2,533 matches
-
preot. Viața sa a zguduit oarecum toate structurile care se considerau de neînlocuit pentru a garanta o viață consacrată de perfecțiune, care să fie demnă de acest nume. Această peregrinare interioară a fost posibilă tocmai datorită acelei vremi de viață monahală claustrală, mai întâi la Notre-Dame des Neiges, iar mai apoi la Akbès, unde fratele Charles a înfăptuit exodul său interior de purificare și de axare pe esențial. Solitudinea asistată a vieții monahale l-a făcut capabil să trăiască dura solitudine
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fost posibilă tocmai datorită acelei vremi de viață monahală claustrală, mai întâi la Notre-Dame des Neiges, iar mai apoi la Akbès, unde fratele Charles a înfăptuit exodul său interior de purificare și de axare pe esențial. Solitudinea asistată a vieții monahale l-a făcut capabil să trăiască dura solitudine a pustiului, considerată ca o renunțare la orice fel de protecție pentru a se expune în mod radical în fața riscului părtășiei. Familiile care au apărut din «carisma» fratelui Charles riscă să cunoască
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
făcut capabil să trăiască dura solitudine a pustiului, considerată ca o renunțare la orice fel de protecție pentru a se expune în mod radical în fața riscului părtășiei. Familiile care au apărut din «carisma» fratelui Charles riscă să cunoască puțin faza monahală care a pregătit experiența specific „defoucauldiană” de «mic frate». Marea școală a fratelui Charles a fost citirea evangheliei în conformitate cu tradiția monahală a așa-numitei lectio divina. În solitudinea contemplativă a Trapei, fratele Charles, după ce s-a despărțit de «lume», înțelege
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în mod radical în fața riscului părtășiei. Familiile care au apărut din «carisma» fratelui Charles riscă să cunoască puțin faza monahală care a pregătit experiența specific „defoucauldiană” de «mic frate». Marea școală a fratelui Charles a fost citirea evangheliei în conformitate cu tradiția monahală a așa-numitei lectio divina. În solitudinea contemplativă a Trapei, fratele Charles, după ce s-a despărțit de «lume», înțelege necesitatea de a sta la masa celorlalți, fără a desconsidera vreun tip de prietenie omenească. Așa s-a întâmplat cu Tereza
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
însă să nu te lipsești de perspectiva sa. Și Sf. Benedict a trăit timp de trei ani la Speco din Subiaco fără împărtășanie și fără spovedanie, și a fost pentru el inițierea la viața creștină în forma specifică vocației sale monahale. Și-n ziua de azi, în care nu lipsesc forme nostalgice de devoțiuni puțin cam talibane, fratele Charles reprezintă un mare pariu: euharistia și evanghelia; euharistia ca evanghelie, iar evanghelia ca euharistie. Nu este vorba de euharistie și de evanghelie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Dumnezeu nu este un concept, nici o alegere, ci o realitate evidentă, precum viața, precum iubirea. Care sunt aspectele fundamentale pe care ți le-a transmis această străbunică? După cincizeci de ani de viață și mai bine de treizeci de viață monahală, după ce am devenit doctor în Teologie, împreună cu toate celelalte experiențe și competențe pe care le am, trebuie să recunosc că lucrurile fundamentale - cele pe care se bazează existența mea de om și de creștin - mi le-a transmis această femeie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ceea ce vrem. Trebuie să ne amintim, însă, că semnătura nu ne aparține, ci este a lui Dumnezeu. Așadar, noi avem datoria de a purta jugul libertății noastre cu seriozitate și responsabilitate. După mai bine de treizeci de ani de viață monahală, îmi dau seama că viața mea putea să fie altfel, însă sunt bucuros că a fost să fie viața monahală, înlăuntrul căreia - cu bucuriile și necazurile ei - am putut să primesc viața, așa după cum am putut să o dăruiesc la
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
datoria de a purta jugul libertății noastre cu seriozitate și responsabilitate. După mai bine de treizeci de ani de viață monahală, îmi dau seama că viața mea putea să fie altfel, însă sunt bucuros că a fost să fie viața monahală, înlăuntrul căreia - cu bucuriile și necazurile ei - am putut să primesc viața, așa după cum am putut să o dăruiesc la rândul meu. Cred că, dacă e să găsim o definiție pentru ceea ce, de obicei, este văzut ca «vocație», aceasta nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
încerce, pe cât îi este posibil, să-i ajute pe frații săi, pentru ca aceștia să dea tot ce au mai bun în ei, iar acest lucru nu este tocmai ușor. Lucrul cel mai frumos pe care l-am primit de la viața monahală este exemplul câtorva părinți, a câtorva monahi care nu erau oameni perfecți, ci erau oameni fericiți și, nu de puține ori, aveau o capacitate de a glumi pe cont propriu cu adevărat relaxantă. Frate Michael Davide, cum îi vezi pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fost extrem de variată, liberă și întotdeauna voluntară, fără să primescă neapărat aceleași explicații teologice. Pentru a proba diversitatea uimitoare a formelor de asceză în creștinismul antic este suficient să parcurgem câteva texte literare fondatoare și extrem de influente pentru întreaga tradiție monahală a Bisericii de mai târziu. Nici o „hermeneutică a suspiciunii” (care se naște numai dintr-o estetizare excesivă a îndoielii carteziene) nu ar putea fi aplicată celebrelor Apophthegmata Patrum (popular denumite Patericul), redactate la mijlocul secolului al V-lea1. „Zicerile Părinților deșertului” ilustrează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
doza de răutate față de evreu și implicându-l pe Tommaso: "ce primea visita unui nelegiuit dubios și excomunicat". Ranchiunele adormite, geloziile, invidiile dădură pe-afară; Tommaso fu chemat degrabă de duhovnic pentru a da socoteală de scandaloasa încălcare a regulilor monahale. Fra' Tommaso, acel evreu Abraham cu care te-ai văzut este o figură ce nu face cinste statutului și prieteniei tale. Îi cunoști trecutul? Acest individ a mânjit cu noroi bunul și solemnul renume al religiei noastre. Da, mi-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cumpără lucrări ce-ți poartă numele... E-atât de greu pentru un tipograf important să dea de-nțeles că sub un nume se ascunde un altul? După cum știți, am probleme cu Biserica și ar fi nevoie fie de autorizația ordinului monahal (chiar dacă aceia par să mă fi uitat) fie de autorizația papală. În felul ăsta am evita o mulțime de opreliști. Bine și-așa. Drept plată, vă dăm zece ducați de aur. Vă rog să-i înmânați lui Mario del Tufo
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ar împinge alt sentiment: acela de a scăpa de compătimire. Mulți se căsătoresc in extremis, pe patul morții, numai să apară în fața lui Dumnezeu cu taina îndeplinită. Nunta ca simplă formalitate obsedează pe bietele femei. - Prin urmare, îți repugnă viata monahală. . - Nu știu în ce sens iei acest termen. Mă simt bine așacum sunt și nu concep căsnicia decât ca o prietenie. La vârsta mea e tot ce pot dori. . - Hergot este un astfel de prieten. . - Hergot e frate, și încă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Înseși cuvintele libertate, ordine, justiție, popor, onoare, influență etc. nu puteau să aibă la Roma aceeași semnificație pe care o au, sau trebuie să o aibă la Paris. Cum vreți dumneavoastră ca această tinerime, care iese din școlile universitare sau monahale și care are drept catehism pe Titus Livius și pe Quintus Curtius 49, să nu înțeleagă libertatea precum frații Gracchus, virtutea precum Cato, patriotismul precum Cezar? Cum vreți ca ea să nu ducă la facțiuni și la război? Cum vreți
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
închisă, poate ușor irascibilă. Se călugărește din tinerețe, luând numele monastic Ioanichie, fiind, după caracterizarea pe care i-o face N. Iorga, „om cu carte, prins de dragoste pentru școala de sfințenie și învățătură de la Neamț”, unde și primise cinul monahal, dar, în ciuda voinței sale, și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la un schit de pe moșia Zorlenilor, ctitorie a tatălui său. După unele date din sămi, în anul 1800, se afla la moșia de la Umbrăresti, împreună cu fratele mijlociu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
preotului. Adam întruchipează rațiunea, Eva - dorința carnală, aceasta fiind concepția impusă de teologia patristică și medievală. Idealul de viață pe care trebuia să îl urmeze un om virtuos, în încercarea de a se mântui, semăna mai mult cu un vot monahal: sărăcie, castitate, supunere. Biserica a jucat un rol important în impunerea unei anumite imaginii a femeii: textele destinate clericilor o portretizau ca pe o poartă spre păcat și spre o condamnare finală irevocabilă, lucrările destinate tinerilor sau văduvelor accentuau vădit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
carte ce cuprindea o antologie de istorioare celebre, în care bărbați renumiți au avut de suferit de pe urma comportării nechibzuite a femeilor. Astfel de antologii circulau în epocă și erau chiar încurajate de Biserică, deoarece pledau pentru celibat și alegerea vieții monahale.393 Din vanitate și gelozie, femeia nu suportă toată această defăimare, se vede oarecum deconspirată, pentru că și ea reprezenta un model al nevestei rele ce ar fi putut figura în cartea lui Jankin, de aceea face gestul brutal al ruperii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
adică nu jura în nici un fel, deoarece Seinte Loy, potrivit legendei, a refuzat să jure într-o împrejurare când regele Dagobert i-a cerut aceasta.477 Stareța nu crede așadar cu sfințenie în nimic, nu are convingeri puternice în ceea ce privește vocația monahală, se retrage din fața oricărei mărturisiri vădite de credință. Se dovedește, în schimb, extrem de manierată („La mese-avea aleasă-apucătură:/ N ar fi scăpat un dumicat din gură/ și nu-ntingea adânc cu deștu-n zeamă;/ Iar când ducea sub nas băga de seamă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Women of Style, în Speaking of Chaucer, W. W. Norton & Company, Inc., 1970, p. 63. (trad. n.) 131 fără a folosi niciun cuvânt satiric, „o dublă satiră”488, asupra lui ca bărbat, cât și asupra ei ca membră a cinului monahal, cu un rol important de conducere. Tocmai pentru că se comportă ca o eroină din romane atrage simpatia tuturor, chiar și a naratorului, pe care îl fascinează. „Deși nu este un personaj feminin complex, portretul ei reprezintă cu siguranță unul dintre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
impune o imagine a onorabilității, alta excesiv de dinamică și de spontană pe parcursul călătoriei. Stareța nu vorbește niciodată în acele pauze care se fac între povestiri. Harry Bailly, hangiul, dă dovadă de o politețe excesivă atunci când o invită pe reprezentanta cinului monahal să-și rostească povestirea, este delicat cu persoana ei. Pe de altă parte, târgoveața devine cea mai limbută dintre pelerini. Rostește cel mai amplu prolog, cu tentă vădit autobiografică, 488 Ibidem. (trad. n.) 489 Ibidem. (trad. n.) 490 Carolyn P.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acest aspect ne-a determinat să o încadrăm în tipologia donnei demonicata, însă, ca și alte personaje feminine din această categorie umană, nu este malefică, ci doar coruptă și superficială, Chaucer manifestând o vădită simpatie față de acestă reprezentantă a cinului monahal. Portetul celei de-a doua maici nu este, din păcate, conturat de către narator, bănuim doar că, făcând parte din suita stareței, a împrumutat ceva din preocupările acesteia. Incipitul povestirii ei este în aceeași notă moralizatoare, ea condamnă lenea, văzută ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iar cuvintele rostite de maică nu pot fi decât o intenție ironică a autorului de a critica clerul chiar prin propriile sale cuvinte. Urmează o invocație către Maica Domnului, o rugăciune adresată ei. Este evident că aceste membre ale cinului monahal se înscriu pe un traseu normal, acela al discursului religios, dar am putea vedea aici și o aspirație spre puritate, spre o inocență pierdută. Călugărița din suita stareței este o persoană instruită, oferă ascultătorilor o poveste despre o donna angelicata
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de-a lungul culegerii, oferind unele din cele mai savuroase imagini și situații, delectând cititorul, portretizându-i o societate guvernată de promiscuitate, de decadență.533 Ceea ce li se impută oamenilor Bisericii este tocmai neglijarea, dacă nu abandonarea totală, a voturilor monahale depuse de bună voie, o dată cu intrarea în cinul monahal sau cu primirea tainei hirotoniei: supunerea voii proprii în fața lui Dumnezeu sau a unui superior ierarhic, celibatul și abstinența, rugăciunea și sărăcia. Înmulțirea călugărilor cerșetori, 530 Thomas G. Bergin, op. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
savuroase imagini și situații, delectând cititorul, portretizându-i o societate guvernată de promiscuitate, de decadență.533 Ceea ce li se impută oamenilor Bisericii este tocmai neglijarea, dacă nu abandonarea totală, a voturilor monahale depuse de bună voie, o dată cu intrarea în cinul monahal sau cu primirea tainei hirotoniei: supunerea voii proprii în fața lui Dumnezeu sau a unui superior ierarhic, celibatul și abstinența, rugăciunea și sărăcia. Înmulțirea călugărilor cerșetori, 530 Thomas G. Bergin, op. cit., p. 164. (trad. n.) 531 Lucy Hardy, art. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
multe ori, cum știe mutul călări”539), care se amuză pe seama exploatării sexuale a bărbatului, devenit bogat în odrasle, atunci când, la bătrânețe, s-a întors în satul natal. Concupiscența este cu atât mai hilară cu cât poftele celor din cinul monahal se îndreaptă spre femeile căsătorite, atentând, în acest caz, și la unitatea și sacralitatea instituției familiei, pe care acceptă să o mineze în vederea propriilor interese. Exemplele sunt numeroase și stârnesc de fiecare dată o undă de veselie. În povestirea a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]