1,121 matches
-
abolind ficțiunea istorică de terra nullis - doctrina colonială care spunea că Australia nu era locuită până la debarcarea omului alb. 180 Ibidem, p. 23. 84 Referendumul, organizat de guvernul liberal John Howard, (1999) pentru a vedea opțiunea populației Între conservarea formei monarhice sau introducerea formei republicane, a fost favorabil monarhiei constituționale, având În frunte pe regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Guvernatorul-general al Australiei este Michael Jeffery, prim-ministru Kevin Rudd. Preocupările pentru protecția mediului natural datează de la sfârșitul secolului al
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
care se opunea proiectelor acelora care, îndepărtați de la putere, aspirau să restabilească autonomia municipală. Atunci când spiritul comunal a reapărut temporar, cu ocazia Ligii (1585-1594), apoi cu ocazia Frondei (1648-1653), reprimarea lui a însemnat o și mai mare înăsprire a tutelei monarhice. Aceasta a corupt toate vechile proceduri de desemnare a elitelor în favoarea numirii de către rege. Astfel, Ludovic al XIV-lea putea să-l anunțe pe domnul Le Pelletier, fără să se ferească, într-un loc public, că "a fost ales starostele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în consecință, aceea a intendenților săi, necesitatea de a controla agitația populară ură surdă împotriva monarhismului centralizator, toate acestea i-au făcut pe burghezii orașelor să constituie, începând cu luna iulie 1789, noile municipalități. Orașele regelui se eliberează de centralismul monarhic. "În 1789, dispariția puterii centrale oferea orașelor ocazia de a redeveni acele "comune" liber administrate, după care erau nostalgice"5. Societățile populare pe care le admira Hannah Arendt întruchipau în maniera cea mai distinsă această socialitate politică a orașului: ele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a compromite existența colectivității.5 Partea întâi Organizarea rațională a ordinii publice. O depolitizare voluntară a spațiului urban Capitolul 1 Crearea orașului modern Lucrările lui Haussmann: alianța viziunii princiare cu speculația Flagelurile orașului Fie că a fost făcută în numele statului monarhic, fie în numele Bisericii sau al burgheziei, guvernarea orașului a constat mult timp doar în înfrumusețarea sau în dotarea sa cu comodități suplimentare. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, ghidate de considerente de prestigiu și de agrement, dar
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
perspectivă, catolicii se aflau sub presiunea a două tabere: pe de-o parte, noile curente politice care negau transcendența și vedeau în Biserică un inamic de învins, deoarece avusese un rol esențial în regimul anterior; pe de alta, un sistem monarhic aflat într-un declin accelerat, care căuta în Biserică un aliat pentru a-și recăpăta puterea și autoritatea. De fapt, exista o neînțelegere cu privire la originea autorității și la determinarea instanței supreme. În Occident, unii intelectuali catolici au încercat să sprijine
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
190. În spațiul politic liberal, s-au dezvoltat câteva ziare pe lângă "Societatea Editorială a Spaniei" (1906), cunoscută ca Trustul, care era proprietara mai multor publicații importante, precum El liberal, El Imparcial și El Heraldo de Madrid 191. În zona dreptei monarhice(însă independent de partidele politice), se găsea ABC, transformat în jurnal în 1905. În 1913 acesta a distribuit aproape 50.000 de exemplare 192. În zona stângii se găseau La Huelga General (1902), El Libertario (1903) și Solidariedad Obrera (1910-1936
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
primatul papal a fost înțeles ca jurisdicție, iar infailibilitatea ca afirmare necondiționată a autorității (P. Granfield, "Nascita e declino della societa perfecta", în Concilium, 18, 1982, pp. 955-964, Șerban Turcuș, op. cit., p. 30). 51 În pontificatul papei Pius X, natura monarhică a Bisericii și caracteristica ei de societate inegală formată din două categorii de personae (păstorii și turma), au rămas principiile esențiale ale ecleziologiei, iar măsurile luate de Papă în această perioadă (1903-1914) au fost împotriva modernismului și încercărilor de conciliere
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
unui nou conciliu, cu valențe reformatoare, a fost o etapă importantă din viața Bisericii, destinată să conformeze viața ecleziastică la noile schimbări din societate. Conciliu Vatican II a avut ca prim obiectiv problema restructurării și guvernării Bisericii Catolice. Vechile forme monarhice și noile forme autoritare sufereau o presiune venită din toate straturile catolicității. Momentele religioase și sociale din activitatea misionară a Bisericii s-au regăsit în noul concept propus acela de "poporul lui Dumnezeu", care a exaltat unitatea Bisericii lui Christos
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de suferit o puternică presiune. Acesta a creat La Nación (1925), ca ziar de sprijin al regimului. Începutul dictaturii, prezentată ca fiind tranzitorie, a fost salutată de ziare foarte variate, precum El Sol, La Voz sau El Debate. ABC ziar monarhic dezaproba situația anterioară și nu întrevedea ceva mai bun nici în etapa următoare. La un moment dat, în timpul regimului, a fost permisă o anumită opoziție reprezentată de ziare ca El Sol, El Heraldo de Madrid sau La Pubicitat. Va continua
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
târziu, datorită legii Fraga din 1966, a început să se ocupe, cu mare succes, de cronică și informație politică, deoarece existau subiecte pe care agenția oficială nu le putea aborda. Între inițiatorii Europa Press se aflau câteva personalități cu înclinații monarhice liberale, precum Torcuato Luca de Tena, Fernández de la Mora, Antonio Fontán și Ángel BenitoP (Perez Lopez, "La prensa catolica en Espana durante el franquismo", în J. Cantavella, J.F. Serrano, Catolicos en la prensa. Concepto y origenes del periodismo confesional, Libros
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Instituția monarhică a fost desființată la 23 august 1944 când regale Mihai a fost obligat să abdice; acest eveniment a deschis drumul spre sovietizarea României. 20) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
român modern a început să se contureze în secolul: e) XVII f) XVIII g) XIX h) XVI 2) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Regimul politic propus în memoriile boierești din sec. XVIII era: e) republican f) monarhic în varianta despotismului luminat g) republican prezidențial h) republican parlamentar 3) Marcați litera corespunzătoare răpunsului pe care îl considerați corect: În vederea înlăturării dominației otomane a semnat o convenție militară cu Eteria: a) Gheorghe Bibescu b) Ioniță Sandu Sturdza c) Barbu
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
la Curtea regelui Franței Francisc I (1515-1547), ce a purtat războaie de supremație cu Habsburgii, și la Curtea succesorului acestuia, Henric al II-lea (1547-1559), ce a continuat luptele începute de tatăl său împotriva lui Carol Quintul, a întărit absolutismul monarhic și i-a prigonit pe protestanți. Diana de Poitiers era descendenta unei familii nobiliare, fiica contelui de Saint Vallier și a lui Jeanne de Batarnay, s-a născut în anul 1499, la Poitiers. A primit o educație umanistă în spirit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
al Adunării Naționale, membru al Clubului Iacobinilor și a ordonat arestarea regelui. Mulțimile furioase au pătruns în Tuileries, au jefuit palatul, i-au agresat pe suverani, Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta. Au atacat Bastilia, simbol al opresiunii regimului monarhic, unde erau doar vreo șapte deținuți, se credea că acolo sunt muniții. Era 14 iulie 1789. Comuna din Paris era la conducere, Convenția a abolit monarhia. Marie Rose s-a mobilizat să supraviețuiască, s-a autoproclamat "cetățeana Beauharnais", adeptă iacobină
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Îl trăiau. Revoluția de la 1848, Înăbușită de prezența trupelor țariste și otomane, arătase contemporanilor că o construcție statală republicană nu poate fi aplicată și, pusă În practică, nu are viitor. Într-o vreme când cele mai multe și importante state europene erau monarhice, când republicile edificate prin revoluții aveau o existență efemeră, singura soluție viabilă era monarhia constituțională. Cu atât mai mult În cazul țărilor române, plasate geopolitic și strategic la Întâlnirea a trei mari imperii, aflate În dispută pentru controlul acestei părți
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
asigura o relativă separare a puterilor În stat, Îi revenea poziția cea mai importantă În exercitarea de fapt a puterii. Asta făcea ca atribuțiile sale să nu se limiteze doar la a domni (așa cum trebuia să se Întâmple În regimurile monarhice constituționale), ci și a guverna, lui fiindu-i atribuită și exercitarea prerogativelor executive, cu ajutorul miniștrilor pe care-i numea. Această ipostază a făcut ca domnia lui Al. I. Cuza să aibă un caracter special, prin implicarea efectivă a domnitorului În
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
și În folosul unor anumite persoane) cedează uzufructul ereditar provenit de la pământ preoților funerari care vor trebui să-l transmită fiului lor mai mare, sustrăgându-l astfel de sub autoritatea administrației. Cultul templier și cel funerar lucrează Împreună, amenințând vechiul stat monarhic centralizat și Înlocuind funcționarii curții, care În vechime Își schimbau mereu funcția și reședința, cu principi locali mai interesați să apere interesele locale ale provinciei sau cetății lor, decât pe cele ale unui stat care nu mai este centrul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
discutăm: trebuie menționat În primul rând că această anarhie reprezintă În realitate doar Îndreptarea unei societăți spre un model mai atent la nevoile și existența fiecărui individ În parte, care au ajuns să se definească mai bine odată cu distrugerea structurii monarhice Într-o serie de curți princiare, care vor repeta la scară redusă structura curții, Înmulțindu-se astfel puterile, funcțiile și preoții. Una dintre caracteristicile acestor curți este faptul că principii (care, să ne amintim, sunt și mari preoți ai zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
modele și acele motive au exercitat o anumită influență asupra civilizației preelenice din Creta și asupra celei miceniene, nu putem ocoli faptul că lumea greacă, deși acceptase o suveranitate divină În figura lui Zeus, pare să fie respins progresiv instituția monarhică până Într-acolo Încât să o exileze Într-un spațiu ireal. Agamemnonxe "Agamemnon", care conduce armata ahee Împotriva Troiei, este mai degrabă un primus inter pares decât un suveran absolut, deși sceptrul și legile i-au fost Încredințate de către Zeus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ȘI ORIENTĂRITC "3. DINAMICI ȘI ORIENTĂRI" 1. Un politeism pentru cetatetc "1. Un politeism pentru cetate" Odată cu afirmarea instituției polisului, condiția cetățeanului pare să prevaleze asupra identității etnice comune a grecilor. Dacă veacul al VII-lea indică, poate, abandonarea instituției monarhice În favoarea familiilor aristocratice, odată cu cetatea privilegiile nobiliare sunt abolite progresiv și asumate de aceasta din urmă, care Își ia sarcina celebrării cultelor, subordonându-și și rolul sacerdotal ale acelor gene. Funcția familiei nu este Însă refuzată, ci proiectată la originea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și un vehicul de schimburi culturale de rază largă și o sursă de transformări profunde chiar și la nivel religios. Între popoarele bazinului mediteranean oriental se mențin diferențe destul de Însemnate pe plan social și economic, În afară de cel instituțional, Întrucât structura monarhică a statelor eleniste conviețuiește cu autonomia internă recunoscută cetăților grecești și ligilor lor. Cu toate acestea, este posibil să vorbim despre elenism ca despre o entitate culturală suficient de omogenă, Întemeiată pe o limbă comună, greaca koinè, formată pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale cărei origini merg până În secolele VIII-VII Î.Hr. Și asta fără să vorbim despre Etruria, cu istoria ei de contacte seculare cu Grecia și Răsăritul, În timp ce Roma, În expansiunea ei treptată În peninsulă, s-a deschis deja În perioada monarhică și În primele veacuri ale republicii față de influențele elene Înrădăcinate În nordul etrusc, În sudul Italiei și În Sicilia, aflate amândouă sub dominație greacă; dar nici În perioada clasică nu lipsesc contactele ei directe cu polisurile din Grecia continentală. De
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
școlarii sunt datori să asculte imnul regal stând în picioare și cu capul descoperit, în orice loc s-ar afla. Cele două prevederi ilustrează cum nu se poate mai bine mariajul ideii naționale cu cea regală, rezultatul fiind un naționalism monarhic. Construirea statului unitar român, după ce prima cărămidă a unirii principatelor de la 1859 a fost așezată, a implicat investirea masivă în sistemul educațional, ceea ce s-a și petrecut în această perioadă pe care o avem în orizont. Acum este momentul în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
împotriva turcilor este interpretat într-o cheie dublă. Alături de semnificația explicit politică, de obținere a libertății naționale, persistă în subsidiar o hermeneutică spirituală, în care triumful politic național este dublat de o victorie decisivă a creștinătății împotriva islamului. Addendum: suprastructura monarhică a memoriei naționale. Grilajul structural al memoriei colective românești, istoricește constituit, în notele sale dominante, de la scrierile cărturarilor Școlii Ardelene și desăvârșit prin contribuțiile istoriografiei romantice, a fost alcătuit din traversele originii, continuității, unității, independenței și spiritualității. Evenimentele politice din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
repercutat și asupra memoriei naționale. Pe lângă axele centrale ale originii, continuității, unității, independenței și spiritualității, care au asigurat structura de rezistență în bazele căreia s-a construit imaginea oficială a trecutului colectiv, memoria națională a fost încoronată cu o suprastructură monarhică. Paradoxal, precipitată de gravitatea evenimentelor politice care continuau să se succeadă cu repeziciune, memoria istorică devine tot mai contemporană. Figura simbolică în jurul căreia se strânge discursul istoric devine Carol I, iar categoria politică în jurul căreia se reconfigurează memoria națională devine
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]