1,306 matches
-
se va mai reuși a se stabili niște reguli de viață conjugală. Bărbatul întotdeauna va crede că anumite treburi casnice nu i se potrivesc. Însă, trebuie să-i amintim că nu mai este sub aripa mămicii, care-i făcea toate mofturile și îi asigura condițiile de trai. Fiecare trebuie să fie capabil să-și asume temporar responsabilitățile celuilalt în condițiile în care o anumită situație o va cere. Echilibrul și dovada existenței unei relații adevărate constă în faptul de a aprecia
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
să nu se facă confuzia că trebuie să ținem loc și de mamă și de tată; -că așteptăm să ne fie lăudată mâncarea gătită, și nu să lase impresia că este obligația noastră zilnică, ba chiar să mai facă și mofturi, cum că nu îi place gustul sau aspectul; să aducă o floare din când în când, că nu-i face bătătură în palme, cum ne face nouă cuțitul de bucătărie când gătim. Ar fi bine să fie îndrumat ca, atunci când
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
la iaz, urmînd să parcurgă 6 km, pînă la bordei, pe o cărare abia vizibilă. Mohor uscat, păiuș și alte buruieni șfichiuiau frumoasele picioare ale doamnei Cepoi. Trebuia să-mi fi luat pantaloni, se tînguia întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că-i plac picioarele tale. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul de parcă ar fi suferit de psoriazis. Moș Cazacioc i-a zărit și privea interesat cum cei doi înotau greoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Lumina generată de comorile greu accesibile ale naturii arde uneori ființele care acceptă sacrificiul cu resemnare. Munții, acești seniori semeți, se înfrățesc doar cu cei care sînt pe măsura lor, cu cei care îi cunosc, îi respectă și le acceptă mofturile. Cei care vin de-aiurea și cred că pot domina ceea ce nu se domină, plătesc pentru toată lumea. Ei n-au văzut rîul Le Guil nervos, atunci cînd și vîrfurile semețe îi respectă furia fără margini. Ei n-au văzut schimbările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plimbând prin gură „gingășii“ șugubețe, menite să seducă asistența. În realitate, nu reușesc aproape niciodată să-și camufleze trivialitatea de fond, parvenitismul, instinctele primare. S-ar putea salva prin discreție și cumsecădenie. Dar asta li se pare o slăbiciune, un moft. Preferă încruntătura de vătaf sau bășcălia discreționară. Banii aduc, cred, cum spuneam la început, fericirea. Un fel de fericire. Cea râvnită de toată lumea. (De altfel, oamenii cu bani nu prea au timp și înclinație să se simtă nefericiți.) Trebuie spus
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
au, ele nu sunt decât pretextul unor ră spunsuri gata-făcute. Religia e, pentru ei, un capitol închis (când, de fapt, nu l-au deschis niciodată, fie și din pură curiozitate, sau dintr un minim scrupul intelectual), un atavism pernicios, un moft. În radicalitatea lor, inșii cu pricina sunt mereu vigilenți: luptă! Luptă cu trecutul, cu prejudecățile, cu icoanele, cu popii, cu cei care se roagă sau își fac cruce, cu introducerea religiei în școli, cu kipa evreiască și cu baticul musulman
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și mă înfurii că pierd atâta timp ca să mă explic și să mă sustrag. Întâmplarea de mai sus subîntinde două întrebări: 1. Ce a ajuns să însemne, la noi, „divertismentul“? O mică bălăcăreală cu gâdilici, o zgândărire a „flagrantului“, un moft echivoc, din care cineva să iasă nițel șifonat, nițel micșorat, nițel impur. Așa, ca să mai râdem! 2. Ce cred unii despre oamenii de cultură? Că stau de dimineața până seara în frac, cu mâna la tâmplă, rostind aforisme, citind Kant
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu bogații și cu șmecherii, e un țel limpede și cvasiunanim. Solidaritatea fraternă e excelentă, mai ales când ai nevoie de ajutor. Dar libertatea? Libertate să ce? Hotărât lucru, libertatea e un lux, un ornament și, până una alta, un moft. Altele avem noi în sufletul nostruă Tocqueville era de părere că există un anumit „gust pentru libertate“, pe care unii îl au și alții, nu. Tot așa cum unii au ureche muzicală, iar alții, nu. Libertatea se poate intona greșit. Am
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe expresionistul grotesc, pe antipaticul „nepatriot“ sau pe idilicul duios al unei benigne clase de mijloc. Treacă de la mine și analiza structuralistă a textelor („funcția actanțială“ a scrisorii pierdute). Dar recunosc că, din când în când, mă trezesc spunând prompt: „Mofturi!“ și mă întorc, destins, la deliciile înveselitoare care îmi ies în întâmpinare pagină de pagină. Cititorul contemporan are o șansă aparte: poate ajunge la nimbul - insuficient frecventat - al deplinătății caragialiene, al veseliei lui incoruptibile, ca și al gravității lui suverane
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și, mai ales, privește o lume În continuă evoluție, ca să-i pot pătrunde rosturile și acționa În cunoștință de cauză. Dar cred, ca unul care mă consider totuși o parte a aceleiași biosfere, că interesul ei trebuie să treacă Înaintea moftului meu. Fie doar pentru a lăsa Naturii - care „știe mai bine“ - să decidă. Doar că... Chiar știind totul, dar reeditând vechile greșeli - à propos: cineva spunea că istoria ne Învață că greșelile trecutului trebuie repetate - cu bruma de cunoaștere, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pildă, ci doar de conținut, În vrac. Și, știind că ambii - Natură și om - sugem la aceeași țâță - nu lapte, ci energie - ar trebui să ne gândim și cum s’o absolvim de efortul de a se dispensa de efectele mofturilor noastre, pentru - egoist și trișor ce sunt - a beneficia de mai multă energie... „Meridian“, 24 iulie 2001, ora 11 67. Armură Trebuie să recunosc că am oscilat mult Începându mi lexiconul. De altfel, litera a este cea mai bogat reprezentată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sanie, ajungând s’o tragă singuri... Să trag și eu, dar concluzia. Câinele pare a fi o problemă, dar sunt silit să mă recunosc ca vinovat/făptaș și să urmez sfatul lui Moti. Să văd că de fapt câinele sancționează moftul meu proprietar căci, ignorând titluri de proprietate, Își instituie propriul teritoriu, peste granițele cadastrale, pe care și-l dispută cu alți câini dar, atacând mai mult sau mai puțin demonstrativ pe proprietarul biped, obține uzufructul: oase ori pâine, pentru care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
echilibru. Așezându-mă din nou pe toate patru picioarele cu care m’a Înzestrat mama, Întreb: ce vină avem, eu mai puțin căci beau puțină apă, dar ceilalți necuvântători cum spuneți voi, să sufere tot ca și voi, dar pentru mofturile voastre? „Meridian“, 20 iulie 2001, ora 12,48 35. Riscurile vânătorului Vă torc o poveste adevărată, Întâmplată unui bun prieten al meu, tot vânător. Un copil oferea spre vânzare, nu În iarmaroc ci la un colț de stradă dintr’un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cianura care tot rămâne, cât de puțină, În acel steril e o redutabilă otravă, care blochează respirația celulară a oricărei ființe, fie ea animal, fie ea plantă. Sunt obligat și la o paralelă, menită a dezvălui suferința Naturii, „reversul“ unui moft uman, unui nonsens. Anume, aceea cu Călimanii, un munte ras de pe fața pământului doar pentru că purta În pântece sulf, acela pe care nu-l regăsim În Îngrășământ, cu barem scuza că ne hrănește, dar În „Fosfoceahlăul“ care a răsărit lângă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi negre nu numai noaptea... Dacă vreți să nu vă podidească șoarecii și guzganii... Dacă ați ști câte coclauri bat pentru a fi prezent la microfon, n’ați lipsi niciodată vinerea, oleacă Înainte de ceasul 13, numai la Radio Iași. 6. „Mofturi“ Cei care mă cunosc pretind că sunt mofturos. Zic ei că, pe lângă că nu dorm - o preocupare de bază a mea - oriunde, nici nu mănânc orice. De fapt, În ambele cazuri nu vreau să-mi supun trupșorul la un efort
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din Bărăgan, am avut surpriza să aflu, zugrăvit lângă tabloul votiv, zâmbetul galeș al cântăreței de muzică populară Floarea Calotă. Ceea ce nu părea a ghionti legea și obiceiurile, câtă vreme solista a plătit cash. Cocoțarea în pictura bisericii e-un moft ceva mai nou; adevărat, costă, dar intri hotărât în atenția lui Dumnezeu și crești nemăsurat în stima concetățenilor. Aș zice, totuși, că-i de-a dreptul caraghios s-o vezi, în biserica din Olănești, pe handbalista Mariana Târcă alături de sfânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
într-o anumită măsură, stima pentru rusul Pavlov, al cărui prestigiu, în mentalul generației mele, rămăsese fixat doar la nivelul cățel-cârnat-clopoțel... Remarcabil acest erudit și neașteptat Dicționar, căruia avem a-i face un singur reproș, deloc minor. Este vorba de moftul "științific" potrivit căruia citatele se cuvin lăsate în limba în care au fost scrise. Și cum prea puțini sunt cei care știu și franceza și engleza de-o potrivă, ca să nu mai vorbim de germană și italiană, o bună parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
S. Manolache, C. Biholaru, C. Drahta și G. Sfichi, Editura Art, București, 2008, pp. 354-409. Vigarello, Georges, O istorie a frumuseții. Corpul și arta înfrumusețării din Renaștere și până astăzi, traducere de L. Stoica, Editura Cartier, București, 2006. Vitelaru, Daniela, "Mofturile bogătașilor la salonul luxului din Milano nu țin cont de criză", în Cotidianul. http://www.cotidianul.ro/mofturile bogatasilor la salonul luxului din milano nu tin cont de criza-65565.html, 2008. Vlăsceanu, Lazăr, Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă, Editura Polirom, Iași, 2007. Voicu, Bogdan și Voicu, Mălina (coord
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
-mi răspunde. Iubește pe alta, mi s-a făcut semn. În cărți cade mereu gând la gând cu bucurie, cu dragoste, cu temei, cu Întâlnire pe drum de seară cu o damă de verde. IORDACHE: Aș! nu mai crede În mofturile cărților, frate...”. (s.n.) Despre dama de verde cu care o Înșală amantul Nae Îi vorbise Mița lui Iordache din momentul În care sosește la frizerie În căutarea amantului trădător. Pampon, În deplină ignoranță, Îi confirmă că amanta lui e damă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Adevăratul motiv, tăinuit, al insistențelor Ziței de a fi dusă la Union Îl va dezvălui mai târziu amorezul, studintele Rică Venturiano: „RICĂ: Cum să nu știu? În van te aperi. Și tu mă iubești pe mine, nu mai umbla cu mofturi. Te-am văzut de-atunci seara la «Iunion». VETA: De la «Iunion»? (Caută cu gândul.) RICĂ: Da; chiar de atunci seara, când privirile noastre s-au Întâlnit, am citit În ochii tăi cei sublimi că și tu corespunzi la amoarea mea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
la o tragedie lirică În două acte cu ecou În epocă: „Asta e curat ca la Norma... Acu-i acu!...”. Lache și Mache „la teatru merg câteodată amândoi la galerie cu un singur franc: unul plătește, iar celălalt intră pe mofturi, cu contramarca aceluiași bilet”. Pristanda, prezentându-i lui Tipătescu modul În care, veșnic la datorie, a spionat pe fereastră În odaia lui Cațavencu, Îl asigură pe prefect de fidelitatea receptării scenei: „și binișor, ca o pisică, mă sui pe uluci
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
bărbații cu care formează social un cuplu și Își permanentizează postura statu-quo, de Întreținute. Femeile se tem să nu fie compromise, să nu se compromită, dar etica lumii lor este relativizată. Iubesc sau intră În jocul ispititor al iubirii din moft și, de dragul amorului, sunt dispuse fie să facă scandal, fie să evite, În măsura puterilor, un scandal public. Dar, mai presus de amor, rămâne imaginea de sine. Eroinele lui Caragiale sunt aventuriere de culise și trăiesc uneori pe muchie de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de ploaie, rucsacuri uzate (inclusiv unul superb, US ARMY, care încă mai păstra pe el numele ultimului proprietar), lanterne, lămpi de tipul LED, baterii de rezervă, cuțite și bricege, caschete, un fel de Army-Shop, dar unul utilitar, fără pretenții și mofturi urbane. Puțin mai departe, un alt punct cu farfurii de tablă și inox, caserole și bidoane de plastic. Odată instalat pe dealul de lângă mănăstire, aveam să-mi dau seama că toate aceste obiecte propuse spre vânzare (am uitat să menționez
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
într-o perpetuă criză de politici, legitimitate și popularitate, ceea ce decredibilizează și ideile lor valoroase), nu din aceste medii va veni, dacă va veni, eventuala „primăvară ortodoxă”. Aceasta se plămădește sub ochii noștri prin experiențele descrise atât de bine, fără moft pseudo-savant și cu un spirit de observație absolut rar în științele noastre sociale, de Mirel Bănică. Lumea pelerinilor și pelerinajelor e deopotrivă patul germinativ și simptomul unei societăți aflate în căutarea febrilă a comunității, trăind o dramă a dezorientării și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
paranoia dușmanului de clasă, care te poate pune în situația că, dacă n-ai dușmani, îi inventezi, ca cei responsabili cu reprimarea să nu șomeze. Se zice că lumea învață din greșelile și din ce-au făcut bine alții. Vorbe, mofturi, dom`le! Îmi vine acum în minte o întâmplare cu mult miez din care poți să-ți dai pe seamă și, la nevoie, poți să-ți dai și palme de ciudă și de necaz. Cică Napoleon (era și el mic
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]