1,365 matches
-
conotează automat ideea că moșii și strămoșii lor au fost cu toții bogați și că au trăit fericiți în prosperitate deplină, în lux chiar. Totuși doar patru-cinci case frumoase - cândva somptuoase, actualmente părăginite - atestă astăzi o anumită opulență rustică a câtorva moșieri. Dobridorenii nu acceptă însă decât cu dificultate că antecesorii lor ar fi putut trăi cândva în condiții precare. De exemplu, neagă cu vehemență faptul că majoritatea străbunilor, până la jumătatea secolului al XVIII-lea, nu locuiau în vile și conace, ci
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
lui, industria rusă cunoaște un avânt nebănuit. Îi scutește de serviciul la stat și de impozite pe cei ce construiesc fabrici și pe rudele acestora, le acordă împrumuturi fără dobândă, precum și privilegiul de a cumpara, începând din 1721, robi de la moșieri pentru a-i folosi în întreprinderile proprii. Prin ucazul din 23 martie 1714, Petru schimbă statutul familiilor aristocratice, prin care împiedică fărâmițarea pământului; fiul sau fiica cea mai mare vor moșteni tot pământul, ceilalți copii își vor împărți între ei
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
plătească. Când țăranii au refuzat să plătească, episcopul i-a excomunicat. Țăranii erau nemulțumiți și de faptul că înca din timpul lui Ludovic I cel Mare, regele Ungariei, fuseseră scoși (în 1365) de sub autoritatea comiților regali și puși sub jurisdicția moșierilor. Treptat, aceștia i-au privat pe țărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă. Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre comitatele "Szatmár" (Satu Mare) și "Szabolcs". În luna aprilie sau mai, pe
Bobâlna, Cluj () [Corola-website/Science/299570_a_300899]
-
pesticidelor. Fermele țăranilor particulari au fost unite în ferme colective (kolhozuri) și ferme de stat (sovhozuri). Un alt argument în favoarea colectivizării, în afara aceluia al creșterii productivității, era acela că, astfel, tăranii săraci vor fi eliberați de servituțile economice de pe vremea moșierilor și a kulacilor. S-a sperat că scopurile propuse de colectivizare vor fi atinse prin acceptarea voluntară a acestei politici de către țărani, dar în momentul în care noile ferme nu au atras numărul de aderenți sperat de bolșevici, guvernul a
Agricultură colectivizată () [Corola-website/Science/299622_a_300951]
-
uriașă moștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporții ("„Război și pace”"), un roman social de moravuri ("„Anna Karenina”"), un roman social ("„Învierea”"), o trilogie autobiografică ("„Copilăria”", "„Adolescența”", "„Tinerețea”"), numeroase nuvele și povestiri ("„Cazacii”", "„Dimineața unui moșier”", "„Moartea lui Ivan Ilici”", "„După bal”", "„Hagi Murad”" și altele), drame ("„Puterea întunericului”", "„Roadele instrucțiunii”", "„Cadavrul viu”"), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură științifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
nu împlinise încă nici doi ani.. Ulterior, mătușa Tatiana Ergolskaia, va prelua rolul mamei. De atunci, în imaginația lui Lev nu se regăsea decât un portret idealizat al mamei sale, perfectă, bună și iubitoare, si al tatălui respectat și iubit, moșierul pe care guvernul refuzase să-l angajeze. De fapt, Nikolai, fiind un revoluționar care împărtășea dorința decembriștilor de înlăturare a familiei imperiale și a sistemului de iobăgie, era ținut la distanță de guvern. Al patrulea fiu al lui Nikolai și
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
să fie transferat la facultatea de drept. Din nefericire, nici după ce a obținut transferul, Lev nu a renunțat la vechile deprinderi. În cele din urmă, el a abandonat facultatea în primăvara anului 1847, în mijlocul semestrului și s-a întors ca moșier la Iasnaia Poliana, pe care o moștenise de la părinți. Înzestrat cu o natură neobișnuit de complexă, Tolstoi surprinde încă de pe atunci discordanța dintre forma strălucitoare și conținutul sterp al vieții aristocrației nobiliare. El surprinde ridicolul acestei lumi izvorât din contradicțiile
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
cât i se lărgește orizontul cultural. Cunoașterea vieții Rusiei devine pentru Tolstoi problema centrală a preocupărilor sale. În anul 1847, frații își împart între ei averea părintească. Lui Lev Tolstoi îi revine moșia Iasnaia Poliana. Când a preluat atribuțiile de moșier, avea tot felul de idei umaniste asupra modului de conducere a moșiei. Însuflețit de idei democratice, Tolstoi căuta să îmbunătățească viața celor 330 de iobagi de pe moșia sa. Încercările lui au dat greș chiar de la început, deoarece iobagii își priveau
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
democratice, Tolstoi căuta să îmbunătățească viața celor 330 de iobagi de pe moșia sa. Încercările lui au dat greș chiar de la început, deoarece iobagii își priveau noul stăpân cu neîncredere, iar tânărul Tolstoi nu înțelegea contradicțiile de neîmpăcat dintre iobagi și moșieri (experiența relatată în romanul Învierea). Retras la moșia sa, Tolstoi își alcătuiește în această perioadă un vast program de studiu ce cuprindea un număr de materii foarte diferite unele de altele, menite să-i deschidă un orizont larg asupra cuceririlor
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
desființării iobăgiei. Dar dacă democrații-revoluționari în frunte cu Cernîșevski, Dobroliubov și Nekrasov, vedeau eliberarea țărănimii pe calea revoluției țărănești, iar liberalii, aparținând clasei nobililor, pe calea reformelor de sus în jos, Tolstoi vedea rezolvarea problemei în "„împăcarea dintre mujic și moșier”". După părerea lui Tolstoi, așa cum reiese din operele scrise în această perioadă și în special din povestirea "„Dimineața unui moșier”", mujicul trebuie să dea ascultare mai departe boierului, iar acesta din urmă, credincios „principiului autodesăvârșirii”, trebuie să dea dovadă de
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
liberalii, aparținând clasei nobililor, pe calea reformelor de sus în jos, Tolstoi vedea rezolvarea problemei în "„împăcarea dintre mujic și moșier”". După părerea lui Tolstoi, așa cum reiese din operele scrise în această perioadă și în special din povestirea "„Dimineața unui moșier”", mujicul trebuie să dea ascultare mai departe boierului, iar acesta din urmă, credincios „principiului autodesăvârșirii”, trebuie să dea dovadă de generozitate față de fratele-mujic și să facă tot ce-i stă în putință pentru a-i îmbunătăți viața. Pentru Tolstoi feudalismul
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
cu orice preț, dar asta nu din motive de ordin politic sau social, ci spiritual. El nu vedea în feudalism o piedică în calea dezvoltării firești a Rusiei, ci izvorul chinurilor morale ale nobilimii. Pentru înlesnirea apropierii dintre țăran și moșier, Tolstoi considera că pasul de început trebuie să fie făcut cu ajutorul răspândirii culturii în popor. În acest scop el înființează la Iasnaia Poliana o școală, pleacă din nou în străinătate pentru a sta de vorbă cu cei mai de seamă
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
și Pierre, din „"Război și pace"”). Aspectele materiale exterioare îl interesează foarte puțin, cele etnografice sau pitorești aproape deloc. Ceea ce primează la Tolstoi este experiența personală și studiul psihologic. Este chiar cazul primelor sale povestiri („"Copilăria"”, „"Adolescența"”, „"Tinerețea"”; „"Diminețile unui moșier"” etc.): este observat, într-adevăr, detaliul realist semnificativ, dar este insistent transcrisă și poezia amintirilor, sau este relatată experiența socială încercată de scriitor pe moșia sa. În Caucaz, pătruns profund de farmecul naturii (plasticitatea descrierilor de natură prevalează în această
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
a determinat pe acesta să îi cedeze soției sale administrarea gospodăriei, forțându-l să își susțină întrunirile și evenimentele activiste în altă locație. Cu dorința arzătoare de a îi elibera pe iobagi, a decis să renunțe la viața sa de moșier în favoarea celei de muncitor al pământului. În concepția sa, în aceasta constă tolstoismul - nu în ritualuri de venerare și de confesiune tipice religiilor, ci în traiul simplu și cinstit, ca fermier sau muncitor. Un exemplu al acestei filozofii a fost
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
de prizonieri din regiunile vestice ale Ucrainei și Belarusului. Printre cei uciși la Katyń s-au numărat un amiral, doi generali, 24 colonei, 79 locotenent-colonei, 258 maiori, 654 căpitani, 17 căpitani de marină, 3.420 subofițeri, câțiva preoți militari, trei moșieri, un prinț, 43 de oficialități, 85 de cetățeni privați și 131 de refugiați. Printre asasinați s-au aflat 20 de profesori universitari, 300 de doctori, sute de avocați, ingineri și profesori, peste 100 de scriitori și ziariști și aproximativ 200
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
055 de locuitori. Majoritatea absolută (peste 99 %) sunt români/moldoveni. Până în 1941 la Hădărăuți exista și o mică comunitate evreiască. La începutul secolului trecut în localitate s-au instalat și câteva familii de polonezi (Pankiewicz, Bedrychowski, Zatuszewski ș.a.), invitați de moșierul Plawsky, el însuși polonez de origine. În plan confesional majoritatea sunt creștini-ortodocși dar există și mulți neoprotestanți (baptiști-evangheliști). La recensămîntul din 1930 la Hădărăuți erau 3.240 de locuitori. În vara anului 1941 comunitatea evreiască din Hădărăuți a fost integral
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
mici să meargă la școală. Din acest motiv, încă din 1926 se semnala nevoia urgentă de a se edifica un nou local pentru școală. Prin aplicarea legii de reformă agrară din 1920-1921 a fost expropriate două terenuri intravilane din proprietatea moșierului Kabos Francisc, aflate în zona centrală a satului, cu scopul de a se construi o clădire destinată învățământului, însă începerea lucrărilor a fost amânată din lipsă de fonduri. În 1927, școala s-a mutat în centrul satului, într-o clădire
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
aflate în zona centrală a satului, cu scopul de a se construi o clădire destinată învățământului, însă începerea lucrărilor a fost amânată din lipsă de fonduri. În 1927, școala s-a mutat în centrul satului, într-o clădire rechiziționată de la moșierul Kabos Francisc , numită Casa florilor, pentru că a fost folosită o vreme de proprietar pentru îngrijirea florilor în anotimpul rece. Casa florilor - care este astăzi sediul primăriei Alma - oferea școlarilor două săli de clasă, curate și luminoase, cu spațiu relativ suficient
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
deportări în masă aveau loc cu două săptămâni înainte de Operațiunea „Barbarossa”, prin care Hitler încălca înțelegerea cu Stalin. La 6 aprilie 1949, Sovietul Miniștrilor al URSS a adoptat hotărârea cu privire la exilarea din R.S.S.M a familiilor de chiaburi, a foștilor moșieri, negustori și complici ai „ocupanților”. Ultimii erau stigmatizați drept „colaboraționiști”. Astfel se prevedea deportarea a 11 280 de familii (40 850 de persoane). A fost fixat și timpul desfășurării operației denumite „Iug” („Sud”) - începutul de la 6 iulie 1949, ora 2
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Gheorghe (Zizi) Cantacuzino, supranumit Grănicerul (n. 25 decembrie 1869, Paris — d. 9 octombrie 1937, București) a fost un moșier, general și politician român de extremă dreaptă, președintele oficial al partidului fascist-legionar Totul pentru Țară, o continuare a partidului Garda de Fier dizolvat în 1933, și membru al Senatului legionar. Zizi Cantacuzino s-a născut la Paris ca fiu al
Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul () [Corola-website/Science/299937_a_301266]
-
familii, Dostoievski vrea să creeze imaginea răsturnată a seriei "Les Rougon-Macquart" de Émile Zola. Determinismului zolian bazat pe ereditate Dostoievski îi opune credința în libertatea nestrămutată a individului, a personalității umane. Romanul plasează în centru o suită de personaje fascinante: moșierul hedonist și vulgar Feodor Karamazov, precum și fiii săi — nestatornicul și impetuosul Dmitri, inocentul și piosul Alioșa, raționalistul ateu Ivan și insidiosul bastard Smerdiakov. Temele abordate sunt moralitatea, liberul arbitru și existența lui Dumnezeu. În 1878, Dostoievski este admis în consiliul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
chiriași. Dobroselova, orfană de tată, nu beneficiază de condiții mai bune de viață și este tiranizată de Anna Feodorovna, gazda ei, o femeie fără scrupule care-și clădește bunăstarea pe nenorocirea altora. Prin intermediul Annei, Dobroselova îl cunoaște pe Bîkov, un moșier cu caracter respingător, dar foarte bogat. În ciuda suferinței pe care i-o pricinuiește lui Devușkin, fata decide să se căsătorească cu Bîkov și să se salveze astfel de sărăcie. Ultima scrisoare a romanului este un apel disperat al lui Devușkin
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
îl întâmpină pe Mîșkin și îl ajută să se instaleze într-o camera închiriată de Ganea (Gavrila Ardalionovici Ivolghin), secretarul generalului. În ciuda obiecțiilor formulate de familia Ivolghin, Ganea vrea să se însoare cu Nastasia Filippovna și negociază cu protectorul ei, moșierul Toțki, o zestre de 75 000 de ruble. Eroina este dezgustată de aceste înțelegeri matrimoniale și își convoacă toți cunoscuții la o petrecere aniversară pentru a le comunică refuzul ei ferm de a se mărita cu Ganea. Rogojin încearcă să
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
izbucniri violente împotriva trufașului său tată. Motivele sale sunt întemeiate: Feodor Karamazov refuză să-i cedeze moștenirea care îi revine din partea mamei și, mai mult, îl rivalizează în fața frumoasei (dar declasatei) Grușenka, o tânără de 22 de ani pe care moșierul încearcă să o câștige cu ajutorul banilor. Pentru Grușenka, Dmitri Karamazov a renunțat la logodna cu Katerina Ivanovna Verhovțeva, o reprezentantă a aristocrației occidentaliste, fire calculată, rece, dominată de un orgoliu fără margini. Dmitri nu este însă singurul fiu al lui
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
dominată de un orgoliu fără margini. Dmitri nu este însă singurul fiu al lui Feodor Karamazov, care se opune autorității îndoielnice a tatălui. Ivan și Alioșa, băieții din a doua căsătorie, au incompatibilități spiritual-filozofice cu mentalitatea vetustă și desfrânată a moșierului. Raționalul Ivan întrupează noile idei nihiliste, este consumat de probleme existențiale și incertitudinea existenței lui Dumnezeu, iar Alioșa se formează în spiritul religiei ortodoxe, la o mănăstire aflată sub conducerea starețului Zosima. A. Boyce Gibson observă că fiecare din cei
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]