15,766 matches
-
mă privești așa? Ce-i cu tine? De unde vii la ora asta? Nu-ți spun? Era să nu mai vin deloc. Gata-gata s-ajung în Germania. Cum s-ajungi în Germania?! Așa bine. Ne-au îmbarcat, pe mine și pe moș Țurcanu, pe locomotivă, ne-au pus santinelă în spate și dă-i cărbuni, băiete! Dacă nu era moș Țurcanu, la revedere și n-am cuvinte! Nu te mai vedeam niciodată. De asta te-au căutat pe-acasă! Au speriat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai vin deloc. Gata-gata s-ajung în Germania. Cum s-ajungi în Germania?! Așa bine. Ne-au îmbarcat, pe mine și pe moș Țurcanu, pe locomotivă, ne-au pus santinelă în spate și dă-i cărbuni, băiete! Dacă nu era moș Țurcanu, la revedere și n-am cuvinte! Nu te mai vedeam niciodată. De asta te-au căutat pe-acasă! Au speriat-o pe mama... Ne-au speriat pe toți. Aide undeva să stăm de vorbă liniștiți. Aide-n baie. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
până am ajuns la tine! M-am întâlnit cu două patrule nemțești, sau cu aceeași patrulă de două ori. O să-ți spun altă dată. Ce mai! Voiau să ne treacă granița. Am ajuns la pilotare. Când m-am uitat la moș Țurcanu, am înțeles. Am mai dus trenuri nemțești la graniță, dar cu santinelă în cabină!... Îți dai seama! Și ce-ați făcut? Ce să facem? L-am văzut pe moș Țurcanu că-mi face semn. Când am intrat în curbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
granița. Am ajuns la pilotare. Când m-am uitat la moș Țurcanu, am înțeles. Am mai dus trenuri nemțești la graniță, dar cu santinelă în cabină!... Îți dai seama! Și ce-ați făcut? Ce să facem? L-am văzut pe moș Țurcanu că-mi face semn. Când am intrat în curbă, mi-a luat lopata din mână. Habar n-aveam ce are de gând. Așa de repede s-a petrecut totul, că abia pe drum, după ce-am sărit de pe locomotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu pieptul plin de sudoare, Miluță sări buimac la prima zgâlțâială a bătrânei. O zări ca prin vis aplecată deasupra lui: " Te caută jandarmii! Ce-ai făcut?" Nu mai avu putere să-i răspundă. Todireanu, tatăl Irinei, era prieten cu moș Țurcanu. Vorbea lat, dulce și legănat ca orice șoldovean sadea. "O holercă, bădie!" La depou, de un an și ceva, lucrau împreună cu nemții: nemții uitându-se la ei cum urcă și coboară de pe locomotivă, negri ca dracii de funingine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
l-a ascultat, pe urmă i-a destăinuit cum îl simțea, cum îl simțea pe neamț cu arma-n spate și nu știa bine ce-o să fie, unde-o să-i ducă, pentru că n-a putut schimba o vorbă cu moș Țurcanu... Fir-ar să fie, o dată om! Altu-n locul lui... Dar ce să mai vorbească, dacă nici lui nu i-a trecut prin cap când l-a văzut că-i face semn să-l pună în gardă și-i ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
răsfățată și înfățișarea ei era de fetiță crudă, care nu-și dădea seama de nimic, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic nu era vorba de urmăritorii lui, de taică-su, tatăl ei, al Irinei, rămas acolo. De celălalt meșter, moș Țurcanu, fugit în pădure, de toți câți erau hăituiți, amenințați -, privirile îi erau când reci, disprețuitoare, când moi, duioase și dezmierdătoare, chemându-l spre ea și apărându-l de acea amenințare urâtă, cu atât mai cumplită cu cât țâșnea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zguduiră pereții. A plecat! Ufff! făcu Irina palidă suflând zgomotos. Ce spaimă am tras! Uite cum tremur! Te-am așteptat toată ziua. Unde-ai fost? Am fost... Să nu ne audă Erika! M-a trimis tata să-l caut pe moș Țurcanu și nu l-am găsit. Tu nu știi unde-ar putea fi? Nu știu, șopti străbătut și el de același tremur. A sărit odată cu mine de pe locomotivă, dar ce-a mai făcut, nu știu... CAPITOLUL 10 Noaptea de august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aventură. Nu se mai jucau de-a haiducii și potera, sau de-a Coroi-banditul. Pericolul era real, putea implica toată reușita loviturii, și de aceea riscul trebuia luat pe cont propriu. Misiunea ei era să continue să-l caute pe moș Țurcanu. De tată-su, de badea Todireanu, trebuia să se ocupe numai el. Cu capul vâjâind, coborî scările la Mitropolie. Nu știa nici cum, nici când ajunse pe maidanul din fața depoului. Ar fi avut poftă să-și umfle pieptul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să zică? Ce zic toți. C-ai fost grozav. Nici nu-și pot reveni. Nu-nțeleg cum ai reușit și cum de s-au salvat. Un geamăt din fundul salonului căzu ca o pasăre împușcată. Așa află de drama lui moș Țurcanu. Mama îi povesti ceea ce avea s-o audă apoi zile și săptămâni întregi povestind, oricui și oricând, în delir, sub imperiul șocului trăit, care-o urmărea cu îndărătnicie. Dragu mamii, eu am avut un vis, dar nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cine știe ce mi s-a-ntâmplat! Și nu ți s-a-ntâmplat!? Nimic. Un fleac. Bine că i-am scăpat pe oameni! Bine c-ai scăpat cum ai scăpat. Ferească Dumnezeu de mai rău. Vreau să ies de aici. Unde-i moș Țurcanu? Se repeziră amândouă speriate și-l apăsară cu mâinile peste pat să stea liniștit. Fața Irinei era din nou atât de-aproape c-ar fi vrut s-o muște de buze. Simțea nevoia să se agațe de ea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să te refaci, îi explică Irina. Nu pot să dorm. Stai aici, o rugă el. Așază-te lângă mine pe pat. Nu avu nici așa noroc. Intră doctorul cu sora. Miluță de cum îl văzu se oferi să dea sânge pentru moș Țurcanu, stăpânit fără preget de sentimentul acela de exaltare și de bravadă pentru Irina, s-o impresioneze, încântat că-i impresionează și pe ceilalți. Atenția care i se da și agitația din jurul lui îi făceau bine.. După ce chibzui o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și mama rămaseră pe culoar. Doi infirmieri bătrâni veniră c-o masă de tablă, pe roți, îl întinseră deasupra și-l băgară în sala de operații. Pe-o altă tablă-nvelită-n mușama, nemișcat ca un mort, acoperit c-un cearșaf, sta moș Țurcanu. Slăbise atât de mult, că nu-l mai recunoșteai. El, care semăna cu un urs de Dorna, voinic și plin de cutezanță, se făcuse acum sau așa i se păruse lui străveziu, ca o umbră. Doctorul se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nălucire se trezi pe câmp, în același loc. Nu mai era maică-sa, era poate Alexandru trântit în miriște, îmbrăcat într-o bucată de pătură, mânjit de funingine și cărbune, numai pielea și oasele pe el. Era când trupul lui moș Țurcanu, când Alexandru, și-amândoi îl strigau neîncetat: Miluță, Miluță, nu dormi! El nu știa ce să facă, nu se putea ridica de jos și-i venea să plângă, aproape că-l ura pe frate-su pentru că-l striga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gata să izbucnească în hohote dinaintea lui, ceea ce nu și-ar fi iertat, Irina îi luă locul cu îngăduința doctorilor și a surorilor, devenind ea însăși un fel de soră voluntară a spitalului, făcându-i nu numai lui și lui moș Țurcanu diferite servicii, dar și celorlalți bolnavi. Mlădioasă, mică și firavă dar îndrăcită, cu buclele aurii-roșcate și fața delicată, rotundă, netedă și roșietică, mărturisind vrednicia ei la treburile care se fac în doi, avea ochii limpezi, ape în fundul cărora lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o să te faci fără pacienții tăi, și pacienții ce-au să se facă fără îngerașul lor? Nu fi rău, obraznicule! Am să mai vin pe-aici. Tu n-ai să vii? O să venim împreună. Așa da, se-nvoi el. Rămâne moș Țurcanu. Păi vezi, răule? Numai la tine te gândești! Începusem să fiu gelos. Pe el? Îți iei năsucul la purtare, cârno. Pistruiato! Roșcato! Bagă de seamă, nu mă lua peste picior, că încă nu-mi ești nevastă. Pe alții-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lucrat. Cartea lui e un testament pentru urmași. Nu se poate un act cultural mai generos, mai frumos, mai cu folos. O astfel de Carte este pentru toți cetitorii- și mai ales pentru lucrătorii acestei instituții- o punte nevăzută între moșii și strămoșii noștri, pe de o parte, și, pe de alta, între noi, copiii, nepoții și strănepoții noștri. E un neprețuit izvor de cunoștințe, bucurie, mândrie și totodată, un îndemn sacru și solemn, adresat, deopotrivă, semenilor și urmașilor pentru lucru
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Detunata (Munții Metaliferi), reprezentate prin coloane prismatice, ce constituie rezultatul solidificării lavelor bazaltice sub forma unor neck-uri; Caldera Călimanilor, un crater de dimensiuni mari (10 km diametru) alcătuit din platouri (cu lapiezuri, alveole, grote), coloane (Doisprezece Apostoli, ex. Mareșalul, Moșul, Ramses II, Godzila ș.a.), pereți verticali (Fața Gardului), creste dantelate (Pietrele Roșii); Conurile vulcanice din Gurghiu (Saca, Șoimuș, Ciumani), ce păstrează, încă, unele cratere; Aliniamentul de conuri din Munții Harghitei, cu cratere bine conservate, cele mai cunoscute fiind craterele îngemănate
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
îmi povestea frumos despre credință și tradiții, iar preotul din sat (prieten cu părinții mei) m-a învățat religie. La noi în casă a fost întotdeauna o atmosferă calmă, echilibrată și, în ciuda tuturor lipsurilor materiale, am avut o copilărie fericită: Moș Neculai, Moș Crăciun, Iepurașul, ziua de naștere și Sf. Gheorghe îmi aduceau întotdeauna câte un cadou frumos. M-am dezvoltat liber, în armonie, fericită. La biserică mergeam din când în când, la sărbători, în casa noastră se păstrau tradițiile și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
frumos despre credință și tradiții, iar preotul din sat (prieten cu părinții mei) m-a învățat religie. La noi în casă a fost întotdeauna o atmosferă calmă, echilibrată și, în ciuda tuturor lipsurilor materiale, am avut o copilărie fericită: Moș Neculai, Moș Crăciun, Iepurașul, ziua de naștere și Sf. Gheorghe îmi aduceau întotdeauna câte un cadou frumos. M-am dezvoltat liber, în armonie, fericită. La biserică mergeam din când în când, la sărbători, în casa noastră se păstrau tradițiile și sărbătorile ambelor
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nu o aducea numai prezența președintelui. Atunci și acolo, în Piața Unirii din Iași, erau adunate toate spiritele înalte ale țării: domnitori, oameni de cultură, filozofi, muzicieni, literați, ostași, oameni de rând. Era șui ștefan al Moldovei dar era și Moș Ion Roată, era și Vlad Țepeș dar era și Gheorghe Doja, erau domnii Unirii dar erau și Horia, Cloșca și Crișan, într-un cuvânt erau toți ai noștri. Era o vibrație luminoasă și puternică în tot orașul, dar în Piața
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Mai întâi s-a bosumflat: a crescut, este destul de mare, are șapte ani. Și de ce trebuie neapărat să o ia și pe Lucia? Nici măcar nu știe toate versurile. Uf! S-a supărat, dar i-a trecut repede. La noapte vine Moșul, ca în fiecare an, în casă e cald și bine, miroase a vanilie și scorțișoară, ea are o rochiță nouă și pantofi de lac aduși de la București, de tata. Precis va găsi sub bradul care strălucește ca poleit cu argint
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ușa întredeschisă. Copiii au plecat, încărcați cu fructe și dulciuri. S-a făcut târziu și somnul reușește să o învingă și pe ea, nu doar pe Lucia. Nu ar vrea să piardă momentul în care, în odaie, se va strecura Moșul... Nu vrea să adoarmă. Nu vrea să piardă, nu vrea, nu... L-a pierdut! Dar sub brad, stau două cutii mari, învelite în hârtie roșie. Pe una dintre ele scrie, cu litere de șchioapă: Mia. Se repede, dă hârtia la
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
păpușă cu bucle blonde, cu rochiță de voal. În plus, două cărți de povești frumos ilustrate, o minge, o cutie de bomboane și o ...gutuie. Mare, perfect galbenă, ca soarele în miez de vară. - Mami, ce i-o fi venit Moșului să-mi aducă și o gutuie? Ce să fac cu ea? E tare și parcă și puțin acră, decretă Mia, după ce încercase să-și înfigă repede dinții de șoricel, în fructul parfumat. - Mia! Ești o alintată! Sunt copii în lumea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și parcă și puțin acră, decretă Mia, după ce încercase să-și înfigă repede dinții de șoricel, în fructul parfumat. - Mia! Ești o alintată! Sunt copii în lumea asta care nici măcar o gutuie sau un măr nu au de Crăciun! - Imposibil! Moșul duce tuturor copiilor cuminți! - E adevărat, dar... Mama tace. Mia privește, uimită, gutuia din palma ei mică, întrebându-se ce să facă... - Ai putea să o dăruiești cuiva, mai spuse mama și ieși. Cui? Lucia primise și ea jucării, bomboane
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]