2,076 matches
-
de o parte cei activi, pe de altă parte cei destituiți. Aceștia se ceartă pe țara cea de jaf. Modul cum se ceartă îl numesc cu toții presă." (Meteahnă conservată și renăscută, cu o nouă vigoare, după ieșirea din comunism!). Antiteza monstruoasă dintre partide spune Eminescu mărește golul etnic pe care se grăbesc să-l umple străinii, spre propriile lor foloase. În democrațiile autentice, partidele lasă disputele ideologice deoparte atunci când se ivește o amenințare din afară. La noi, un partid își ia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
este, ca să folosesc termenii eminescieni, o antiteză împăcată (a se vedea ideea fundamentală a lui Eminescu din enunțul antitezele sunt viața), ceea ce face posibilă existența culturii și civilizației. În vremuri de criză, antitezele pot deveni, tot cu un termen eminescian monstruoase ("dublul monstruos" din teoria girardiană). De regulă, în vreme de criză, unii minoritari tind să prefere solidarizarea cu o putere străină hegemon-imperială, cu tendința de a se substitui autohtonilor, pe care îi descoperă vrăjmași confortului lor cultural și civilizațional. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
folosesc termenii eminescieni, o antiteză împăcată (a se vedea ideea fundamentală a lui Eminescu din enunțul antitezele sunt viața), ceea ce face posibilă existența culturii și civilizației. În vremuri de criză, antitezele pot deveni, tot cu un termen eminescian monstruoase ("dublul monstruos" din teoria girardiană). De regulă, în vreme de criză, unii minoritari tind să prefere solidarizarea cu o putere străină hegemon-imperială, cu tendința de a se substitui autohtonilor, pe care îi descoperă vrăjmași confortului lor cultural și civilizațional. Este ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în psihismul românilor basarabeni care vreme de peste un veac fuseseră rupți de matricea etnicității, anemiindu-și conștiința națională și devenind o simplă populație. Aceasta este cauza profundă pentru care o mare parte dintre evreii români au alunecat în capcana antitezelor monstruoase. Românii s-au lăsat și ei prinși în acest sorb al întoarcerii la barbarie. Cu prilejul debutului campaniei de eliberare a teritoriilor românești ocupate de sovietici în 1940, este de reținut ordinul lui Ion Antonescu, de la 2 iulie 1941: "Desordinile
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
maghiarismul o întrețineau de câteva secole, rivalizând cu "legenda neagră" a Spaniei din epoca medievală. Alfredo Alvar definea "legenda neagră" ca fiind "distorsionarea atentă a istoriei unei națiuni, perpetuată de inamicii ei, pentru a o învinge. O distorsionare cât mai monstruoasă posibil, cu scopul de a atinge un anumit scop: descalificarea morală a unei națiuni (...) în orice mod posibil."267 Spania devenise, pentru aproape patru secole, în ochii Europei, simbolul reacțiunii, al brutalității, al intoleranței politice și religioase, al înapoierii culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și al Elenei Ceaușescu), pentru "domesticire". Altfel spus, Ceaușescu își distrugea, orb, independența națională din interior: ca în legenda Meșterului Manole, ceea ce ridica, cu multă trudă și primejdie, ziua, noaptea dărâma. Și asta fiindcă n-a înțeles niciodată grozăvia antitezei monstruoase dintre comunism și naționalism. Nedesprins de comunism, naționalismul rămâne o formă de imitație a internaționalismului moscovit. Ceaușescu voia să creeze neapărat o struțo-cămilă, deși Dimitrie Cantemir avertizase asupra unor astfel de hibridări grotești. Va trebui într-o zi să se
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în legenda mancurtului din romanul lui Cinghiz Aitmatov O zi mai lungă decât veacul, a "reeducatului piteștean" care lovește în propriul frate, a celui care nu ezită să-și ucidă mama, fiindcă nu o mai recunoaște. Fenomenul a dat roade monstruoase în Basarabia, unde românul nu se mai recunoaște pe sine, nu mai știe cine este, crezându-se "maldavan", adică un hibrid etnic slavo-român a cărui misiune istorică este să-și nimicească rădăcinile prin românofobie. Și astfel ajungem din nou la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
la București, în anul Centenarului Eminescu. Iar asemenea amănunt ne luminează asupra stranietății comemorării Poetului, în Țară, sub semnul bicefalității puterii de la București, care ne trimite la o fracturare a spiritul românesc, la o conștiință publică sfâșiată, dedublată în antiteze monstruoase. Comemorarea fusese concepută și pentru apariția celui mai important și mai controversat volum de publicistică din ediția academică, volumul X. Bunul de tipar se dăduse pe data de 28 aprilie 1989, pentru ca să fie gata de lansare pe 15 iunie 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
unul dintre acei funcționari germani care-și asumaseră responsabilitățile cu devotament și rigoare. Totuși, chiar dacă Eichmann aparținea unui sistem autoritar, aceasta nu-l exonera de responsabilitate individuală și universală. El nu era totuși un antisemit furibund, care să nutrească dorințe monstruoase, ci în primul rând un funcționar care-și executa sarcinile cu precizie și interes. Putem discuta, desigur, temeiurile acestei analize. Dar ea avea cel puțin meritul de a infirma ideea călăului antisemit absolut. Puternicele rezerve ale lui Hannah Arendt față de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Dar urîtul se poate insinua și în spații atribuite în mod tra-dițional frumosului, cum ar fi lumea basmului, a fantasticului, a magiei. Aici apar multe lucruri respingătoare, cutremurătoare, odioase, de coșmar, revoltătoare, fetide, oribile, abominabile, odioase, grotești. Apar personaje scîrbavnice, monstruoase, scîrboase, spurcate, indecente, hi-doase, murdare, înspăimîntătoare, abjecte, oripilante, nesuferite, dezgustătoare, repulsive, ignobile, schimonosite ș.a.m.d. Aproape toate sinonimele adjectivului "urît" implică o reacție de dezgust, repulsie, oroare și teamă. Aici lucrurile stau și nu stau diferit de la o cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cultivă hiperbola catastrofistă în numele fidelității față de realitate, n-a ezitat să recunoască în aceste manifestări una dintre formele „grădiniței universalizate”, simptomul decesului ființelor umane istorice, un „moment capital al mutației pe care o suferă omenirea” subit reinfantilizată, nediferențiată, amalgamată, transfrontieristă, monstruoasă 19. Nici mai mult, nici mai puțin... Gata cu diferențele între vârstele vieții, epoca noastră s-a angajat într-un război deja victorios contra tuturor vechilor diviziuni, contra tuturor vechilor diferențieri din interiorul lumii adulte, istorice și umane. Dar unde
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lucru adevărat atât pentru masca lui Dionysos, cât și pentru cea a lui Gorgo. În universul reprezentărilor religioase, continuă autoarea, masca lui Dionysos corespunde „unuia dintre polii extremei alterități, acela al contemplării chipului zeilor, la celălalt pol aflându-se figura monstruoasă a Gorgonei, simbol al supremei interdicții, al inexprimabilului și al neputinței de a contempla moartea”. Grecii, ne reamintește Vernant, au doar trei divinități purtătoare de mască: Dionysos, Artemis și Gorgo, legate de spațiul rămas în sălbăticie și de alteritate, Gorgo
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
croiește drumul spre experiența alterității sub forma ei cumplită, amenințătoare, o alteritate devastatoare implicând haosul și moartea, învecinată cu cea figurată de Gorgo. Cât despre Gorgo, aceasta este întruchiparea alterității absolute, forța terorii în stare brută, materializată într-o mască monstruoasă (aici umanul și bestialul se amestecă). Înfățișând oroarea, groaza, spaima în stare pură ca dimensiune a supranaturalului, masca se înscrie în gestica violenței războinice și a furiei ucigașe aducătoare de moarte. Eroul plin de mânie, eroul-stindard al răzbunării sau al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
două Gorgone, dar capul acesta își păstrează intactă puterea de a-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele ale unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele ale unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt sunete care par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-o lui Bottom, el va descrie în primul rând teribila spaimă a așa-zișilor „actori”, care o rupseseră la fugă urlând, îngroziți de ceea ce văzuseră. E fuga disperată a unor oameni cu mințile rătăcite, înfricoșați de confruntarea cu o alteritate monstruoasă, cu nimic mai puțin de temut decât o întâlnire cu fantomele; e fuga unor oameni de-a dreptul cuprinși de nebunie. Metamorfozele cu care se joacă zglobiul păcălici inspiră așadar aceeași teroare ca și aparițiile supranaturale. Iar în mrejele lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de voinicească. Râul, Pădurea, cerul larg, întreg întinsul Păreau că scot un singur strigăt. Larma Era nespus de dulce, ca un cântec, N-am auzit un tunet mai suav3. Așadar, în spatele chipului luminos al vânătorii din pădurea Visului..., violența, alteritatea monstruoasă - deși sugerate cu discreție - își fac totuși simțită prezența. În Cum vă place, pădurea Ardenilor e locul unde vine să vâneze ducele surghiunit, împreună cu câțiva nobili credincioși. Milosul duce e înduioșat de soarta animalelor rănite; vânătoarea nu înseamnă pentru el
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în clipa aceea Coriolan nu intuiește vag că, încremenită în tăcerea ei, Virgilia are și ea uitătura fixă și îngrozită a femeilor care au văzut moartea cu ochii, care au privit-o drept în față? Doar ea îi vede alteritatea monstruoasă, doar ea îi citește dintr-odată pe chip asemănarea cu Richard al III-lea sau cu Macbeth, cele două grandioase figuri shakespeariene ale unui bloody man, erou și monstru deopotrivă. Dincolo de eroismul lui Coriolan, ceva amintește de Richard al III
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
morții. Firește, „actorul amator” știe că nu e vorba decât despre un joc. Știe că nimeni nu va muri de-adevăratelea, știe că leul nu va fi nici el real și totuși, în cele din urmă, va întruchipa acea figură monstruoasă de groaza căreia ceilalți parteneri o vor lua la goană, dar pe care o va îndrăgi nespus Titania. Sigur, e doar o farsă răutăcioasă a zburdalnicului Puck, numai că din cauza ei oamenii își pierd mințile, se îndrăgostesc sau se sperie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ajungă înainte de răsăritul soarelui. Îndrăgostiții, ca și nebunii - ni se va spune în ultimul act al Visului..., într-o nouă scenă dintre Tezeu și Hipolita -, au năluciri, vedenii (shaping fantaisies), în miezul cărora se ascunde uneori fascinația pentru cea mai monstruoasă alteritate, chiar dacă până la urmă acestea se dovedesc a fi doar amăgiri, iluzii create de vreun duh răzbunător și malițios, destul de îngăduitor totuși, ca să nu-și ducă sinistra farsă până la capăt. Ci doar până la limita unei experiențe dincolo de care așteaptă amenințătoare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
hidoșenie...”, „în măsura în care el, mai mult ca oricare altul, servește la problematizarea relației a vedea-a fi văzut”. În jurul acestei relații e construit, de altfel, și episodul oglinzii din mitul lui Perseu, eroul care a înfruntat-o pe Gorgo. Masca înfățișând monstruoasa creatură semnifică, după cum se știe, moartea privită drept în ochi: să o vezi pe Gorgo înseamnă să vezi, ca și în oglinda de la Lycosura, ceva fără chip și fără formă, dar mai înseamnă și să intri în legătură cu o forță supranaturală
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
deci animalică, a lumii. 3 O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei, care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sub febra dorinței și chiar În lipsa unei partenere. Urmează viața animală: ea este rezultatul unui exercițiu aberant al sexualității din partea Arhonților-femele, Încătușate de roata Zodiacului. Ele sînt fecundate la vederea Mesagerului luminos din mijlocul cerului și rămîn Însărcinate, purtînd feți monstruoși, lipsiți de tată. Amețind din pricina mișcării roții zodiacale de care sînt legate, Arhonții-femele avortează și progeniturile lor cad pe pămînt, mănîncă din fructele celor Cinci Arbori, copulează și dau naștere animalelor. „Aceasta este, se spune, originea a toată carnea care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
54 de transferați la Gherla, În decembrie 1951 plecau Eugen Țurcanu și alți câțiva torționari și victime, iar În 14 ianuarie 1952 un alt grup de 39 era transferat la Baia Sprie (Arhiva Penitenciarului Gherla). Se Încheia experimentul care prin monstruoasa lui desfășurare ne oferă imaginea a ceea ce se pregătea pentru contingente și mai largi de deținuți dacă nu s-ar fi petrecut deconspirarea ororilor care au avut loc. În virtutea principiului Partidul nu greșește (ci doar unii dintre oamenii lui), după
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de acte de teroare În grup, 18 dintre ele fiind executate În 1954-195521. Documentele anchetei și procesului intentat celor 22 de torționari sunt relevante pentru modul În care a fost deturnată realitatea desfășurării reeducării În totalitatea ei, care dintr-o monstruoasă crimă pregătită, organizată și desfășurată de Securitate a devenit o acțiune a Gărzii de Fier și a cercurilor imperialiste pentru compromiterea „regimului democrat popular” din România. După stabilirea vinovăției celor 22, sentința consemna și participarea directă sau indirectă a unor
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]