1,270 matches
-
predispus spre lux, exces, rafinament. Consultând și alte lucrări, vom observa că repertoriul de trăsături ale Parizianului/ Parizienei este relativ constant, iar organizarea lor într-un sistem confuză și fluctuanta. 95 Opinia curentă în care se întrunesc judecățile esteților și moraliștilor este următoarea: "Rien n'est sérieux dans cette ville, disent-ils. Leș femmes y șont légères. Leș hommes le șont peut-être encore davantage. On y trăite leș plus graves affaires de la même façon que l'on s'y amușe" [Hoffet, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
povești. Se acceptă, cam la limită, Charles Perrault-zii, și doar dacă morala nu e singurul resort al istorioarei. În rest, să se abțină de la a scrie pentru un public țintă cu vârste între 3 și 14 ani propagandiștii, dogmaticii și moraliștii acerbi. Căci de nu, Preaânalta comisie va fi necruțătoare. FILM Iulia BLAGA Binecuvântați badigarzii și copiii Mare succes de casă în Spania, Orfelinatul/El Orfanato e un frumos film de dragoste. Un film de dragoste despre o femeie care atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
încât insul să învețe „Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Scrisoarea V). Postuma citată, ca și variantele Ca o făclie... și Urât și sărăcie (toate datând din 1879), marchează un moment definitoriu pentru meditația unui moralist care putea fi, ca oricare bărbat tânăr, mai mult sau * Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. îngr. de Christina Zarifopol Illias, Ed. Polirom, 2000, pag. 229. 12 mai puțin fericit în dragoste. Prin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
încât insul să învețe „Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Scrisoarea V). Postuma citată, ca și variantele Ca o făclie... și Urât și sărăcie (toate datând din 1879), marchează un moment definitoriu pentru meditația unui moralist care putea fi, ca oricare bărbat tânăr, mai mult sau * Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. îngr. de Christina Zarifopol Illias, Ed. Polirom, 2000, pag. 229. 12 mai puțin fericit în dragoste. Prin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în tradiția realistă. Formulând principiile realismului, Hans Morgentahu enunța autonomia domeniului politic ceea ce implica dezinteresul față de aspectele morale. În acest sens, teoreticianul realismului clasic scria că 'din punct de vedere intelectual, realistul politic susține autonomia sferei politice, așa cum economistul, juristul, moralistul le susțin pe ale lor. Gândește în termeni de interes definit ca putere, așa cum economistul gândește în termeni de interes definit ca bogăție.'577 'Realismul politic este conștient de semnificația morală a acțiunii politice. Este conștient și de inevitabila tensiune
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și care par atât de ușori în bătaia vântului. Dar pe el, așteaptă-l până ce va fi mai aproape de noi și atunci imploră-l, în numele acestei iubiri care-i subjugă (Dante 46). NOTE 1 Michel de Montaigne (1533-1592), filosof și moralist francez, rămas în istoria culturii prin Eseurile sale. 2 Victor Hugo (1802-1885), poet francez, onorat cu funeralii naționale și înmormântat la Pantheonul din Paris. 3 Henri Beyle (1783-1842), critic și romancier francez, cunoscut sub pseudonimul de Stendhal. 4 Anatole France
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
a lui Fustel de Coulanges (1820- 1889), cunoscut istoric francez, publicată în 1864. 7 Anton Bibescu, prinț, vărul Marthei Bibescu, diplomat de carieră. 8 Joachim Du Bellay (1525-1560), unul dintre remarcabilii poeți ai Pleiadei. 9 Nicolas-Sébastien Roch, supranumit Chamfort (1741-1794), moralist francez, cunoscut pentru Maximele sale. 10 Alfred de Vigny (1797-1862), scriitor francez. 11 Henri Poincaré (1854-1912), matematician francez. 12 André Beaunier (1869-1925), romancier și critic francez; critic dramatic la Échos de Paris, critic literar la Revue des Deux Mondes. 13
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și când ne-a trimis ne-a verificat” (ibidem). Datorită acestei matrice, securisul trebuie să aibă un comportament exemplar, să nu fie imoral (afemeiat, alcoolic, corupt - tocmai fiindcă aceste vicii erau frecvent întâlnite în cadrul moravurilor securiste), ci meticulos, activ, pilduitor. „Moralistul” colonel Guțan insistă pe felul în care un securist trebuie să dobândească aceste calități. Între teorie și practică, diferența era însă categorică: securistul român a fost cel mai adesea dur, grobian, fără scrupule și mercenar. Practic, profilul ofițerului de Securitate
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
era un cuvînt de oridine în literatura Renașterii. Calitatea pe care o desemnează apărea ca o desfășurare naturală a forței libere cu care omul intenționa să conceapă viața și sarcinile ei. Noțiunea aceasta a apărut sub diverse forme la filosofii moraliști 90 de la începutul Renașterii și a căpătat o influență crescîndă în specialasupra perioadei următoare, prin etica lui Telesio, conform căreia noblețea sufletească este forma cea mai înaltă a firmării propriei personalități 91. La Bruno, Descartes și Spinoza, se combină apoi
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
totale, în vreme ce sinteza specifică pe care o presupune humorul nu se înfăptuia. 47.Shaftesbury Pe cînd Renașterea punea accentul principal pe afirmarea de sine și pe formele de sentiment și de voință ce se puteau dezvolta din ea, psihologii și moraliștii englezi din secolul al XVIII-lea seria Shaftesbury, Hutcheson, Hume și Adam Smith insistau pe sentimentele sociale și de simpatie. Împrejurarea aceasta a devenit importantă pentru sentimentul total pe care l-au cercetat aici, deoarece el se poate naște dintr-
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
căruia se ceartă, fără de care, cum s-ar zice, știrea n-ar mai fi știre și nici micile drame nu s-ar regăsi în povestire. Un personaj ce face talk-show-uri în fiecare seară, chemând la vatra reflectoarelor politicieni, ziariști, finanțiști, moraliști, conțopiști, laptopiști iar, de se va-ncorda eficient vreo vrăjitoare otevistă, chiar și pașoptiști. Banul este cel care răstoarnă știrea în scandal. E cel care trimite reporterii „la fața locului“, unii dintre ei riscând să li se dea și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Încăpere, artistul Pierre Bismuth combină diferite versiuni titrate În limbi naționale a Cărții Junglei. Globalizarea vine prin desene animate? Hardcore despre viitor Probabil, artistul central al acestei expoziții e Alain Séchas. Prezent cu mai multe lucrări, artistul francez joacă rolul „moralistului“ ironic, eliberator, Într-o lume În care formele cele mai simple, și cele mai naive, devin obiecte de consum. Pisica cu colac de salvare, o pisică din care doar ceea ce știm noi că ar fi o pisică ne mai face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
senzația pe care a creat-o valsul, un dans În care femeia și bărbatul erau uniți Într-o Îmbrățișare. Originar din Franța, apariția valsului, pentru prima dată la Curtea de Valois - Henric al III-lea, a fost revoluționară și deși moraliștii erau scandalizați, avea să rămână, fiind apoi urmat de viguroasa polcă și de alte dansuri pe perechi. Între timp, dansul de palat a dus la apariția dansatorilor cu adevărat profesioniști care evoluau În fața spectatorilor de teatre. Ritmul civilizației actuale nu
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
cei pregătiți în domeniul științelor medicale au capacitatea de a aborda asemenea probleme cu impact social, pentru că majoritatea, spunea Paulescu, sunt „împotmoliți în mocirla materialistă și ignoră voit instinctele și rezultatul alterării lor’. lată de ce de-a lungul timpului filosofii, moraliștii și mai recent psihologii și-au arogat această ingrată misiune. Majoritatea lor însă necunoscând natura umană, nerecunoscând resorturile intime care-i coordonează existența, natura instinctelor și efectul lor asupra individului și societății, au tratat problemele sociale plecând de la sofisme și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
individuale sau colective la scopurile instinctelor normale. În felul acesta limitele impuse de o morală sănătoasă, indiferent la ce nivel s-ar aplica, ar împiedica multe din actele umane potrivnice naturii sale. Din nefericire morala ca știință încăpută pe mâna „moraliștilor de cabinet” nu oferă decât repere palide. Priviți cu cât aplomb atacă psihologii în massmedia diversele probleme de moralitate individuală sau socială, propunând diverse remedii fără însă să înțeleagă esența și determinismul cauzal. Profilaxia ar consta în încurajarea utilizării normale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
politice, cât și cele din alte legislații religioase cu perceptele creștine, Paulescu ajunge la concluzia că morala creștină reprezintă rezolvarea completă și de o manieră sublimă a armonizării omului cu natura și societatea. Argumentarea lui pleacă de la ceea ce îndeobște filosofii, moraliștii, psihologii, fie că nu cunosc, fie că nu iau în considerare, instinctele sociale pe care le ignoră complet. Iisus Hristos nu numai că inițiază morala creștină, dar o și adaptează împlinind-o în chip desăvârșit prin exemplul său personal. Prin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
feminin“, despre delicatețea de a fi ipocrit și despre stupiditatea ambiției, despre iubire ca act de imaginație și despre delicioasele virtuți ale fumatului. Poate că intimitatea cu opera lui Ibrăileanu contaminează, deoarece Patraș se manifestă, pe porțiuni, el însuși ca moralist cu expresie lapidară și, la rândul ei, memorabilă: „Ambiția de a străluci e îngerul oamenilor mici“; „Eticul e starea de grație a inteligenței“; „Spiritul critic e în esența sa feminin, în vreme ce vocația lecturii nu se potrivește decât bărbatului“; „Scriitorul se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
oarecum învingător. La rândul ei, Iulia nu se sfiește să-și afirme drepturile asupra cine știe cărei păpuși din fondul comun. Îi explicăm, cu răbdare, că nu e chiar frumos, că nu e tocmai bine, dar ceva în vocea mea sună fals. Moralistul de acum nu-l poate face uitat prea ușor pe năzdrăvanul de acum treizeci de ani. Matei însă, care e cuminte ca o fată (dacă fetele n-ar fi, de fapt, neastâmpărate ca... băiețiiă, merge cu mine în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
mai serioși și mai lipsiți de vicii, cum ar fi Richard Nixon sau George W. Bush. Ce-i drept, nici unii, nici alții n-au ajuns dictatori, dar imaginea externă a Statelor Unite în timpul mandatului lui Bush jr. (ca să luăm doar exemplul moralistului antialcoolic) e una dezastruoasă, în vreme ce Bill Clinton, cu saxofonul lui și cu sexul oral în Biroul Oval, își păstrează și azi o cotă de popularitate ridicată, mai ales în Europa. Poate pentru că pare mai uman? Nu știu. Mai discutăm săptămâna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
pe care o purtăm în permanență" (Iordănescu, 2006, p. 209). 37 "Spectacolul vieții", prezentat prin prisma comunicării, implică, de exemplu: reprezentația, scenariul, scena și culisele, actorii și rolurile (Gurlui, 2008, pp. 13-40). 38 Încă din Antichitate un număr mare de moraliști consideră "interacțiunile sociale ca pe un imens teatru în care noi nu facem decât să interpretăm niște roluri" (Maingueneau, 2007, p. 82). 39 În dinamica procesului comunicării, "profesorul își asumă un dublu rol; de interlocutor "egal", care "coboară" la nivelul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nu exista nimic care să amintească de corupție. Mama se întorcea la prăvălia de unde făcuse cumpărături, când constata că vânzătorul greșise dându-i un rest prea mare, grăbindu-se să-l restituie. Tatălui meu, care n-a fost niciodată un moralist dogmatic, ci doar un om într-adevăr cinstit (oare de aceea a preferat să trăiască în Ardeal, fără nici un dor față de plaiurile natale?), nu-i cunosc decât două „păcate“ de acest soi: marele album în limba germană cu sculptură și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
slujbei, oricare ar fi fost transformările cărora societatea trebuia să le facă față. Mai mult decât clasa politică, tehnocrații de la începutul celei de-a V-a Republici au fost sensibili la necesitatea de a fixa și finalități sociale creșterii economice. Moraliști, adesea influențați de reflecția politică din sânul orientării creștine de stânga în special în revistele Esprit și Économie et humanisme -, au trecut de sentimentul de depolitizare al anilor 1960, propunând promovarea unei concepții a vieții sociale asociate unor obiective morale
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
un altul. Maxime și portrete Misticii, cu deosebire Magistrul Eckhart, făcând deosebirea între omul interior și omul exterior, optau în chip necesar pentru cel dintâi; cel de al doilea, ființa cuprinsă în timp, mai exact în societate, revenea de drept moraliștilor, pe el îl au în vedere, pe el îl scrutează și îl de nunță, fără să le pese dacă are sau nu vreo dimensiune atem porală. Constantele pe care le descoperă în el sunt cele care decurg din decăderea lui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
impregnat toți „portretiștii“, de cele mai multe ori fără să-și dea seama; cert este că schițele lor ne apar cu atât mai veridice cu cât au pus în ele mai mult din superba fiere a celui care a scris Maximele. Printre moraliști, numai Pascal s-a aplecat asupra dimen siunii metafizice a existenței umane ăde unde și faptul că nu observăm ca Pascal să-l fi marcat pe vreun autor de portrete). Alături de el, toți ceilalți, fără excepție, par frivoli, pentru că n-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Un Pascal, dimpotrivă, a plătit pentru cea mai mică afirmație sau nega ție pe care și-a îngăduit-o; de aici faptul că tot ce afir mă are o pondere pe care cu greu am găsi-o în spusele celorlalți moraliști; toți, mai mult sau mai puțin instalați în certitudinile comode ale acrelii, toți, resemnați să accepte corupția noastră radicală, pe care nu dau semne că ar vrea s-o corecteze și nici măcar să deschidă vorba despre ea. Încă un pas
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]