1,456 matches
-
în urma noastră, închizând spărtura și lăsându-ne în cea mai neagră beznă. — Urmează-mă, strigă Teo Haiduc de undeva din fața mea. Tunelul în care intrasem avea bolta joasă și trebuia să înaintez cu capul aplecat înainte. Mirosea foarte intens a mucegai. Am pus mâinile deasupra capului, ca să mă apăr de pânzele de paianjen care simțeam că mi se lipesc pe frunte. Am înaintat așa preț de câteva minute, timp în care vocea lui Teo Haiduc răsuna în fața mea, fără să se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
chiar are profunzime! Kitty râse. — Deci tu ești Vrăjitorul din Rahat-Oz! — Da, le explic clienților mei toată filosofia rahatului. Aburii și reflexia mizeriei, semnificația adâncă a fecalelor, exuberanța bolboroselilor, a lăturilor, a nimicurilor, paradoxurile resturilor, frumusețea ascunsă a nonsensului, fascinația mucegaiului... și - surpriză! Le place la nebunie! Kitty râse și mai tare. — Probabil că scrii comedii, nu? — Fals, zise el. Nu fac parte din lumea asta. Dar produsele mele stau chiar la fundul celebrităților. Atât de aproape de glorie ajung. Destul de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și de necitit. Volume vechi, legate În piele, crăpate și roase de mucegai, se Învecinau cu cărți ieftine mai noi, ale căror pagini Îngălbenite se făcuseră maronii și se fărîmițau pe la colțuri. Erau westernuri de Zane Grey cu toptanul, mormane nesfîrșite de cărți cu predici lugubre, vechi enciclopedii, memorii din Marele Război, diatribe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rupând totuși unele cu umărul, altele prinzîndu-mi-se-n păr, acoperindu-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare pas vedeam, până unde străbăteam cu privirea prin pânzele dese, obiecte dezmembrate, putrezite, acoperite de mucegai. Cele mai multe erau doar o masă de țărână, o grămăjoară de praf, cu miros de murdărie. Altele puteau fi recunoscute: o păpușă putredă pe care se plimbau gândaci negri, o tricicletă căzută pe-o parte și cu o roată din spate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în mine, năucitor, de orgoliul celui care știa că adevărul lumii este al său, că tocmai nimicul, moartea și putrefacția, și ruinele și fecalele și jegul, și suferința și atrocitatea sânt adevărul, că lumea este un infern pe care înflorește mucegaiul precar al paradisului, iluzoriu ca globul de păpădie. Oricât de mirific colorat, păianjenul rămânea o fiară și veninul său era omorî-tor. Despre toate astea aveam să scriu acolo-n mansardă. Deși hidos, eu aveam să rămân și nu ei, despre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine ochii nedumeriți. Apoi zâmbea triumfător, arătîndu-mi, la câțiva metri mai încolo, pe unul dintre coridoarele îngemănate, vreun cocoloș de gumă roză de mestecat sau o jumătate de pateu cu brânză, acoperit de puful mucegaiului. O luam pe acolo, afundîndu-ne tot mai departe pe sub orașul ce plutea ca un nor peste capetele noastre. După ce merseserăm o vreme prin apa până la genunchi, plină de larve care ni se agățau de picioare, urcarăm câteva trepte și drumul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
micuță apocalipsă sau măcar spre punctul de fierbere cunoscut cititorului din prozele recente ale lui Bogdan Suceavă sau Petre Barbu. Și, într-adevăr, pe măsură ce ne apropiem de sfârșit și orașul intră în inevitabila febră electorală, pe pereții tuturor clădirilor apare mucegaiul, invadator metodic, de neoprit, întinzându-se într-o zi cât pentru cincizeci de ani. Autoarea ocolește, cu înțelepciune, locul comun, lăsând în suspensie povestea mucegaiului și revenind la mărunta istorie a lui Ștefan Negru, pus de nevastă să izgonească un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
apropiem de sfârșit și orașul intră în inevitabila febră electorală, pe pereții tuturor clădirilor apare mucegaiul, invadator metodic, de neoprit, întinzându-se într-o zi cât pentru cincizeci de ani. Autoarea ocolește, cu înțelepciune, locul comun, lăsând în suspensie povestea mucegaiului și revenind la mărunta istorie a lui Ștefan Negru, pus de nevastă să izgonească un șobolan din baie. Miracolul e că șobolanul înțelege de vorbă bună să plece dintr-un apartament mai amenințător decât canalizarea din care el provine: „Ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
dar cu poze Îmbietoare) nu erau la câțiva pași, ci la o oră de mers-viteză. Am verificat distanțele În aceeași seara, vizitând Sacré Coeur și făcând poze În față la Moulin Rouge, În Montmartre. Am dormit perfect, resimțind aerul de mucegai al camerei ca pe un panaceu. Eram doar În cartierul (aproximativ) al lui Toulouse Lautrec. Prima activitate din program era vizita la Senat. La Jardin du Luxembourg era lumea de pe lume care venise să participe la 14 juillet. (era 12
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
ales prieteni care aveau, toți, patima cărții, a schimbului de cărți și chiar a traficului, întrucât nu era ușor să-ți procuri cărți străine pe vremea aceea. Venea acolo „domnu’ Boeru“, așa îi ziceam toți, un om vânjos, mirosind a mucegai, mecanic de avioane, care-și făcuse răbdător o cultură de autodidact, mai ales pe linie de ocultism, religie și domeniile anexe. Era blând și avea o dificultate în exprimare pe care încerca s-o învingă printr-un fel de mormăit
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atunci când el nu te mai apasă ca o prea uzată, prea vulnerabilă haină, ți se întâmplă să te simți doar o lacomă... Doar o imensă privire... Iar lumina cerului de ivoriu catifelat dă o clipă iluzia că ar vindeca și mucegaiul plămânilor, și acea cocleală a sufletului pe care ți-o dă gândul însoțirii cu cine n-ar fi trebuit s-o faci niciodată... Profesorul Mironescu intră în salon cu un oftat fericit... — Ce-ai spus, dragul meu ? Că tocmai de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
flăcău. GÎndește-te la niște metode grandioase de a-i face rău. CAPITOLUL 64 Făcură dragoste pe loc. Ed știa că dacă nu făceau sex, vor trebui să discute, iar Lynn părea să simtă același lucru. Cabana avea un miros de mucegai, patul nu era făcut - totul rămăsese așa, stătut, după ultima lui noapte cu Inez. Ed ținu luminile aprinse: cu cît vedea mai mult, cu atît se gîndea mai puțin. Îl ajuta să continue actul. Își reținu orgasmul numărînd pistruii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care s-o purtăm mereu cu noi. Susan văzu cum Îmbătrînește palatul Într-o clipă; Își ridică bucla blondă care-i căzuse pe frunte și descoperi că palatul ei era extrem de vechi, i se păru că simte chiar miros de mucegai. Înțelese atunci că niciodată casa nu fusese pe gustul ei, că numai lui Îi plăcea, eu aveam nouăsprezece ani, i-ar fi plăcut să locuiască Într-o asemenea casă dar numai Într-un film. Îl văzu pe Santiago, bărbatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prima lecție. „Ia să vedem“, spuse nepoata lui Beethoven și el Își puse amîndouă mîinile pe clape și Începu exercițiul acela plicticos din pricina căruia ajunsese să urască lecțiile de pian. De altfel pianele de la Frau Proserpina nu miroseau decît a mucegai și ea nu-i arăta nici cea mai mică afecțiune și nu-i zîmbea niciodată și nu se necăjea cînd el greșea, pe scurt, dacă lucrurile mergeau tot așa bietul Julius Își pierdea tot talentul și cel mai mult se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
inconsecventă! — S-a mai văzut cum anumiți oameni au început să se cumin țească imediat ce au ajuns într-o situație dezonorantă, într-o lo cu ință sub orice critică... Ca a Iuliei, răsună un țipăt sfâșietor în sufletul bătrânului. Insalubră. Mucegaiul și umezeala și-au luat deja tributul. Viața Scri boniei! Durerea sufletească și frica sunt uneori mai de efect decât acțiunile binefăcătoare. O vede chinuindu-se să vorbească convingător. Încearcă acum să apeleze la rațiunea lui, după ce-a dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tresălta la lumina intermitentă a unor flăcări galbene și albăstrui. O apă grasă și lipicioasă se evapora În sus, ca să cadă apoi sub formă de rouă sau ploaie, și plutea În jur un miros de pământ fetid, un damf de mucegai. Respiram mormântul, tartarul, tenebrele, mă năclăia o scursură otrăvitoare care curgea printre limbi de gunoi, de bălegar, praf de cărbune, nămol, cheaguri menstruale, fum, plumb, coji, spumă, păcură, negru mai negru decât negrul, care acum, iată, se lumina ca să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înalte, mohorîte și căzute, și potrivi una dintre chei În lacăt. Se stîrni un nor de praf din pervaz cînd Împinse ușa ca s-o deschidă, iar Helen intră cu multă precauție Înăuntru. Fu Întîmpinată de un miros amar, de mucegai, ca acela al hainelor puse pentru spălat de multă vreme. — Asta-i de la ploaie, zise Julia cînd Închise ușa și se jucă puțin cu zăvorul. A fost lovit acoperișul, și majoritatea ferestrelor au zburat În explozie. Îmi cer scuze, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O, ce păcat! Cu mobila asta frumoasă! Pentru că acolo se aflau un covor pe podea, o canapea remarcabilă și scaune, un taburet și o masă - toate acoperite de praf, și cu urme serioase de sticlă și tencuială căzută sau de mucegai - lemnul cu o Înfloritură care Începea să se umfle. Și candelabrul! strigă ea ușor, ridicîndu-și privirea. Da, ai grijă pe unde calci, zise Julia, venind lîngă ea și atingîndu-i brațul. Jumătate din lustre au căzut și s-au făcut țăndări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
două butoane negre. — Bună ziua, reușește să spună. Mătușă. — Mătușă Berthilda, mormăie mătușa, lipsită de emoții, dar și de farmec. Nu mă ții minte. Vino să mă săruți. Se apleacă asupra obrazului pudrat și este izbit de un miros oribil de mucegai care se ridică din hainele ei. Fără să vrea, își imaginează că femeia se mumifică treptat în ele, un strat de substanță verde întins peste cel existent, care se subțiază de fiecare dată. — Jonathan, zice femeia oarecum mirată. Este cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Berthilda se foiește în scaun. — Există un loc unde aș putea vorbi cu Jonathan între patru ochi? Vizibil ușurat, doctorului Noble sugerează o plimbare pe terenurile școlii. Bătrâna îl prinde pe Jonathan de braț, învăluindu-l în mirosul ei de mucegai, care pare să persiste și la exterior. Când se află la oarecare distanță și zgomotul făcut de servitoarea directorului care deschide ferestrele abia se mai aude, ea îi destăinuie scopul vizitei. — Tatăl tău ținea foarte mult la mine, Jonathan. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mult. Domnule? Lumina soarelui pe o piatră galbenă. Lumină apoasă care se filtrează prin sticlă. Unghiurile verzi ale unui copac araucaria încadrat de fereastră. — Domnule? Șapte și douăzeci și cinci, sir. — O, du-te, Willis. Din așternuturile proprii se ridică miros de mucegai. Gust metalic în gură. Vin roșu. Ridicarea nu va fi tocmai plăcută. Privirea dezaprobatoare a lui Willie se strecoară sub plapumă ca o picătură de apă rece. — Aș putea să vă amintesc, sir, că organizați micul dejun astăzi? Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o căra de altfel oriunde mergea să investigheze locul unei crime, Amelia Sachs păși pe coridorul îngust. Simți miros de pământ jilav și lemn putrezit. Tavanul era înțesat de pânze de păianjen, iar pereții erau plini de pete verzi de mucegai. Cum naiba să studiezi muzică într-un loc ca ăsta? Aducea mai degrabă cu decorurile descrise de Anne Rice prin cărțile pe care mama ei le citea. - Înspăimântător, o auzi pe una din polițiste, completându-i gândurile parcă. Vreo șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și voiam să verific în primul rând dacă le aveți la vânzare. Luă lista din mâinile ei și începu să citească, în timp ce Sachs se uita atentă prin rafturile magazinului „Smoke&Mirrors”. Încăperea vopsită în negru emana un puternic miros de mucegai, chimicale și plastic, acesta din urmă din cauza sutelor de costume ce atârnau peste tot pe umerașe. Rafturile din sticlă, mare parte din ele sparte și lipite la loc, erau pline cu pachete de cărți, baghete, monezi false și cutii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sau pe pereți. Și poziția exactă în care au fost găsite de anchetatori. - Tot ce a putut fi atins sau mutat de răufăcători? Bine, cred. Vom... - Nu, Vince. Tot ce a fost în încăpere. Totul. Agrafe, poze cu copiii secretarei, mucegaiul din sertare. Nu-mi pasă dacă au fost atinse sau nu. - În regulă, spuse Peretti. Voi pune pe cineva să se ocupe de asta. Rhyme era ușor nemulțumit, întrucât nu înțelegea de ce nu se ocupă Peretti însuși de asta; în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Mazda. Sacul conținea patru pagini, o singură coală împăturită în două, din ziarul „New York Times”. Se vedea că nu Sachs investigase locul crimei; probele ude trebuie depozitate în mape de hârtie sau textile, nu în plastic, pentru că acesta favorizează apariția mucegaiului, iar acesta din urmă poate distruge conținutul hârtiei. - Asta e tot ce au găsit? - Da, până acum. Dar nu au reușit încă să scoată mașina din apă. E prea periculos. - Se vede data de pe ziar? fu curios Rhyme. Cooper studie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]