1,470 matches
-
a Adinei Ionescu situată în imobilul din Str. Arh. Ion Mincu nr. 19 din București, unde a funcționat o secție a Muzeului National de Artă. Cert este însă că după 1922 aceste imobile au fost în posesia Adinei Ionescu, ca moștenitoare legitimă a lui Take Ionescu, în baza "„jurnalului de trimitere în posesie No. 20362 din 15 Decembrie 1922 al Trib. Ilfov S. III c.c. (dos. No. 2707/922)”". În această calitate, ea va vinde imobilul din strada Take Ionescu
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
de Anjou va ocupa Grecia, asigurându-și posesiunile epirote ale lui Manfred și ajutorul lui Guillaume Villehardouin. Prințul Ahaiei, ale cărui forțe se epuizaseră în lupte cu trupele bizantine, devenea suzeranul lui Carol I de Anjou (el își căsătorea fiica moștenitoare, Isabelle, cu fiul lui Carol de Anjou). Regele Siciliei găsea și alți aliați, căci împăratul bizantin număra și alți inamici. Serbia și Bulgaria aveau motive politice și dinastice care pledau pentru intrarea suveranilor slavi din sud în frontul antibizantin: țarul
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
de arhiducat, iar în 1493, regiunea intră în posesia fiului său, Maximilian I. Asistăm la apogeul puterii habsburgice. Printr-o serie de căsătorii bine alese, dinastia își consolidează o puternică împărăție. Astfel în 1477, arhiducele Maximilian s-a căsătorit cu moștenitoarea Maria a Burgundiei și cea mai mare parte a teritoriilor Țărilor de Jos au fost preluate de familie, fiul său, Filip cel Frumos s-a căsătorit cu Ioana de Castilia, moștenitoarea Castiliei și Aragonului. Filip moare în 1506, iar fiul
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Astfel în 1477, arhiducele Maximilian s-a căsătorit cu moștenitoarea Maria a Burgundiei și cea mai mare parte a teritoriilor Țărilor de Jos au fost preluate de familie, fiul său, Filip cel Frumos s-a căsătorit cu Ioana de Castilia, moștenitoarea Castiliei și Aragonului. Filip moare în 1506, iar fiul său Carol al V-lea ("Carol Quintul"), moștenind coroanele reunite ale Austriei si Spaniei, devine împărat al Sfântului Imperiu. În posesia lui Carol Quintul se mai aflau: Țările de Jos și
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de universitate; la curtea lui, oamenii culți se bucurau de stimă. Între 1288-1296 se desfășoară tratative între Andronic II și papalitate pentru căsătoria fiului său, Mihail cu Chaterine de Courtnay, nepoata lui Balduin II, exîmpăratul Constantinopolului (mort în 1273), și moștenitoarea drepturilor acestuia asupra Romaniei, pentru a lichida în acest mod conflictul dintre cele două dinastii; eșecul proiectului și căsătoria nepoatei lui Balduin cu Carol de Valois, fratele regelui Franței, Filip al IV-lea cel Frumos (1301) au reactivat proiectele de
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
Tessin a fost numit mareșal al curții regale iar mai târziu guvernator al fiului lor; Contesa Ulla Tessin a fost numită Prima Doamnă de Onoare. Tessin era în spatele multor surprize și aranjamente de amuzament pentru Tânăra Curte. În timp ce era prințesă moștenitoare, au existat zvonuri că ar fi avut o aventură cu contele Tessin. Acest lucru nu a fost adevărat: mai târziu, fiul ei Gustav al III-lea a replicat acestor zvonuri că deși contele a fost îndrăgostit de ea, sentimentele au
Louisa Ulrika a Prusiei () [Corola-website/Science/317528_a_318857]
-
fi avut o aventură cu contele Tessin. Acest lucru nu a fost adevărat: mai târziu, fiul ei Gustav al III-lea a replicat acestor zvonuri că deși contele a fost îndrăgostit de ea, sentimentele au fost unilaterale. Deja ca prințesă moștenitoare era activă din punct de vedere politic. Idealul ei politic era monarhia absolută și i-a displăcut constituția Suediei din momentul în care i-a fost explicată. De asemenea, i-a displăcut sistemul juridic. Era înconjurată de nobili loiali de la
Louisa Ulrika a Prusiei () [Corola-website/Science/317528_a_318857]
-
Filip, Duce de Parma) precum și un pretendent francez Contele de Paris. Născută la Madrid, ea a fost fiica cea mare a regelui Filip al V-lea al Spaniei și a celei de-a doua soții Elisabeth Farnese. Mama sa era moștenitoarea Ducatului de Parma. În momentul nașterii sale, Mariana Victoria era a patra în linia la succesiune la tronul Spaniei. În 1721, Infanta a fost logodită cu verișorul ei primar Ludovic al XV-lea al Franței. Cuplul trebuia să se întâlnească
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
a avut o relație de scurtă durată în 1921. Prin contactele Mariei și a lui Dmitri, Chanel a întâlnit parfumieri în Grasse care în final a dus la crearea faimosului parfum Chanel No.5. Dmitri s-a căsătorit cu o moștenitoare americană, Audrey Emery, în 1927 obținând pentru ea titlul nesubstanțial de "Prințesa Romanovskaia-Ilyinskaia" de la vărul său Kiril. Cei doi au avut un fiu, Paul Romanovski-Ilyinski care mai târziu a devenit primar al Palm Beach, Florida. Dmitri și Audrey au divorțat
Marele Duce Dimitri Pavlovici al Rusiei () [Corola-website/Science/317706_a_319035]
-
înființând un guvern în exil la Londra. În cele din urmă, familia s-a stabilit în Egipt în februarie 1944. La 1 septembrie 1946 poporul grec a decis prin referendum repunerea pe tron a regelui George. Prințul Moștenitor și Prințesa Moștenitoare s-au întors la casa lor în Psychiko. La 1 aprilie 1947, George al II-lea a muritiar soțul Frederică i-a succedat la tron sub numele de regele Paul I. Instabilitatea politică comunistă din nordul Greciei a dus la
Frederica de Hanovra () [Corola-website/Science/317795_a_319124]
-
(n. 28 martie 1901 - d. 5 aprilie 1954), a fost nepoata regelui Oscar al II-lea al Suediei și soția Prințului Moștenitor Olav al Norvegiei (mai târziu regele Olav al V-lea). A fost prima Prințesă Moștenitoare a Norvegiei din timpuri moderne care n-a fost și Prințesă Moștenitoare a Suediei sau a Danemarcei. Prințesa Märtha s-a născut la Palatul Arvfurstens din Stockholm ca a doua fiică a Prințului Carl, Duce de Västergötland și a soției
Prințesa Märtha a Suediei () [Corola-website/Science/318123_a_319452]
-
a fost nepoata regelui Oscar al II-lea al Suediei și soția Prințului Moștenitor Olav al Norvegiei (mai târziu regele Olav al V-lea). A fost prima Prințesă Moștenitoare a Norvegiei din timpuri moderne care n-a fost și Prințesă Moștenitoare a Suediei sau a Danemarcei. Prințesa Märtha s-a născut la Palatul Arvfurstens din Stockholm ca a doua fiică a Prințului Carl, Duce de Västergötland și a soției acestuia, Prințesa Ingeborg a Danemarcei. Tatăl ei a fost al treilea fiu
Prințesa Märtha a Suediei () [Corola-website/Science/318123_a_319452]
-
în 340 de ani. Căsătoria, care potrivit opiniei generale a fost una împlinită în mare parte datorită dragostei lor unul pentru altul, a produs trei copii: Ragnhild (n. 1930); Astrid (n. 1932); și moștenitorul mult așteptat, Harald (n. 1937). Prințesa moștenitoare a ajuns repede la inima poporului norvegian; fără să profite de poziția ei înaltă, Prințesa a fost umilă, veselă și generoasă. Un exemplu în acest sens a fost dorința ei de a pune în practică abilitățile ei de croitoreasă, cosând
Prințesa Märtha a Suediei () [Corola-website/Science/318123_a_319452]
-
Cuplul s-a împrietenit cu președintele Franklin Roosevelt și cu soția acestuia, Eleanor Roosevelt. În timpul acestei vizite, cuplul a efectuat un turneu la Upper Midwest, unde erau stabiliți mulți imigranți norvegieni. Când Germania a invadat Norvegia în aprilie 1940, Prințesa moștenitoare și copiii ei au plecat în țara ei natală, Suedia, unde nu a fost bine primită; mulți suedezi au simțit că prin venirea ei a pus în pericol neutralitatea Suediei. Unii chiar au sugerat că ea ar trebui să accepte
Prințesa Märtha a Suediei () [Corola-website/Science/318123_a_319452]
-
Nașii au fost Regele și Regina Spaniei. Până în momentul de față, succesiunea la tronul Spaniei se stabilește după sistemul primogeniturii cognatice masculine, descendenții de sex masculin având prioritate față de surorile lor, indiferent de vârstă. Astfel, Infanta Leonor este în prezent moștenitoare prezumtivă a tronului Spaniei, urmând să-și piardă această poziție în cazul în care Felipe și Letizia vor avea un fiu. La data de 25 septembrie 2006, Casa Regală a anunțat că Prinții de Asturia așteaptă al doilea copil în
Regina Letizia a Spaniei () [Corola-website/Science/318141_a_319470]
-
asemenea ea a stăpânit repede și norvegiana. Sofia s-a căsătorit cu Prințul Oscar la 6 iunie 1857 la Castelul din Wiesbaden-Biebrich. Prințesa a fost primită cu mare entuziasm la sosirea în Suedia la 19 iunie 1857. Cum actuala prințesă moștenitoare, Louise, devenise infertilă după ce singurul fiu al cuplului a murit, Sofia era privită cu speranță pentru problema succesiunii la tron. La sosire a fost îmbrăcată în albastru și a fost poreclită Ducesa Albastră. La palat, ea a fost în primul
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
cu membrii guvernului și ai curții prezenți în camera alăturată sălii de naștere, ca martori. În urma decesului socrului ei în 1859, cumnatul ei a devenit regele Carol al XV-lea al Suediei iar ea și soțul ei Prințul și Prințesa Moștenitoare a Suediei și Norvegiei. Cuplul a primit ca reședință Palatul Arvfurstens, unde Sofia și Oscar au trăit liniștiți. Sofia a fost descrisă ca fiind calmă și contrlată, practică și sensibilă. Ea a avut o relașie bună cu socrii ei și
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
de acord cu căsătoria copiilor lor, la 19 iulie 1907, prințul George o întâlnește pe fiica lui Roland, prințesa Marie, la reședința familiei Bonaparte din Paris. Deși ea aparținea unei ramuri non-imperiale a dinastiei Bonaparte, Marie era, prin mama ei, moștenitoarea averii cazinoului de la Monte Carlo. Odată ce cererea în căsătorie a fost acceptată, tatăl miresei a fost uimit când George a renunțat la clauza contractuală care îi garanta o alocație sau moștenirea averii Mariei; ea își va administra averea și numai
Prințul George al Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/318237_a_319566]
-
6 octombrie 1738 - 19 noiembrie 1789) a fost al doilea copil al reginei Maria Tereza a Austriei și a împăratului Francisc I. Maria Anna s-a născut la Palatul Hofburg, la Viena, centrul imperiului austro-ungar. Între anii 1740-1741 a fost moștenitoare prezumptivă până s-a născut fratele său Iosif (mai târziu Iosif al II-lea, Împărat romano-german). În familie i se spunea "Marianna". Maria Anna a fost inteligentî însă a avut un handicap fizic. Ea a avut o sănătate precară; a
Arhiducesa Maria Anna a Austriei (1738–1789) () [Corola-website/Science/319595_a_320924]
-
sa, Julie de St Laurent. Eduard și-a părăsit amanta și a cerut-o în căsătorie pe sora lui Leopold, Victoria, Prințesă de Leiningen. Deși Eduard nu a trăit suficient ca să vadă, fiica lor, Prințesa Victoria de Kent, a devenit moștenitoare și regină a Regatului Unit. Leopold, care a devenit rege al Belgiei, a sfătuit-o de la distanță pe nepoata sa și a asigurat căsătoria dintre aceasta și nepotul său, Albert de Saxa-Coburg and Gotha.
Prințesa Charlotte Augusta de Wales () [Corola-website/Science/319620_a_320949]
-
(n. 6 martie 1760 - d. 17 octombrie 1841) a fost fiica Prințului Philip Joseph de Salm-Kyrburg (primul prinț de Salm-Kyrburg) și a Mariei Theresa de Hornes, fiica cea mare și moștenitoarea prințului Maximilian de Hornes. A fost străbunica din partea paternă a regelui Carol I al României. S-a născut la Paris, unde părinții ei, aristocrați germani, s-au instalat în jurul anului 1750. Amalie avea trei surori și un frate, toți mai
Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg () [Corola-website/Science/319676_a_321005]
-
regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei și a celei de-a patra soții Maria Christina a celor Două Sicilii. Când sora ei mai mare, Isabela a II-a a Spaniei, a accedat pe tron, Infanta Luisa Fernanda a devenit moștenitoare prezumptivă între 1833 și 1851, când s-a nascut fiica cea mare a Isabelei. Isabela a fost logodita cu verișorul lor primar, Francis, Duce de Cádiz, care era un cunoscut homosexual. Rudă lor, regele Ludovic Filip al Franței, și-a
Infanta Luisa Fernanda a Spaniei () [Corola-website/Science/319694_a_321023]
-
suburbiile Parisului, comparativ cu 1951 . Această creștere s-a realizat în detrimentul socialiștilor, de asemenea, membrii ai Frontului republican,ce erau în declin în anul 1951. Voturile lor erau concentrate în nord, est și sud-vest. Rămânând într-o parte a Franței moștenitoare, de radicalul socialist de la începutul secolului,în care SFIO-ul tinde să devină, în altă parte(cu excepția,regiunii pariziene), un partid muncitoresc mai autentic decât în 1951. Departamentele sunt dominate de socialiști, în care succesul Frontului Republican, destul de puternic la
Alegeri legislative în Franța, 1956 () [Corola-website/Science/319698_a_321027]
-
să crească puterea obținută. Exploatarea energiei osmotice e bazată pe "diferența de presiune osmotica între apă dulce și apa de mare". Statkraft a construit prima centrală osmotica prototip pe fiordul Oslo, care a fost deschis de Alteța Să Regală Prințesa Moștenitoare Mette-Marit a Norvegiei pe 24-11-2009. Aceasta are ca scop producerea de electricitate suficientă pentru a lumină și încălzi un mic oraș pe termen de cinci ani, prin osmoza. La început va produce 4 kilowați - suficient pentru a încălzi un ceainic
Energie potențială osmotică () [Corola-website/Science/319792_a_321121]
-
Antiohiei, în primul rând greci sau părți ale populației locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria și Ierusalimul. Urmașii acestora formează astăzi "Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a întregului Răsărit", considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moștenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia. Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a dușmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creștinii ortodocși antiohieni au
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]