2,036 matches
-
rece pe frunte, mama m-a Întrebat, parcă stânjenită și cu spaimă În glas: Nici acum nu vrei să te Închini la Moaștele Sfintei Parascheva? Ba da, mamă, mă duc direct acolo. Ajuns În biserică, mi-am Îndreptat privirile spre Moaștele Sfintei Parascheva. Erau exact ca În mintea mea din cursul nopții trecute. Când mă chinuiam Între viață și moarte, am văzut În Biserică racla Sfintei, care parcă mă privea, luând și Ea parte la suferințele mele. Am căzut În genunchi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să mai tragă aer în piept, că erau făcuți la dinți. Când s-a trezit sluga între muieri, o dată și-a adus aminte de fapta stăpânului și s-a pus pe plâns. Se uita baba Marghioala la el ca la moaștele sfântului Spiridon. - Da ce-ai, maică, ce ți s-a-ntîmplat? Mielu rupea pământul cu lacrimile. - Oliu, Doamne ferește! Și-a venit sluga în fire, a deschis ușa căruței cu pâine și-a început să strige: - Luați, mă, oameni buni! Luați toată pâinea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dumnezeu și, tocmai de aceea, El a creat o ierarhie întreag... ce ne înlesnește contactul la nivelul S...u. Vorbim despre îngeri, ghizi spirituali, arhangheli, serafimi, heruvimi etc.; toți reprezint... pași, trepte c...tre Dumnezeu. Puțini oameni cunosc faptul c... moaștele sfinților adev...rați au al...turi cel puțin un înger care aude rugile oamenilor și comunic... cele auzite mai sus, unde se poate accelera îndeplinirea unor anumite lucruri. Puțini oameni știu c... pan... la Dumnezeu exist... o întreag... ierarhie angelic
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
ridică din umeri. Făcea asta destul de des. Mișca din brațe și umeri, asta îl ajuta să pară teafăr. Slujba se apropia de sfârșit. Unii ieșeau și coborau dealul încet. Alții se așezau la rând, să poată ajunge la racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou. Ar fi putut veni în altă zi, atunci când Mitropolia era aproape pustie, dar se spune că moaștele sunt mai puternice în zi de sărbătoare. Și e bine să aștepți la rând, semn de smerenie. Nimic nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sfârșit. Unii ieșeau și coborau dealul încet. Alții se așezau la rând, să poată ajunge la racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou. Ar fi putut veni în altă zi, atunci când Mitropolia era aproape pustie, dar se spune că moaștele sunt mai puternice în zi de sărbătoare. Și e bine să aștepți la rând, semn de smerenie. Nimic nu se obține de-a gata. Ceea ce ne mântuie e al nostru, ceea ce mă bântuie e numai al meu. — Pe mine nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu frica asta, șopti Coltuc. Nu pot să scap de ea. O să mor și tot n-o să mă vindec. Cei care urcau se amestecau cu cei ce coborau. În aer plutea un miros subțire de tămâie și busuioc. Șirul de la moaște înainta greu, oamenii moțăiau în hainele lor groase, pășind unii după alții, ca-n somn. Doi tineri cu părul lung, strâns la spate, cu bărbi nepieptănate și straie călugărești, cereau bani pentru repararea mănăstirii. — Uită-te la pungașii ăia, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țopăia în jurul căruțului, grăbind bâjbâiala orbului. Nu erau însă singurii care price pu seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se stinseră, dar se aprinseră altele în ochii care luceau măsurând cu lăcomie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lovească profețiile prorocilor, Sfântul Ilie să-ți usuce gâtul ca cenușa... Să te bată Dumnezeu cu oftică, cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie și pecingine, cu vânt rău și rugină, cu orbire și cu amorțeala inimii... Vedea-ți-ai moaștele în oglindă ! Trupul lui crescuse monstruos. Anteriul i se umflase și pulpanele întunecau cerul. Privirile îi scăpărau ca stelele bătrâne și barba prindea rădăcini. Vocea îi era puternică și prevestitoare, ca a prorocilor. — Dar moaștele lui Iisus Hristos ? întrebă Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
amorțeala inimii... Vedea-ți-ai moaștele în oglindă ! Trupul lui crescuse monstruos. Anteriul i se umflase și pulpanele întunecau cerul. Privirile îi scăpărau ca stelele bătrâne și barba prindea rădăcini. Vocea îi era puternică și prevestitoare, ca a prorocilor. — Dar moaștele lui Iisus Hristos ? întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el... Oftă iarăși, de parcă acum își amintise și asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el... Oftă iarăși, de parcă acum își amintise și asta îl întrista. — Da’ blesteme cu moartea nu știi ? întrebă Maca, observându-i paharul gol și înțelegând că asta n-o să-l ajute prea mult în găsirea răspunsului. — Toate sunt cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sfinți nu numai în timpul vieții , ci și după moarte: când sufletul cu aureola lui nemuritoare se va despărți de trup, atunci harul Sfântului Duh își va arăta puterea sfințitoare și în trupul unui asemenea suflet. De aceea oasele goale și moaștele întregi ale sfinților izvorăsc tămăduiri și vindecă tot felul de boli. Sufletul sfânt, despărțindu-se de trup odată cu moartea lui, rămâne cu harul fără trup și se îndumnezeiește singur potrivit cu harul. Iar trupul celui plăcut lui Dumnezeu rămâne fără suflet
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
să i se arate o viziune în care să vadă dacă va suferi sau va fi păsuită. Se știe și că păcătoșii de atunci vizitau mărturisitorii pentru a primi iertarea greșelilor<footnote Ibidem, p. 14. footnote>. Trupurile martirilor, devenite sfinte moaște, erau ridicate în grabă de creștini și îngropate cu mare grijă, dragoste și pietate în locuri de taină, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormintele lor, le tămâiau, aprindeau lumânări și se rugau. Creștinii păstrau pe ascuns evlavia sfintelor
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
erau ridicate în grabă de creștini și îngropate cu mare grijă, dragoste și pietate în locuri de taină, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormintele lor, le tămâiau, aprindeau lumânări și se rugau. Creștinii păstrau pe ascuns evlavia sfintelor moaște și scriau scurte biografii cu viața și pătimirea sfinților mucenici. Așa au luat naștere actele martirice, acele colecții de documente care atestă martirajul unor creștini în primele secole ale istoriei creștine. După cum se știe, martirii au intrat în memoria creștinilor
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
atestă martirajul unor creștini în primele secole ale istoriei creștine. După cum se știe, martirii au intrat în memoria creștinilor, în cultul Bisericii și în sinaxarele ei. După încetarea persecuțiilor, pe mormintele sfinților și ale martirilor s-au înălțat primele biserici. Moaștele sfinților martiri au fost scoase din morminte și așezate cu cinste în cripte, anume zidite, numite martirioane, peste care construiau bazilici (biserici), numite martyria. Unele din aceste martirioane s-au ruinat de-a lungul vremii, altele au fost distruse de
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de-a lungul vremii, altele au fost distruse de barbarii care au năvălit mereu peste țările creștine, iar altele au rămas până astăzi ascunse în pământ, ca niște mărgăritare de mult preț. Zidirea de biserici pe mormintele martirilor generalizându-se, „moaștele unor martiri au fost împărțite la mai multe comunități creștine, care le-au așezat sub altarul bisericii lor. Acest lucru a făcut ca mai târziu această practică să se permanentizeze, încât Sinodul al VII-lea Ecumenic, prin canonul 7<footnote
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
încât Sinodul al VII-lea Ecumenic, prin canonul 7<footnote Canoanele Sinodului al VII-lea Ecumenic (787), Mansi, XIII, 417-439, și Conciliorum Oecumenicorum Decreta,Freiburg-Roma, 1961, p. 114-132 apud Pr. Nicolae Chifăr, op. cit., p. 21. footnote>, a legiferat obligativitatea așezării moaștelor de martiri în piciorul Sfintei Mese, având ca temei scripturistic Cartea biblică Apocalipsa 6, 9: Sufletele celor înjunghiați pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care au dat-o erau sub jertfelnic”<footnote Pr. Nicolae Chifăr, op. cit., p. 21
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 14. footnote>. Ni s-au păstrat până astăzi colecții cu Viețile Sfinților, în paginile cărora găsim mărturii despre martirii primelor secole și despre martirajul lor. Creștinii au păstrat cu cinste și pietate sfintele lor moaște care săvârșesc și astăzi nenumărate minuni. Ne-au rămas, de asemenea, calendare creștine cu numele lor, rugăciuni ale lor, precum și pildele lor de cutezanță în mărturisirea și apărarea dreptei credințe. Cu toate acestea, nu cunoaștem viețile tuturor sfinților martirizați. Persecuțiile
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de morminte care adăposteau trupuri de martiri creștini<footnote Ene Braniște , Liturgica Generală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,1985, p. 450 footnote>. Astăzi, comunitatea creștinilor își exprimă și își înnoiește bucuria reunindu-se în jurul moaștelor mucenicilor; astfel, martiriul apare ca o bucurie pentru întreaga Biserică. Chipurile bunilo r și biruitorilor mucenici, învrednicite de nimbul martiric, sunt și pentru noi, cei de astăzi, lumină călăuzitoare. În calendarul Bisericii Ortodoxe, există două ocazii anume în care este
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și devine regula unei "societăți" din care orice reflex de solidaritate a dispărut. (Singura categorie solidară din Romînia: minerii.) 20 mai Friedgard Thoma a venit la Sibiu, la colocviul anual al "marelui rășinărean". A început, așadar, plimbarea prin lume a moaștelor ultimei iubiri a lui Cioran. Încântătoarea doamnă, ne spune cronicarul din Observatorul, a făcut și "precizări de detaliu". Orice conviețuire cu un "mare om" (nevastă, copii, amantă, prieteni mai mult sau mai puțin ocazionali) se termină, în posteritate, cu revendicarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de coterie în mâinile d-lui Stremeyer. Și nu mai arde candela vecinică la capul binecredinciosului și de Hristos iubitorului Ștefan Voievod. Biserica lui Alexandru cel Bun în Suceava stă de 80 de ani în ruină; iar mitropolia Sucevei cu moaștele sft. Ioan cine se 'ngrijește de ea? Mihail Grigorie Sturza Voievod i-a dat o existență de umbră, iar Titu Maiorescu, fostul ministru al Măriei Sale Carol VVd trimisese un arhitect ca să-i ridice planul, să propuie înfrumusețările cuvenite și să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aminte, pentru ca sufletele noastre să nu uite Ierusalimul. Căci acolo e sfânta cetate a Sucevei, scaunul domniei vechi cu ruinele măririi noastre, acolo scaunul firesc al unui mitropolit care în rang și în neatârnare era egal cu patriarhii, acolo sânt moaștele celor mai mari dintre domnii români, acolo doarme Dragoș, îmblînzitorul de zimbri, acolo Alexandru întemeietorul de legi, acolo Ștefan, zidul de apărare al creștinătății. Iată cum un om din veacul trecut descrie țara: Această parte de loc - zice el - care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ceea ce am catalogat ca făcând parte din dimensiunea maleficului. Lumea medievală, așa cum reiese zugrăvită de marii artiști ai cuvântulu, care au fost Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer, este naivă și avidă de miracole 505, crede în Dumnezeu, în sfinți, în moaște și în iertarea păcatelor, se înspăimântă în fața necunoscutelor și se entuziasmează ori de câte ori ceva neobișnuit pare a-i zgudui monotonia, devine „impregnată și în același timp complet saturată, în toate aspectele ei, de reprezentări religioase”506, încât despărțirea dintre secular și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceea ce am catalogat ca făcând parte din dimensiunea maleficului. Lumea medievală, așa cum reiese zugrăvită de marii artiști ai cuvântulu, care au fost Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer, este naivă și avidă de miracole 505, crede în Dumnezeu, în sfinți, în moaște și în iertarea păcatelor, se înspăimântă în fața necunoscutelor și se entuziasmează ori de câte ori ceva neobișnuit pare a-i zgudui monotonia, devine „impregnată și în același timp complet saturată, în toate aspectele ei, de reprezentări religioase”506, încât despărțirea dintre secular și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Un șut în fund, o lovitură de baston trebuie expuse la picioarele tronului regal. Când președintele țării, alt politician de vază sau președintele Uniunii Scriitorilor ajung în provincie, membrii comunității de acolo țin să îi atingă cu mâna, ca pe moaște. Dacă nu e posibil acest contact fizic minimal, el trebuie suplinit cu valuri de hârtie scrisă. Caragiale intuiește acest complex al distanței. E și cazul lui Ladima și a altor îndrăgostiți, ei scriu pentru a înlocui ființa iubită într-un
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]