3,411 matches
-
crimă din milă, un gest umanitar! Mama a continuat să țâțâie dezaprobator din buze. Parcă era Skippy, cangurul de prerie, care încerca să anunțe că Bruce căzuse din portavion, își fracturase brațul în trei locuri și trebuia salvat dintr-o mlaștină plină de crocodili. —în orice caz, da, mulțam pentru tot sprijinul pe care mi l-ai acordat, mamă, a izbucnit Helen de parc-ar fi avut doisprezece ani. Presupun că ți-ai fi dorit să nu-mi găsesc niciodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru plastic. Nu-i așa, Ge? — Da, pentru cel biodegradabil. — Biodegradabil? întrebase Eva, sperând să fie inițiată într-un nou aspect al emancipării și eliberării femeilor. — Sticle de plastic care se dezintegrează în loc să zacă peste tot și să creeze o mlaștină ecologică, zise Sally, deschizând un hublou și aruncând afară un pachet de țigări gol. Asta e opera vieții lui Ge. La asta lucrează. La asta și la reciclabilitate. Reciclabilitatea infinită. — Exact, aprobă Gaskell. Avem deocamdată o antichizare inculcată în domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul traversării spre parc. Ființă a zilei, așa eram. Noaptea mă speria. Mlaștină vicleană, barbară. Solară și concretă eram, gata să mă prind de orice este vizibil, viu... când oare când s-a schimbat totul. Livrata acum nopții, singurul refugiu. Timpul și geografia nopții mi-au înlocuit zilele. Acum, în plină orbire toridă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Acțiunea va porni, va porni, în sfârșit! O acțiune foarte ambiguă, acțiunea PRIMĂVARA. Adierea nopții îl încercui, dintr-odată. Își aminti brusc de Toma, Urmăritorul. Bieții informatori nu sunt nici măcar slugile diavolului, nu au acest înalt rang. Doar jivine ale mlaștinii numite prezent, atât. Bietele jivine ale mlaștinii, suflete și boli și spaime și plăceri ale mlaștinii. Ce misiune o fi având, de fapt, masca numită Toma? De ce oare apare când nu te aștepți, după ce îl tot aștepți mereu, zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O acțiune foarte ambiguă, acțiunea PRIMĂVARA. Adierea nopții îl încercui, dintr-odată. Își aminti brusc de Toma, Urmăritorul. Bieții informatori nu sunt nici măcar slugile diavolului, nu au acest înalt rang. Doar jivine ale mlaștinii numite prezent, atât. Bietele jivine ale mlaștinii, suflete și boli și spaime și plăceri ale mlaștinii. Ce misiune o fi având, de fapt, masca numită Toma? De ce oare apare când nu te aștepți, după ce îl tot aștepți mereu, zi de zi? Un sol al barbarilor? Vor veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încercui, dintr-odată. Își aminti brusc de Toma, Urmăritorul. Bieții informatori nu sunt nici măcar slugile diavolului, nu au acest înalt rang. Doar jivine ale mlaștinii numite prezent, atât. Bietele jivine ale mlaștinii, suflete și boli și spaime și plăceri ale mlaștinii. Ce misiune o fi având, de fapt, masca numită Toma? De ce oare apare când nu te aștepți, după ce îl tot aștepți mereu, zi de zi? Un sol al barbarilor? Vor veni, în sfârșit, barbarii, cum șoptește bătrânul Kavafis? Vor veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
salopetă ca într-o platoșă sfidătoare, asta era! Atât îi rămăsese, Sfidarea, și nu se plângea că e doar atât, nu, nu se plângea, bineînțeles. Noaptea se spulberase, asta era adevărata victorie. Calendarul însemna succesiunea diurnă, atât. Noaptea, doar o mlaștină fără contur, nimicul, gaura neagră. Slavă Domnului, scăpase încă o dată. Nicicând nu poți fi sigur că ajungi la hotarul unei noi zile. Magnifică pățanie, ziua, o, da, don Dominic Vancea era pregătit. Acțiunea reîncepe, cacofonia-miracol a zilei îl va reprimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie,doar mai exista lumina aceea mică, de la casetofon. Tolea s-ar fi putut roti, nu era nici o primejdie, n-ar fi avut de ce să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai găsit! Grija lui: să se dea mare. Să le arate mocofanilor ce lustruit și liber poți fi în cușcă, doar nu mai suntem în anii ’50, am mai trecut un război de 30 de ani, ne-am obișnuit cu mlaștina noastră cea de toate zilele, pâinea noastră cea de toate zilele. Auzise prea bine dialogul dintre Teodosiu și tovarășa Vasilică. Interceptase ironia cu care fuseseră repetate sfintele cuvinte. Amantissime! Amantissime! Domnul Gică Teodosiu, auzi! „Domnul“ Gică Teodosiu, îi prelua formulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
subțire, perforând pereții de sticlă verzuie, suprapuși, bariere sticloase, pe care cresc jerbe imense de putregai și fosfor. Nimeni, nimeni nu vrea să-și întrerupă somnul, hibernarea. Nimeni nu vrea să-și recunoască numele, vocea, nimeni nu vrea să scuture mlaștina groasă a apatiei care înghite sunetul și mișcarea și sufletul, slavă Domnului, și sufletul, zău așa... Hazardul se zăvorâse de-a binelea. Amâna, se juca de-a ploaia, de-a mărul păcatului, ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată, nu funcționa. Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham“, hohotea, sfidătoare, fiara, așezată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în noapte. Se afla în dreptul gurii de metrou. Cobora lent, calm, încet încet. Sub pământ, geometrie, răcoare, lumină. Era plăcut, de ce să nu recunoască. Artificiala peșteră de beton, enclave sustrase naturii. Ființă a zilei, așa fusese. Noaptea nu exista, o mlaștină vicleană, fără contur. Înnămolire barbară, preistorică. Instantaneu, o uita, ziua o și anulase, readucând energia, reflexele... oare când, când oare s-a schimbat zodia, egalizând totul, când s-a statornicit cenușiul sleit și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la Liga Națiunilor și a obținut fonduri pentru războiul soțului ei. Pe fată o interesează foarte mult. În următoarele câteva săptămâni, când ninge, când plouă. Într-o zi universul din Yenan e pus la înmuiat, ploaia transformând pământul într-o mlaștină. Pământul saturat devine o pastă mocirloasă. Vasele și cănile din cameră se inundă ca niște bărci micuțe. Pentru ca, a doua zi, să iasă soarele. Usucă poteca și urmele lăsate de roți se întăresc precum niște lame de cuțit. Când vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
au dezgropat ceva ce păreau a fi napi, care mai apoi s-au dovedit a fi otrăvitori. Ne-am îmbolnăvit de la apă. Ne băteau vânturile, iar grindinile fură urmate de ninsoare. Înaintea noastră erau întinse frânghii ca să ne ghideze peste mlaștini, dar ele dispăreau în nisipurile mișcătoare. Am pierdut și animalele de povară rămase. Ea bagă de seamă că el încearcă să nu se lase apăsat de cuvintele sale, dar că nu poate. Respiră adânc și povestește mai departe. O coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aici suficient de mult cât să-și amintească această țară, noua lui țară, așa cum era când a venit... Cristos é fermata a Eboli. Atunci, Înainte de război, Cristos se oprise la Eboli, dar pe urmă a mers mai departe... Unde sunt mlaștinile, unde-s țânțarii, latifundiile și malaria? Uite curți cu două automobile, livezi de portocali și măslini În locul stufului de altădată, câmpurile Îngrijite... Se bucură de ele, pentru că aceasta este acum țara lui, dar Christa de ce e atât de posomorâtă? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că a făcut o mezalianță! Lumina tunelului din care ies se lărgește treptat spre păduricea cu trunchiuri subțiri și drepte. Dealuri golașe, semănate cu smocuri de vegetație, lăsând tot mai jos albia secată a râurilor de altădată, care umpleau de mlaștini și țânțari văile, azi secate. Cristos s-a oprit la Eboli. Iar el trăiește aici de destulă vreme pentru ca toate astea să fi ajuns amintirile lui de o viață. Dar ce tăios a sunat vocea Christei când a vorbit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Rusul nu e un tâlhar cinstit, Rusul e un tâlhar rus: ține morțiș să fie luat de binefăcător (nu de răufăcător, Doamne ferește!). Rusul e un ocupant, combinație Între sălbătăcia vareagă și bestialitatea mongolă - sau invers - așezată pe o gândire de mlaștină... - Dar ești reacționar, bătrâne tată al meu, zic. Și rasist. - Fac și eu ce pot, ridică, modest, din umeri, tata. - Așadar, Rusul e un ocupant... - Îi aduc aminte unde rămăsese. - ... un ocupant care te roagă, te imploră, se pune În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îmbrânciți, vă dați pumni și picioare pe sub bancă - dar numai pe pământurile noastre, ale nenorociților pe care te lauzi că-i scapi tu de jugul păgânului - dar ia mai du-te-n mă-ta, pe pământul lui tătâne-tău, În mlaștina de sub mesteacănul argintiu și-n stepa nedesțelenită, și făr’ de haturi! Ori luați-vă de mână și duceți-vă la istalant, cel cu fes, pe coclaurile Anatoliei: acolo scoateți-vă ochii, schilodiți-vă În de voi și nu vă opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care un scriitor, mai Întâi mediocru pășunist, devenit realist-socialist de-a dreptul prost (Camilar) Îl numea: „Poarta Furtunilor”. Prin acea poartă au trecut, mai la trap, mai la galop - dar mereu dinspre Răsărit spre Apus - toți Încălărații deșerturilor și pedestrașii mlaștinilor: Ostro-, Viziși Goți curați, Huni și Avari, Slavi și Bulgari, Unguri și Pecenegi și Cumani, Tătari și Cazaci. Și Ruși. Și Sovietici. Locul nașterii mele a cunoscut, În aproape două mii de ani (spun: „aproape”, fiindcă mă opresc În seara zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pendulul, ca și limba de clopot căpătâiul i-i uite-așa de gros: ca o măciulie; ca o măciucă - ca o ghioagă. Și eu Îl văzusem - și aveam să-l văd mereu. Băietanii care mă călăuzeau prin stuhării, sălciiș, răchitnă, mlaștini - ca să mi-l arate, ei mie, pe Cazimir, cel care face pluta, nemișcat și mișcă strașnic din pulă - jurau că abia ieri Îl văzuseră pentru ultima oară. Dacă nu se jurau ei - mai uită omul, nu? - atunci mă juram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceeași faimă! spuse Tom cu amărăciune. — Vrei să mergem să dansăm? am sugerat eu. Întotdeauna Încerc să direcționez conversația pe cărări mai senine atunci când Tom cade Într-o stare de tristețe, căci altfel m-ar târî și pe mine În mlaștina depresiei lui, iar de genul ăsta de pete Întunecate de pe inimă nu scapi ușor. Dansează tu, spuse el, strâmbând din nas la melodia ale cărei pulsații răzbăteau acum din boxe. Eu rămân să te privesc. Ne-am făcut loc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înconjurătoare, ea Îi relatează, În fiecare seară, veștile de pe front, zvonurile de la palat, pe care Khzzan le ascultă fără prea multă tragere de inimă. Pe teren, Înaintarea lui Alp Arslan este lentă. Încetineala unei trupe prea numeroase, disciplina aproximativă, bolile, mlaștinile. Și rezistența, uneori Înverșunată. Un bărbat, Îndeosebi, Îi face viața grea sultanului, este comandantul unei fortărețe aflate nu departe de fluviu. Armata ar putea s-o ocolească, să-și urmeze drumul, dar ariergarda ar fi amenințată, hărțuielile s-ar Înmulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mi/au dat să fumez o pipă cu opiu și am ațipit imediat, În ilaritatea generală. A trebuit să mai aștept atunci două zile Înainte de a-mi relua drumul, care era Încă lung: Șuster, Ahvaz, În fine, primejdioasa traversare a mlaștinilor până la Basra, oraș din Irak-ul otoman, situat pe Chatt al-Arab. În sfârșit, În afara teritoriului Persiei și teafăr! Mă mai aștepta o lungă lună pe mare, ca să ajung, cu corabia, de la Fao la Bahrein, să navighez, de-a lungul Coastei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de pildă, pasărea fenix renăscută din propria-i cenușă, omul din lună cărând o legătură de lemne În spate pentru că lucrase În zi de sărbătoare, baronul münchhausen care, trăgându-se de păr, se salvase de la moarte prin Înec Într-o mlaștină, pe el și calul pe care-l călărea, dracula din transilvania care nu moare oricât l-ar omorî, doar dacă-i Înfig o țepușă În inimă, și chiar și așa Încă se mai Îndoiesc unii, faimoasa piatră, În vechea irlandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sa, ținea minte date, evenimente, locuri, nume, ce îi va mai rămâne acum, doar amărăciunea, care se va revărsa din gâtlejul său și ne va inunda pe toți, deja ne văd pe mine și pe Noga încercând să plutim prin mlaștina densă a amărăciunii lui, ierburile grele ni se vor agăța de picioare, ne vor trage în jos, iar noi nu vom avea de ce să ne mai prindem, buclele ei sunt deja negre, murdare de noroi, și eu încerc să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]