26,397 matches
-
concentrat asupra lui Soliman! Spătarul al doilea, Filip Pop, cu cinci mii de călăreți, să iasă din dispozitiv și să declanșeze luptele de hărțuială mai jos de lunca Bârladului! Din spatele voievodului Începea să se audă, tot mai intens, rumoarea pedestrimilor moldovene care Își recucereau pământurile. După-amiaza scădea, Încet, spre seară. Vremea continua să se Încălzească. Ceața dispăruse cu totul, dar cerul era plumburiu. Se apropiară și tropotele miilor de cai moldovenești, porniți la galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se adăugau o seamă de scaune de judecată care nu se puteau ține decât În prezența domnitorului și care fuseseră mereu amânate pe parcursul verii. Nu În ultimul rând, călătoria până la hotarul Dunării dovedea că Ștefan e stăpânul absolut al ținuturilor moldovene și nu are a se teme de nici un atac venit de pe celălalt mal al fluviului. Din punctul de vedere al lui Oană, acesta era prilejul perfect pentru o prezență a Apărătorilor În sudul țării și pentru arestarea tuturor celor implicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dădu din cap afirmativ și se Întoarse În caic Împreună cu Însoțitorii lui. Morovan rămase pe punte, făcând semne amicale, până când mica ambarcațiune se amestecă printre alte zeci de bărci asemănătoare care roiau printre caravelele de comerț. La scurt timp, corabia moldoveană cârmi spre stânga și merse aproape două mile de-a lungul țărmului, ancorând la ultimul chei. - Aveți În față, la doar cinci sute de pași, catedrala Sfânta Sofia, spuse Morovan revenind În mijlocul Apărătorilor. La dreapta, palatul În construcție, Topkapî. Aripa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
afla sub controlul Istanbulului. Știa, Însă, că nici o armată turcească sau tătară nu se afla pe malul celălalt. Era iarnă, iar trupele sultanului se aflau În garnizoana de la Adrianopole și În cea de la Nicopole, ambele suficient de Îndepărtate de țărmul moldovean. Ștefan socotise că deplasarea tuturor Apărătorilor era o măsură exagerată, odată ce țara nu se află În război și nici o forță dușmană nu e amplasată la mai puțin de patru zile călare față de hotarele țării. Și, teoretic, căpitanul Îi dădea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
malul celălalt. Se lăsa o ceață ușoară, obișnuită În zona Dunării, dar care făcea ca trupele de ieniceri să nu mai poată fi văzute, de pe fluviu, decât fragmentar. Ali porunci retragerea generală, indiferent de luptele care se prelungeau pe malul moldovean. Din depărtări se auzi, foarte Încet, un sunet de corn. Spahiul Își dădu seama că șansele ienicerilor de a trece Dunărea devin tot mai mici. La doar câteva minute de ei, valul Apărătorilor Înainta amenințător. Aceeași zi, ora 15.30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aflase toate acestea cu carnea tremurând și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile Înainte pe malul moldovean al Dunării, străjile de hotar ucise, capcana pentru căpitan pregătită, toate acestea erau evenimente extrem de grave. Întreaga rețea de informații a Apărătorilor era În pericol. Și mult mai mult decât atât. Dacă, printr-o minune, căpitanul se mai afla În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cuceritorilor. * - Galerele turcești intră În viraj la tribord și Încarcă tunurile! anunță marinarul de cart. - Douăzeci de grade vest, velele superioare pe vânt, viteză maximă! ordonă Morovan. Cu toate cele trei catarge ridicate și toate pânzele umflate de vânt, fregata moldoveană despica valurile Înspumate ale golfului, Înaintând direct spre cele două galere. Caicele poliției vamale rămăseseră cu mult În urmă și, văzând că navele de război ridică ancora, porniseră Înapoi spre țărm. În schimb, triremele Cuceritorilor mențineau viteza, apropiindu-se constant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și, În același timp, scurta rapid distanța făcând dificilă reglarea tirului. Mai problematică era apropierea altor două galere turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți catargul principal, iar la a doua lansare mijlocul punții. Încercați să nimeriți depozitul de pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avem nici un conflict cu Moldova. Fără să Înțeleagă, cei doi războinici care cunoșteau semnalele fluturară steagul alb și pe cel galben, ceea ce Însemna pace și protecție. Cele patru trireme, acum la doar o sută de pași de corabie, Încadrară nava moldoveană și Îndreptară arbaletele lateral, spre galerele turcești. - Cuceritorii intră În formație de escortă!! exclamă Morovan, parcă nevenindu-i să creadă. -Galioanele cu semnul șarpelui și săgeții au ridicat ancora și se Îndreapta spre flota sultanului! Pe punte se pregătește artileria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi anihilase pe Cei Patru. Se vedea că era contrariat, dacă nu chiar nervos de această schimbare, care se petrecuse independent de voința lui și care mai aducea un element ciudat: mica flotă a Cuceritorilor intervenise pentru salvarea unei corăbii moldovene. Era o sfidare pe care sultanul n-o putea accepta. De aceea venise la palatul Ak Sarai, deși era ultima zi a anului și avea lucruri mult mai plăcute de făcut Într-o asemenea seară. La intrarea În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu toate tunurile de la bord. Lui Alexandru i se păruse că marea se cutremură de puterea de foc dezlănțuită de venețieni asupra galerei turcești, care virase scurt și ridicase toate pânzele ca să scape de urgie. Navele se apropiaseră de fregata moldoveană cu steagurile alb și cel galben, de pace și protecție, arborate imediat dedesubtul pavilionului venețian. Una din fregate se apropiase de nava lor, iar căpitanul ei strigase prin portavoce: - Siette benvenuti! Ați intrat În apele Republicii Veneția! Avem ordin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Veneția! Avem ordin să vă Însoțim! - Vi ringraziamo! răspunse căpitanul Morovan În același fel. -Urmați același curs nord-nord-vest! anunță venețianul. Viteză constantă douăsprezece noduri! - Nord-nord-vest, douăsprezece noduri! confirmase Morovan. Apoi se Întorsese spre echipaj și spusese: - Suntem salvați! Uralele marinarilor moldoveni se auziseră până la navele italiene, căci echipajele se adunaseră pe punte ca să vadă mai bine bucuria navigatorilor care scăpaseră din capitala Semilunii. La scurt timp, Gabriel adunase Apărătorii și le reamintise procedurile de evadare În caz de catastrofă În țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu Înseamnă aproape nimic față de ce ți-am spus până acum. Din trei echipe de căutare trimise de Ștefan pentru găsirea tatălui tău, una s-a Întors cu vornicul Isaia. Fusese escortat pe drumul Istanbulului de două sute de achingii. Călăreții moldoveni au avut dezlegarea de a angaja lupta pe teritoriul Imperiului Otoman. I-au spulberat pe achingii și l-au adus la Suceava pe Isaia. După doar două zile a mărturisit totul. A treia zi a fost spintecat de Ștefan Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
venea din Moldova. Venea dinspre Îndepărtatul Răsărit. Atunci, era vorba de timp. De trecut. Venea din trecut. Legătura lui cu Moldova era una de suflet. Primul ordin al noului Mare Maestru era acela de a proteja o corabie sub pavilion moldovean, cu riscul de a genera un conflict cu flota imperiului. Numai un nebun ar fi procedat astfel... Sau Ștefănel. Copilul de cinci ani, răpit de tătari, ajuns la capătul lumii, revenind ca să se răzbune și ca să-și reia viața, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urgența supremă. Din sursele interne, infiltrate În ultimii ani, mai rezulta un ordin dat doar primului sfetnic al Marelui Maestru, luptătorul mongol Amir Bajan. I se cerea să afle locul exact În care se află un anumit călător de pe corabia moldoveană. Numele acestuia putea fi Alexandru Oană sau Alessandro Frassetti. Acesta trebuia să intre imediat sub protecția Cuceritorilor, dacă se afla cumva În pericol. Angelo ridică mâna, Întrerupând cuvintele Apărătorului. Cei cinci conducători ai Ordinului tăcură. Cu toții erau răvășiți de veștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e atacată. Și va fi atacată, În mai puțin de cele opt luni, cât trebuie să asigur transferul Cuceritorilor spre alte structuri militare. Amir, de ce crezi că târgul de cai de la Belgrad e atât de important? - Fiindcă participă o herghelie moldoveană. - Moldoveană? -Herghelia de la Murgești, a logofătului Litovoi. E ceva cu totul neobișnuit. Niciodată moldovenii n-au participat la acest târg. Sunt prea departe. - Crezi că e o acțiune acoperită... - Nu știu. Dar orice e posibil. Multă lume Îl caută acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atacată. Și va fi atacată, În mai puțin de cele opt luni, cât trebuie să asigur transferul Cuceritorilor spre alte structuri militare. Amir, de ce crezi că târgul de cai de la Belgrad e atât de important? - Fiindcă participă o herghelie moldoveană. - Moldoveană? -Herghelia de la Murgești, a logofătului Litovoi. E ceva cu totul neobișnuit. Niciodată moldovenii n-au participat la acest târg. Sunt prea departe. - Crezi că e o acțiune acoperită... - Nu știu. Dar orice e posibil. Multă lume Îl caută acum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unui val de două sau trei mii de ieniceri și spahii, care se retrag din jurul cetății Sabac, cucerită de Vlad. Trebuie să ajungem acolo primii. - Am Înțeles. Angelo, e o veste extraordinară! Am o rugăminte. Să vină cu noi luptătorii moldoveni din misiunea Istanbul. - De acord. Trezește-i și adu-i În coloană. Haine groase, arme. Merinde avem noi, pentru tot drumul. Alexandru fugi În cabană, se Îmbrăcă de drum, apoi dădu deșteptarea În dormitorul unde se aflau moldovenii. Antrenați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Commandante, este adevărat că a fost găsit căpitanul Oană? - Adevărat. Aceasta e o misiune de salvare a lui din munții Balcani. - Vă mulțumesc, commandante. E tot ce voiam să știu. Din acest moment, misiunea Istanbul devine misiunea Balcani, iar Apărătorii moldoveni sunt gata să-și dea viața pentru salvarea căpitanului. Apoi, Întorcându-se spre micul contingent moldovean, ordonă: - În șei! Ne așteaptă căpitanul nostru! Moldovenii Încălecară, cu fețele strălucind. Aveau șansa extraordinară de a participa la o acțiune comună cu Apărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a lui din munții Balcani. - Vă mulțumesc, commandante. E tot ce voiam să știu. Din acest moment, misiunea Istanbul devine misiunea Balcani, iar Apărătorii moldoveni sunt gata să-și dea viața pentru salvarea căpitanului. Apoi, Întorcându-se spre micul contingent moldovean, ordonă: - În șei! Ne așteaptă căpitanul nostru! Moldovenii Încălecară, cu fețele strălucind. Aveau șansa extraordinară de a participa la o acțiune comună cu Apărătorii italieni, Într-o misiune pe care și-o doriseră din clipa În care aflaseră de evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În prezența lui, ci forță și căință. Iar dincolo de toate acestea, rănitul simțea vibrația unui răspuns pe care Încă nu putea să-l creadă. „Da, Ștefănel trăiește, iar eu sunt trimisul lui. Primește-mă.” În jurul lui, orice mișcare Încetase. Apărătorii moldoveni și cei italieni aproape că Își țineau respirația, ca și cum cel mai mic zgomot ar fi putut rupe vraja acelui moment Încărcat de dramatism. Ogodai era un luptător sălbatic. Va fi sacrificat oare Alexandru? Va fi oare lăsat să lupte mongolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu e valabilă pentru căpitanul Oană, care reprezintă, aici, exact geniul strategic al peninsulei italice. Sau, poate, al Europei Occidentale. Iar salvarea lui e o capodoperă strategică a Apărătorilor. - O capodoperă absolut inutilă dacă n-ar fi fost tocmai temperamentul moldovean al unei tinere femei gata pentru orice sacrificiu. Erina l-a găsit pe Oană, nu noi. De fapt, ea l-a și salvat. Ea și caii ei, care valorează acum greutatea lor În aur. - Mi se pare, commandante, că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poziție de onor. Se auziră lanțurile grele ale podului coborât peste șanțul de apărare și zgomotul porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul Apărătorilor moldoveni, care Înconjurau căruța În care se afla căpitanul Oană, apoi ariergarda alcătuită din arcași și lăncieri. Angelo descălecă primul, respectând eticheta În vigoare la curțile regale europene, la zece pași distanță de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întinsă de voievod. - În sfârșit ne cunoaștem commandante... spuse Ștefan În italiană. - Ne cunoaștem demult, alteța voastră, răspunse Angelo. Acum doar ne vedem. - Ai dreptate, zâmbi Ștefan. C’e un tempo per tutte le cose. Apoi domnitorul privi spre grupul Apărătorilor moldoveni, iar Angelo Înțelese că vrea să știe În ce stare se află Oană. Porniră Împreună spre căruța În care se afla rănitul, În timp ce luptătorii printre care treceau se ridicau și luau poziția de onor. - Ce mi-ai făcut, căpitane?! Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spuse Ștefan, privind cum cei doi Îi mulțumesc cu o Înclinare a capului și se grăbesc spre palat. - Să mergem... Îi spuse apoi lui Angelo, care urmărise totul fără să spună nimic. Avem multe de vorbit. Cei doi salutară garda moldoveană și linia căpitanilor italieni, apoi urcară scările care dădeau spre sala tronului și spre spătăria mică. În urma lor, străjile Încrucișară halebardele. Era o convorbire la care nimeni nu avea acces. 5 mai 1476, Albești, Moldova Mitruț deschise ușa cu sfială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]