1,204 matches
-
Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate. Un paradis natural ordonat după estetici umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim efort. Apoi căzu și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
voia lui, îi răscoli stomacul. Prea mult. Ea-i zâmbi, pusă în încurcătură. Primi florile iar el se pierdea în imaginea ei. Rochia era fină, din mătase. Pietricele albe sclipeau. Două bretele țineau "sutienul" din pietre din care curgea materialul mov închis. Mulțumesc. Nu trebuia... Am vrut. Pierdură o clipă. Amândoi. Haina se oferi el să i-o pună. Observă că nu avea nici o sabie. O conduse la mașină. Porni, apoi opri. Am uitat ceva, spuse. Trebuie să mă întorc. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe ea. Fără a-i mai da răgazul să-și ascundă cariile prietenoase sub pielea subțire a obrajilor. - Habar dacă mai știu... se fâstâci galeșă gudulanca, întrebîndu- se dacă n-ar fi fost mai intelectual să-și fi îmbrăcat tricoul mov. Oricum nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale transpirației. Genel se și înființă în inima ei, înhățîndu-i și palpîndu-i șoldul jilav. Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
timpul, în umbră... 220 DANIEL BĂNULESCU E, dacă nu e gata, atunci mai așteptăm! hotărî, brusc temperat de eventualitatea, ca, prematur, ușa să se deschidă și cele două bătrâne să-i apară înainte, înveșmîntate doar în chiloți. Țigară. Chibrit. Fosfor mov, gata fosfor. Geantă proiectată de pe umăr pe mozaic. Așteptăm. Fum. Alt fum. Tot e bine. Se spală. O să cânt la lumina unor lumânări făcute din ceara urechilor lor. Ușa se întredeschide, el se așteaptă să apară pe acolo un cap
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
platină. Mătăhălosul înhăță cheia, îi strecură prin sita din partea superioară a ornamentului un colan din sfoară de cânepă și o ascunse între sânii îmbelșugați și fleșcăiți ai Gabrielei, sâni bălăngănindu-se acum tot fără sutien, însă sub un tricou bicolor, mov cu verde. - Ține-o tu, boarfo!... Că mecla ta arată așa descusută și descuiată, că lui nimănuia nu i-ar trece prin minte... că taman între țâțele tale, ar găsi-o pe cheie!... Pe fluturașul de hârtie, caligrafiat cu propriul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar fi avut mâini, și le-ar fi frecat satisfăcut. Pe bicicletele lor anemice, îmbrăcați în veșminte ponosite, Vultur-în-Zbor și Virgil Jones, Don Quijote și Sancho, se îndreptau spre marea lor încercare. DOUĂZECI ȘI CINCI Toate culorile erau aiurea. Cerul era roșu, iarba mov, apa de un verde aprins. Vultur-în-Zbor clipi, dar ele nu se schimbară. Privi un timp îndelungat scena nepământească și apoi, treptat, pe măsură ce ochii i se obișnuiau cu lumina puternică, totul reveni la normalitate. Se aflau pe malul unui râu. în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rece. La naiba. Trebuie că m-a reperat exact În acel moment, căci, peste capetele aplecate ale celor de la tranzacții, cu telefoanele culcușite sub bărbii, peste secretare, peste biroul european și echipa de la Capitaluri Mondiale cu cămășile lor Lewin’s mov identice, se aude vocea asistentului meu ca un semnal de alarmat superiorii: —Ți-am pus documentul de la Brengt Bergman pe birou, Katharine, mă anunță el. Îmi pare rău să văd că iar ai avut probleme să ajungi la timp. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Între prânzul alcoolizat și ceaiul spirtos. Când revin la birou, o găsesc pe Candy cocoțată pe caloriferul de sub geam, cu picioarele Întinse, sprijinite de partea de sus a scaunului meu. Poartă o bluză roșu aprins cu bretele, ciorapi din plasă mov și are paiete aurii În păr. —Așa, lasă-mă să ghicesc, spune ea. Te-a făcut de căcat și tu i-ai mulțumit la sfârșit. Dă-mi voie, te rog. O apuc de glezne și-i dau picioarele jos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fine, presupun că ăla e masculul pentru că celălalt e de culoarea apei În care ai spălat vasele și stă cu capul plecat precum cumințica prințesă Diana, pe când primul are un guler impresionant de pene În jurul gâtului, de culoarea smaraldului și mov, cu o strălucire ca de benzină. Nu mă deranja când masculul Îi șoptea nimicuri dulci, dar acum se preumblă țanțoș cu coada Înfoiată, sâsâind și fluierând ca să-i atragă ei atenția. Face o gălăgie incredibilă. Bat de câteva ori În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe Julie ne fascinau când eram mici. Hârtia maro mirosea a oameni bătrâni, dar discurile În sine făceau ca toată lumea să pară atât de tânără. Aveau lustrul acela de abanos pe care-l au unii gândaci și o superbă etichetă mov cu scris argintiu ca o invitație la bal. La reuniunile de familie, tata Îl imita Întotdeauna minunat pe Sinatra: În picioare lângă o masă, scuipând cuvintele „Chic-cago, Chic-cago, oraș fără griji!“. Dar cel mai mult Îi plăceau cântecele lui triste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
caute marsupiale de jucărie pe internet chiar atunci. 21.43: Îmi ia două ore și patruzeci și trei de minute să-mi conving fiul să adoarmă. Toate animalele de pluș surogat pe care i le ofer: miel, urs polar, dinozaur mov, fiecare dintre Teletubbies pe rând, sunt aruncate cu furie din pătuț. —Roo, se vaită el, Roo. Ca să-l fac să se liniștească, Îi dau periuța mea de dinți electrică și ne așezăm În fotoliul albastru, cu el Întins peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prevestind căldura. Cât am fost plecată În State, nu a avut nimeni grijă de plante, așa că melcii mi-au aspirat hosta, iar panseluțele din ghivecele de ceramică s-au uscat de tot. Cum le atingi se transformă Într-o cenușă mov. Am plantat special acel soi pentru că-mi place numele: se numește „bucuria sufletului“. Într-o bună zi, când voi avea timp, voi face grădina frumoasă. O să cresc lobelii și camelii și un dafin și tufe de iasomie dulce și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
punctul de a mă prezenta, cînd privirea ei se mută iute de la suedezul Îndurerat și se fixă asupra unui nou-venit. Gura i se deschise Într-un rictus ce exprima un asemenea dezgust, Încît mă așteptam să i se cojească rujul mov de pe pielea iritată. — Sanger? Dumnezeule mare, ce tupeu are omul ăsta... Sonny Gardner păși În față, Încheindu-și nasturii hainei. — Vreți să-l duc de-aici, doamnă Shand? — Nu, lasă-l să afle ce gîndim despre el. CÎtă obrăznicie... Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
treptele de piatră, ajutate de muierile mai tinere sau de copii. Înăuntru era o răcoare plină de fum verde și un înec de flori. Pe masa lată și înaltă din fața altarului zăceau grămezi de zambile albastre și roz, de liliac mov și de frunză proaspătă de salcâm. Mai în margini puteau fi văzute și florile sălbatice ale gropii, aduse de nevoiași, crude în lumina subțire, albăstruie a lăcașului. Sub bolțile largi de piatră se auzeau corul și clinchetul cădelniței preotului. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îi salută în fugă pe Sally și pe Hugo și se uită la mine cu o privire iscoditoare. —Vio, ea este Sam Jones, artistul casei, spuse Hugo. Ea face mobilele pentru decoruri. —A, da, zise Violet, măsurându-mă cu radarul mov al privirii ei și hotărând că așa, cu blugii mei ponosiți și cu tricoul, nu meritam prea multă atenție. Lui Hugo și lui Sally le oferi niște zâmbete uimitoare și apoi își concentră atenția asupra lui MM, cu atâta conștiinciozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și m-am lăsat pe spate, pe canapea, practic neputând să fac altceva decât să adopt tactica rezistenței minime. Capitolul doisprezecetc "Capitolul doisprezece" — „Peace, I will stop thy mouth 1“. — Chiar așa? Hugo trase cu putere din țigara Sobraine cea mov. — Te superi dacă mai stai vreo oră jumătate, așa, dragă? Acum sunt cam terminat. — Zise Beatrice către Benedick. Mult zgomot. Citatul. — O, da. Ce moment minunat. Întreaga lume se învârte și se dă peste cap după sărut. — Cam cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În cursul ultimei săptămâni din luna safar, îmi povesti mama, era după sărbătoarea nașterii lui Mesia Issa - pacea fie cu el! -, Sara cea Bălțată a venit să mă vadă aducând o cărticică învelită cu grijă într-o eșarfă de mătase mov, pe care a scos-o cu mare atenție de pe fundul coșului ei de răchită. „Bine, dar nici tu, nici eu nu știm să citim“, i-am spus, silindu-mă să zâmbesc, însă părea că-și pierduse toată voioșia. „Am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unei ferestre, iar un soldat imperial a trimis o salvă în direcția lui, fără ca totuși să-l nimerească. — Veșmântul Vostru alb e prea vizibil, Sanctitate! îi spuse însoțitorul său, grăbindu-se să-l acopere cu propria sa mantie, de culoare mov, mai puțin vizibilă. Sfântul Părinte ajunse la castel teafăr și nevătămat, dar epuizat, plin de praf, cu un aer rătăcit, cu chipul descompus. Porunci să fie coborâte grilajele mobile din fier pentru a interzice accesul în fortăreață, apoi se închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici papagali negri dispărând Încet-Încet, printre munți Înzăpeziți sau un abur mov care se risipește În spatele unor catarge mișcătoare. Ca o Încununare a celor spuse până aici, voi prezenta un minunat caz de auz colorat. Poate că „auz“ nu este cuvântul foarte potrivit, de vreme ce senzația de culoare pare a fi produsă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de lumină, fluturii de noapte ieșeau planând din bezna Înconjurătoare și În felul acesta, pe pânza magică, am prins o frumoasă Plusia (acum Phytometra), care, am observat imediat, se deosebea de aliatul său cel mai apropiat prin aripile din față mov sau castaniu (În loc de maro-auriu) și prin semnul de bractee mai Îngust și nu figura În nici una din cărțile mele. Am trimis descrierea și imaginea ei lui Richard South, pentru a publica În revista Entomologist. Nu o cunoștea nici el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
roind-point spre a ne privi pe tine sau pe mine cum ne aplecăm și ne concentrăm pentru a căuta o minge pe sub un gard viu din lemn câinesc unde, pe pământul negru și umed nu se deslușeau decât un bilet mov, perforat, de troleibuz, și o bucățică de tifon cu vată murdară. O bancă circulară Înconjura un trunchi gros de stejar ca să vadă cine stă pe partea cealaltă și descoperea acolo un bătrân trist citind un ziar Într-o limbă străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
i-a căzut cumva cu totu’ și parcă și ochii i s-au scufundat vreo doi centimetri în jos pe față. Ca un mulaj din lut care se topește. Și-a schimbat și culoarea și tot - s-a făcut un mov închis-cenușiu oribil. Credeam că moare sau ceva, pe Dumnezeu. Atunci m-am oprit din râs oricum și am încercat să par serioasă și tristă pentru el. Că vedeam că-i dezamăgit, știți. — Hai, Charlie, am zis io, doar nu credeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doar un pic mai jos de marginea T-ului de la tricoul Sophiei, se afla un pandantiv. De fiecare dată când se mișca puțin, Îl zăream legănându-se pe pielea ei. Colierul avea un lanț din platină cu o piatră translucidă mov. Cât se poate se evident, litera S, bătută În diamante, șerpuia În jurul pietrei. Era magnific. „Nu se poate așa ceva“, m-am gândit eu. M-am mai uitat o dată, sperând că nu se băga de seamă că eram prea atentă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
le marcă cu creion chimic, înmuindu-l în salivă, ca să nu se înțeleagă că e un război la care se țese patria noastră dragă, deși n-ar strica, din când în când. Din cauza creionului, primul redactor avea în permanență limba mov. Citi cu atenție și anunțul Poliției: „Un tânăr care pare a fi de familie bună, de circa 22 de ani, a fost găsit împușcat și se află, în stare gravă, la Casa de Sănătate a doctorului Rosenberg. Oricine deține vreo
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
numele. Nu fu nevoie de mai mult pentru ca Mișu s-o includă și pe ea pe lista invitaților. Alexandru își alesese o ținută simplă pentru fata adormită, sacou la două rânduri în locul redingotei, și o legătură de gât din mătase mov. Avea un aer de licean întârziat, care nu i venea rău, părul cam lung și mustața erau castanii, cu luciri blânde, în schimb obrajii erau tăiați cu o anume asprime, tresărind ușor când își strângea buzele, ca și cum l-ar fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]