase atenția polinezienilor fu faptul că oamenii aceia - mai ales femeile - miroseau a măruntaie de rechin, o putoare acidă, pătrunzătoare, care provenea, din câte puteau ei să-și dea seama, de la hainele lungi pe care le purtau. Existau însă și lucruri care îi fascinară din prima clipă, în special o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
porțile. Dar cum era posibil ca niște oameni care stăpâneau obiecte atât de fascinante, cuțite atât de periculoase și vesminte atât de grozave să moară de sete într-o insulița în mijlocul oceanului? Și cum era posibil că asemenea semizei să miroasă atât de urât? Tapú Tetuanúi se simțea complet zăpăcit și Chimé din Farepíti la fel. Uimirea lor era cu totul de înțeles dacă ținem seama că niciodată, în mii de ani de istorie, nici un membru al rasei lor nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
așa cum era de așteptat, stomacul păsării nu conținea decât o căpățâna de pește zburător și o mulțime de intestine de pește, digerate pe jumătate. Totuși, după ce analiza cu grijă resturile, ca și cum de astă le depindea viața, după ce le pipai, le mirosi și cugeta îndelung, Miti Matái comenta, în așa fel încât să-l audă cu toții: Vin după noi, si nu pot fi la mai mult de douăzeci de mile depărtare. Încă o dată, magie curată. Magia aceea a navigatorilor polinezieni, dusă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de articole exotice. Părul lung, tăiat drept, i se leagănă în dreptul tivului de la sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Somn de după-amiază sub castani. Croquet. Chiar înainte să înceapă să-și schițeze scenariul, capodopera vieții ei, Miss America a spus că nu era în stare. Sânii o dureau prea tare ca să poată scrie. Brațele-i erau prea obosite. Cum mirosea cotletele de vită de azi, cum voma câte puțin din pateurile cu crab din ziua precedentă. Ciclul nu i-a mai venit de aproape o săptămână. E sindromul clădirii nesănătoase, i-a spus domnișoara Hapciu. Cu nasul înroșit de la atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
asta de grăsună valorează mai mult pentru mine decât orice altceva. Înainte, spune ea, eram tristă când mă uitam la ea. Dar acum e singurul lucru care mă mai înveselește. Întinde mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe înălțime și lățime, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune ea, eram tristă când mă uitam la ea. Dar acum e singurul lucru care mă mai înveselește. Întinde mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe înălțime și lățime, e o vacă grasă îmbrăcată într-o bluziță scurtă și jeans cu talie joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
așteptând ca valeții să le aducă mașinile. Se întâmplă pe trotuar, chiar lângă o stație de autobuz. Pe bancă sunt așezați un bețivan și o zdrențăroasă pe care toți ceilalți încearcă de zor să nu-i observe. Sau să-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
duhnind a parfum. Băiatul a sosit, la un moment dat, cu un tatuaj. Un lanț de spini în jurul mușchiului firav de la pulpă. Altă dată, cu sfârcurile găurite de niște inele de argint. Apoi cu penisul găurit. Odată, cu părul blond mirosind acru. Mirosind a gălbenele. Ca pungile de marijuana din camera cu probe. Camera aia plină cu pistoale și cuțite. Pungile de marijuana și cocaină care mereu cântăreau mai puțin decât ar fi trebuit. Camera aia, întotdeauna următoarea oprire pentru detectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
parfum. Băiatul a sosit, la un moment dat, cu un tatuaj. Un lanț de spini în jurul mușchiului firav de la pulpă. Altă dată, cu sfârcurile găurite de niște inele de argint. Apoi cu penisul găurit. Odată, cu părul blond mirosind acru. Mirosind a gălbenele. Ca pungile de marijuana din camera cu probe. Camera aia plină cu pistoale și cuțite. Pungile de marijuana și cocaină care mereu cântăreau mai puțin decât ar fi trebuit. Camera aia, întotdeauna următoarea oprire pentru detectivul care lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Și când l-a întrebat: „De ce? La ce-i trebuia?”, el zice: „La nimic. Lasă. Găsesc eu ceva în camera cu probe”. Și în ziua următoare băiatul și fetița erau amândoi tăiați, încă moi, dar acoperiți de cicatrice. Crestați. Scobiți. Mirosind încă a lipici, însă tot mai puternic a lichidul dinăuntrul Suflătoarei Betty care-i pătase covorul de acasă. Motanul Corei mirosea petele astea ore întregi. Nu le lingea, dar le amușina așa de parcă ar fi fost aurolac sau cocaină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
probe”. Și în ziua următoare băiatul și fetița erau amândoi tăiați, încă moi, dar acoperiți de cicatrice. Crestați. Scobiți. Mirosind încă a lipici, însă tot mai puternic a lichidul dinăuntrul Suflătoarei Betty care-i pătase covorul de acasă. Motanul Corei mirosea petele astea ore întregi. Nu le lingea, dar le amușina așa de parcă ar fi fost aurolac sau cocaină din camera probelor. Atunci Cora a ieșit la prânz și a cumpărat o lamă. Două. Trei lame. Cinci. La următoarea rotație, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un tub de piele, cu câte un orificiu la fiecare capăt. Un sentiment groaznic, dar a ajutat-o să-și facă un plan. În ziua următoare, la lucru, n-o vede nimeni intrând în camera probelor. Acolo unde sunt cuțite mirosind a sânge și Superglue, pe care le poate lua oricine. Deja se formează o coadă în fața biroului ei. Așteaptă cu toții ca vreun detectiv să aducă înapoi unul dintre copii. Oricare. Amândoi arată la fel cu fața în jos. Dar Cora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spate cu vaselină. Fetița, doar un slip de satin, întărit de la atâtea pete. Cu un singur braț, detectivul apucă păpușile grele cât doi copii, și le strânge la piept. Cu inelele lor din sfârcuri și tatuajele și păduchii lor lați. Mirosind a fum de iarbă și a lichidul care se scurge din Betty Suflătoarea. Fluturând pistolul, Cora îl îndrumă spre ușa biroului. Cu toți bărbații ăia dându-i târcoale, pândind-o, Cora îl forțează pe detectiv să meargă cu spatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pânze, și legându-l ca pe un sac, apoi ducându-l la subsol pentru o ceremonie, voma avea cu toții aceeași experiență. Vom spune cu toții aceeași poveste tragică ziariștilor și poliției. E greu de spus dacă domnul Whittier a început să miroasă. Domnișoara Hapciu și Reverendul Fără Dumnezeu duc pungile argintii cu mâncare stricată, din care se scurg sucuri puturoase. Lăsând în urmă picuri și pete de duhoare, cară amândoi pungile prin hol înspre cabinele noastre și le aruncă la WC. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]