2,283 matches
-
Poți să-ți mai găsești și unul din ăsta, a răspuns tata. Lui îi era ușor să vorbească. Dă-mi-o din nou pe Margaret, iar noi doi ne vedem mâine, a zis tata. O să ne vedem pe dracu’! am mormăit eu. Discuția părea să se fi încheiat. Noroc că luasem vreo două pastile de Valium. Altfel aș fi fost cu-adevărat foarte necăjită. Margaret stătea lângă mine. De fapt, dacă mă gândeam mai bine, nu mă scăpa o clipă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâna cu ei politicos, însă părea destul de încordat. Ca să-i readuc zâmbetul pe buze, m-am apucat să-i povestesc escapada mea la spitalul Mount Solomon. Dar nu părea prea amuzat. în schimb, m-a luat de braț și a mormăit: — Vreau să vorbesc cu tine între patru ochi. Nedumerită, i-am lăsat pe Margaret și pe Paul în sufragerie și l-am condus pe Luke la mine în dormitor. Judecând după aerul lui mohorât, nu mă așteptam să sară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de a trage semnalul de alarmă. Noroc că stewardesa venea cu căruciorul de băuturi, așa că am acceptat o votcă amestecată cu suc de portocale cu aceeași recunoștință cu care o fată pe cale să se înece acceptă o funie. —Terminați, am mormăit pe când Margaret și Paul mă priveau cu niște fețe albe și îngrijorate. Sunt supărată. Și, oricum, de când nu mai am voie să beau un pahar? — Numai să nu exagerezi, a spus Margaret. îmi promiți? Mamei nu i-a picat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
două luni să se încheie? —înțelegi, Rachel? m-a întrebat Billings. Da, doctore Cleese, am bolborosit eu. —Billings, s-a încruntat el întinzându-se după fișa mea și scriind ceva pe ea. Numele meu e doctorul Billings. Da, Billings, am mormăit eu. Sigur, Billings! Nu internăm pe nimeni împotriva voinței lui, a continuat el. Așa cum nu acceptăm pe nimeni care nu vrea să fie ajutat. Ne așteptăm ca pacienții să fie cooperanți. Nici asta nu-mi plăcea cum suna. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
credea o iotă din ceea ce-mi spusese. Cu toate că și ea era înaltă, credea că să ai 1,53 înălțime la doisprezece ani era o chestie destul de ieșită din comun ca să merite o pagină în Cartea Recordurilor. Dar eu am mormăit „OK“ și am promis c-o să mă străduiesc. Nu mai merge de parc-ai studia iarba de pe cărare, m-a avertizat mama. Mergi dreaptă ca o prăjină! Găselnița asta i-a smuls niște sunete ce aduceau mai degrabă cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am gândit. Eram de-a dreptul jignită. Mai ales că fusesem așa de drăguță cu ea când îi zisesem că nu arată a alcoolică. —De unde e familia ta? m-a întrebat Chaquie schimbând din nou subiectul. —Din Blackrock, am mormăit eu bosumflată. —Ce stradă? I-am spus. Era clar că era satisfăcută. — A, o știu! O prietenă de-a mea stătea acolo, dar au vândut casa și și-au cumpărat una frumoasă în Killiney cu vedere la golf și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dintr-odată am înțeles. —Care din ei? am întrebat-o veselă. — Joey, a răspuns ea cu buzele strânse și cu o figură cam întunecată. Ce s-a întâmplat? îmi venea să dansez de bucurie. Așadar nu eram singura. Multe, a mormăit ea. —Ți-ai tras-o cu el sau doar v-ați mozolit? —Mi-am tras-o. De două ori, a adăugat. Părea distrusă. N-ar fi trebuit. îmi vine să mă sinucid. Cum am putut să fac așa ceva? După ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
beai mult mai mult. Te rog să le povestești celor din grup. Numai atât beam, a ezitat Neil. Patru pahare. Josephine l-a sfredelit cu privirea cu o expresie de genul „nu-ți forța norocul“. Poate ceva mai mult, a mormăit el în grabă. Josephine n-a spus nimic, dar a continuat să-l privească în același fel. —Bine, bine, a zis Neil cu ură. Mestecând nervos cuvintele s-a apucat să ne povestească cum bea patru pahare pe noapte, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
destul pentru o băutură și bacșiș. Când o să-mi dai înapoi banii ăia pe care mi-i datorezi? — Curând, am răspuns eu simțindu-mă cam aiurea. în ultima vreme, Brigit devenise ciudat de zgârcită. —Asta-mi spui tot timpul, a mormăit ea. —Of, te rog, am implorat-o eu, nu-mi mai strica bucuria și hai să ieșim. Mi-a ajuns toată săptămâna asta în care ne-am jucat de-a „Hai să ne prefacem că tocmai l-am întâlnit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în transele alea catatonice, dar nu mai fusese niciodată în halul ăla. Luke a dat din cap. Tot pentru Brigit, a zis ea cu voce îngroșată în timp ce strângea cutia în brațe. Toată lumea o urmărea cu sufletul la gură. —Bun, a mormăit ea. Tot pentru biata Brigit. Toți trei am urmărit-o, în tăcere, cum încerca să pășească. —Lingură, a bolborosit, împleticindu-se către bucătărie. Mănânc. Mă simt mai bine. După care s-a oprit. Nu, nu e nevoie. Mănânc oricum. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu brânză sau pariază banii pe care-i câștigă într-o lună pe un atu care n-are nici o șansă de câștig. Tot ceea ce aflasem până atunci mi se păruse fascinant, așa că mi-am exprimat adeziunea dând din cap și mormăind aprobator. Dacă aș fi purtat ochelari, mi i-aș fi dat jos de la ochi și i-aș fi bălăngănit ținându-i de-un singur braț. Asta până când am realizat, din senin, că nici eu nu mai ajunsesem la dentist de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apelezi la droguri. —Of, pentru numele lui Dumnezeu! am bolborosit eu printre dinți. Chiar dacă Margot, una dintre asistente, a mers cu mine, toți pacienții m-au invidiat. —O să încerci SĂ EVADEZI? a vrut să știe Don. Sigur că da, am mormăit eu cu mâna la falca umflată. —O să trimită leoparzii să te caute, mi-a amintit Mike. Da, dar dacă se ascunde în râu, leoparzii o să-i piardă mirosul, ne-a atras atenția Barry. Davy s-a apropiat sfios de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eu mă întrebam cum de puteau să poarte hainele alea din blugi pe căldura aia. De fapt, mă întrebam cum de puteau suporta atâta păr pe ei pe căldura aia. Am ajuns acasă, băiete, a zis Shake. —Slavă dracului, a mormăit Gaz, după care și-a pus dosul palmei pe frunte, ca o fată bătrână din epoca victoriană care i-a văzut puța unui bărbat și era pe punctul să leșine. Pleoapele lui Gaz au clipit de vreo câteva ori, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O cunoșteam și pe ea. O mai văzusem cu siguranță. Poate că nu vorbisem cu ea, dar o știam după figură. Sigur că nu putea să fie... Nu, era imposibil să fie... Ce făcusem ca să merit asta...? — Bună, Brigit, am mormăit cu buzele înțepenite. Brigit era la fel de neprietenoasă ca și Luke. N-a zis decât: — Neața. Am simțit că mor de frică. M-am întors către Mike și către ceilalți pacienți, închipuindu-mi prostește că trebuia să-i prezint pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ridicată vâlvoi - arăta ca o combinație între Johnny Rotten și un pui de găină plouat. Da, eu sunt, i-am răspuns zâmbind și întinzându-i mâna. Puștiul mi-a strâns-o moale. — Eu sunt Milton. Sunt asistentul lui Vivian, a mormăit el. Vino după mine. — Mă bucur să te cunosc, Milton, i-am spus eu spatelui lui care se îndepărta. Milton nu mi-a răspuns - în loc de asta, a deschis ușa de la intrarea într-o sală de conferințe și mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vivian. Pe un ton foarte mohorât, el mă informase că oferta lui Vivian era valabilă până luni, la 10:00 am și nici o secundă mai târziu. Dacă eram interesată să accept postul, atunci ea trebuia să știe imediat. — Tipic, a mormăit Jackson printre dinți când i-am spus asta. Dintr-o dată, am simțit în interior formându-se un imbold de rebeliune. De ce voia Jackson să mă demoralizeze? Poate că Vivian era dură, poate că era chiar puțin nebună, dar de ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pentru plata scriitorului-fantomă, a fotografului și a publicistului trebuie să fie dedusă din avansul lui, în ciuda faptului că înainte căzusem de acord să plătim noi acești bani, a concluzionat femeia, evident mulțumită de ea. — Sigur că așa trebuie, Lulu, a mormăit Vivian cu o voce distrată. După care s-a focalizat asupra mea. — Claire! a izbucnit ea veselă. A făcut toată lumea cunoștință cu Claire? Capetele s-au ridicat, dar privirile au continuat să rămână în pământ. — Bună ziua, tuturor, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mașină și, șocată peste poate, o urmă pe Sally în Felicity Fashions. Dacă fututul era distractiv, colindatul prin magazine alături de Sally Pringsheim era o revelație. Era marcat de o tărie de caracter cu adevărat fascinantă. Acolo unde Eva ar fi mormăit indecisă, Sally alegea și dădea jos de pe rafturi ceea ce alegea, punea deoparte lucrurile care nu-i plăceau, lăsându-le aruncate peste spătarele scaunelor, lua altele, le arunca o privire și spunea că i se părea c-ar merge, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
stoarse niște spumă dintr-un tub de spray și și-o întinse pe bărbie, pălmuindu-se ușor. — Prin urmare? întrebă Eva. Wilt își luă aparatul de ras și-l puse sub robinetul cu apă caldă. — Am avut o ciocnire accidentală, mormăi el. — Cu un stâlp de pe stradă, bănuiesc. Știam eu că te-ai îmbătat! — Cu un tipograf, spuse nedeslușit Wilt, începând să se bărbierească. — Cu un tipograf? — Ca să fiu mai exact, am fost trosnit în față de un seralist tipograf extrem de arțăgos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și pierdu cinci minute străduindu-se să-i țină peruca pe cap, timp în care îi lega banda elastică pe sub bărbie. Elasticul tot sărea de-acolo. „Ei, uite cel puțin o problemă pe care n-o s-o am cu Eva“, mormăi el pentru sine când izbuti să fixeze peruca. După ce constată mulțumit că de-acum înainte peruca n-o să mai alunece, avansă cu precauție, ocolind grămezile de pietriș, mașinăriile, sacii de ciment și barele de susținere, dar își dădu brusc seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
într-o parte și se apucă de bucata de furnir. Apoi se ridică cu grijă în picioare și începu să înjure. Pantalonii îi erau plini de noroi și mâinile îi tremurau. — La dracu’, eram gata-gata să cad și eu înăuntru! mormăi el, după care se uită în jur după Judy. Numai că Judy dispăruse. Wilt își căută lanterna și lumină pe gaură în jos. Judy rămăsese agățată aproximativ pe marginile puțului, pe undeva pe la jumătatea lui. Dar măcar de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în puț, zise Barney. Capacul ăla de lemn n-ar fi fost acolo dacă femeia ar fi căzut singură înăuntru. Șeful de echipă își șterse fața cu batista și se uită la bucata pătrată de furnir. — Asta trebuie să fie! mormăi el. Nimeni n-o să poată spune că n-am luat măsurile de siguranță adecvate. Ai dreptate. Probabil că a fost omorâtă. O, Dumnezeule! — Garantez c-a fost o crimă sexuală, continuă Barney. A violat-o și-a strangulat-o. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
reproș. Aveam de gând să vă spun că aveam o idee de carte... — O carte? lătră inspectorul Flint. Ce fel de carte? O carte de versuri sau un roman polițist? — Un roman polițist, zise Wilt, recunoscător pentru sugestia făcută. — Așa, mormăi inspectorul. Așadar, aveai de gând să scrii un thriller. Ei bine, acum lasă-mă să ghicesc eu schema poveștii. Avem un profesor care predă la Colegiul Tehnic și profesorul ăsta are o nevastă pe care o urăște, așa că se hotărăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
unul din canalele de scurgere numai pentru că a predat odinioară la anul II Căcat. Inspectorul se întinse după ziarul de seară și aruncă o privire la titlul de pe prima pagină: POLIȚIA CAUTĂ îN PLĂCINTE SĂ GĂSEASCĂ SOȚIA DISPĂRUTĂ. — O, Doamne! mormăi el. Asta n-o să pice deloc bine la imaginea noastră publică! La Colegiul Tehnic, directorul își exprima aceeași opinie în timpul ședinței șefilor de catedre. — Am fost ridiculizați în fața opiniei publice, zise el. Mai întâi se răspândește presupunerea că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
noul ei rol cu tot entuziasmul de care era în stare, așa cum se dedicase și trambulinei elastice, olăritului sau lecțiilor de judo, ceru să știe unde îi era morții biruința sa, unde era boldul ei. De unde dracu’ să știu eu? mormăi parohul și se întinse după sticla de whisky, dar descoperi că era goală. Atunci se așeză și-și acoperi urechile cu mâinile, ca să înăbușe sunetul acela îngrozitor. în general, „Rămâi la mine!” era ultimul imn pe care l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]