1,907 matches
-
mai intime sunt la cheremul meteorologiei. Sorin Alexandrescu: "Dacă nu-și găsește salvarea în Dumnezeu, Cioran n-o găsește nici în sine însuși. Din acest punct de vedere, el trăiește o dramă modernista prin excelență: ruptură cu sinele. Eul (le moi) este demn de ură (...)"88. Există o contradicție între cei doi poli ai subiectivității: je, subiect al reflecției și al voinței de a fi, si moi, obiectul sau ireal, dar indestructibil, imposibil de resorbit într-un sine esențial. Cioran tânjește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de cazuri, îndeamnă pe creștini la a oferi acestora o sumă mică pentru a scăpa de circul pe care-l fac unii dintre aceștia când cer milostenie: „Negreșit nu-i folositoare dărnicia acestei slujiri celor care alcătuiesc cântece plângărețe, ca să moaie inimile femeilor, nici celor care fac din infirmitățile trupului lor și din răni prilej de neguțătorie. Acordarea de ajutoare acestora ajunge prilej de răutate. Lătratul unora ca aceștia trebuie potolit cu câțiva bani; trebuie, însă, să arătăm milă și iubire
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
simbolic prefigurată devine chip și realitate. Profunzimea inepuizabilă a limbajului simbolic este ilustrată de faptul că simbolismul "vin-pîine" e folosit în mitul creștin și chiar în același episod în care reprezintă comuniunea ca să exprime contrariul perfect al acestuia: trădarea. Pîinea muiată în vinul pe care i-l oferă Iisus lui Iuda simbolizează trupul însîngerat, opera trădătorului. Dar, dat fiind că vinul nu este numai simbolul sîngelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
după Balzac, iar ele cred în asta ca în sfânta scriptură). Un zâmbet deschis azi, o îmbufnare mâine nu în acțiuni "solo", doar lucrul în echipe de trei este cel mai eficient și, vorba francezului, "le tour est joué". Pielea "moi social" trebuie arsă și mereu reînnoită, după cum spune Profetul Mahomed pentru cei care nu respectă Legile și Semnele lor. Nu cumva te-ai convertit la Islam, colega (replică șeful), știi că asta-ți poate infesta dosarul. Nici gând, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ceafă dacă nu erau alogeni, că lucrătorii armatei de intimidare vinovați de "abuzuri"ppppnu erau români curați (avuseseră fie ceva slav, fie ceva iudaic în filogeneza lor, dacă nu cumva filogeneza lor, dacă nu cumva încrucișaseră ambele impurități sau Boje moi erai din neamul lui Atila), că trebuia să apară "eroul salvator", comunistul național, care fusese persecutat fiind trimis la "munca de jos" pentru că scrisese numele patriei punând în centru (Â) în loc de (Î), și ajunsese astfel director de editură, director de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mai puține scrupule disecarea sufletului. Prin intermediul acestor, combatanții de pe frontul pe care-l voi numi (mai mult ca amuzament dar nu numai) "psihotronic": pot optimiza acțiunea pe acel "câmp de luptă" aflat în interiorul zonei centrale a Eu-lui este vorba de "moi archaïque". Consolidarea dispozitivului lingvistic prin asimilarea cu încrâncenare a cât mai multor idiomuri este în acest caz o posibilă strategie pe care, în franceză, aș considera-o "payante": Elpi se asigura că, în fața oricărui interlocutor, se poate retrage într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
următoarea observație: Pregătirea lingvistică și filosofică a sursei era sub nivelul decenței. Așa cum cuvântul câine nu mușcă, a vorbi despre sex nu înseamnă a "sexualiza" relația dintre dialoganți. Râsul Obiectivului tocmai asta putea să însemne. 27 Le Séminaire II (Le moi dans la théorie de Freud et dans la technique de la psychanalyse), pag. 218 în ediția din 1981. Propun tot o traducere de serviciu, cât mai pudică posibil: "Iar în timp ce subiectului nici nu se gândește la așa ceva, simbolurile continuă să se
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
premier attitude envers autrui: 1-amour et le langage”. Celălalt va deține secretul „le secret de ce que je suis”. Celălalt mă va face să trăiesc, prin posesia sa și această posesie nu este altceva decît conștiința de a mă poseda, „et moi dans la reconnaissance de mon objectivite, j-eprouve qu il a cette conscience”. Celălalt mi-a furat ființa,folosind un termen la modă globalizat-o. „Ainsi ai-je la comprehension de cette structure ontologique, ainsi je suis responsable de mon etre pour-autrui
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
luna april și începea luna martie. Daniel se apropie de fântână. (...) Era într-o noapte de vineri spre luni. Luni stătu toata ziua și plânse aplecat peste fratele său Daniel. Din puț îi privea cu oarecare tristețe călugărul Kiril. Își muia pana în lacrimile lor și-și continua liniștit psaltirea (...) Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit" (IX. Coborârea lui Daniel). La fel ca aici, în aceste tulburătoare variațiuni pe teme deopotrivă filosofice, existențiale și po(i)etice, cărțile Deasupra lucrurilor, neantul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eu-rile lui Michèle de Burne sunt ritmate de factori existențiali de diferită natură: "Nous sommes intuitives et illuminables, mais changeantes, impressionnables, modifiables par ce qui nous entoure. Și vous saviez combien je traverse d'états d'esprit qui font de moi des femmes și différentes, selon le temps, mă santé, ce que j'ai lu, ce qu'on m'a dit. Îl y a vraiment des jours où j'ai l'âme d'une excellente mère de famille, sans enfants, et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dames, p.381-382]. Exprimarea Parizienei nu este plata și impersonala, ea introduce componentă (șocantă în cazul femeii) contrazicerii: "Elle se révolta contre cette indignation: "Quoi! tu veux que je prenne des gants pour te parler maintenant! Tu te conduis avec moi comme un gueux depuis que je te connais, et tu prétends que je ne te le dise pas?"" [Maupassant, Bel-Ami, p.295]. Manieră conversației și limbajul Parizienei se pot califica drept îndrăznețe: "Mme de Marelle avec une audace naturelle qui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
air de leș atténuer, leș choses hardies de șa bouche" [Maupassant, Bel-Ami, p.73]. Pariziana este personajul care știe să insiste și să obțină, de regulă, ceea ce dorește: "Encore cette histoire!... Jamais entends-tu! Fais-le pour moi, reprit-elle ardement. C'est moi qui te le demande, c'est à moi que tu feras plaisir" [Zola, L'Œuvre, p.226]. "Madame Josserand, toute blanche, s'étranglait, devant la révolte inconcevable de son mari" [Zola, Pot Bouille, p.38]. Limbajul Parizienei reflectă spiritul sau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
întrevadă, prin performarea individuală, în mimica. Expresivitatea facială, folosită într-o sintaxa corporală, este întotdeauna bine alcătuită: "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla." [Maupassant, Le verrou, în La parure, p.268]. "Quand je la revis, elle eut pour moi un petit sourire en coulisse" [Maupassant, Le verrou, în La parure, p.268]. "Son regard passait sur vous comme une caresse lente, savoureuse et sans fin" [Maupassant, Miști (souvenirs d'un garçon), în La parure, p.432]. Fiica contelui Ladricourt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Plon, Paris, 2002, p.25-44 * * *, L'écriture du féminin chez Zola et dans la fiction naturaliste. Writing the Feminine în Zola and Naturalistic Fiction, Editions scientifiques européennes, Bern, 2003 * * *, La géocritique mode d'emploi, Presses universitaires de Limoges, 2000 * * *, Le moi et șes espaces. Quelques repères identitaires dans la littérature française contemporaine, P.U. Caen, 1997 * * *, Le XIXe siècle. ț.4, Plon, Paris, 1991, p.249-276 * * *, Leș langages de la ville, 23e Colloque d'Albi "Langages et signification", Université Toulouse, 2003 * * *, Masculin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
joues rouges, vêtue et coiffée avec prétention, et marchant și lourdement qu'on sentait, à la voir aller, le poids et l'épaisseur de șes cuisses. Îl fut stupéfait et saisi par une envie de rire: "Patte Blanche! Patte Blanche! Moi qui voyais, en pensée, une jeune femme! comme vous? C'est ça, Patte Blanche? Ah! elle est bien bonne! bien bonne!"" [Maupassant, Bel-Ami, p.111]. Despre "Domino roșe" Dna Forestier are aceeași părere: "Une grande sèche, soixante ans, frisons faux
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Vers une heure, Saccard dispărut. Îl avait goûté le succès de șa femme en homme dont le coup de théâtre réussit" [idem]. "Îl avait une idée: "Și tu en parlais au député Rousselin, îl pourrait me donner un excellent conseil. Moi, tu comprends que je n'ose guère aborder cette question directement avec lui. C'est assez délicat, assez difficile; venant de țoi, la chose devient toute naturelle"" [Maupassant, Décoré, în La parure, p.397]. 212 "Șes interminables courses au fond
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mă conduite. Je m'engagerais, bien entendu, à ne jamais compromettre le nom de l'homme que j'aurais épousé, à ne jamais le rendre odieux ou ridicule. Mais îl faudrait aussi que cet homme s'engageât à voir en moi une égale, une alliée et non pas une inférieure ni une épouse obéissante et soumise. Mes idées, je le sais, ne șont pas celles de tout le monde, mais je n'en changerai point" [Maupassant, Bel-Ami, p.156]. 332 Dna
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
că această idee i se pare inadmisibilă chiar lui Nana: "Mais, mon pauvre chien, tu es malade!" [ibidem, p.411]. Ridicolul situației se accentuează prin cererea în căsătorie pe care o face lui Nana și fratele mai mic: "C'est moi que tu vas épouser..." [ibidem, p.416]. Acest paralelism și aceasta indiferență duce la catastrofă familiei, dezonorându-l pe unul dintre frați, aducându-l la sinucidere pe celalalt: "L'un déshonoré, l'autre assassiné" și distrugând-o pe mama lor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sfințită a izvorului, poate că monseniorul a sperat că va deveni miraculoasă, ca cea de la Lourdes. Dar nu s-a întîmplat nimic. Numai Kagabo, tămăduitorul, sau otrăvitorul, cum vrei, umple cu ea niște ulcioare negre, mici, în formă de tigve. Moaie în ele rădăcini de forme neliniștitoare, piei de șarpe măcinate, smocuri de păr de copii născuți morți, sînge uscat de la primele menstruații ale fetelor. Ca să te vindeci. Ca să mori. Cum vrei. Epopeea unui bacil Un titlu respingător, o lume înspăimîntătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-n oglindă și-mi ziceam că-s circăreasă tatăl meu intra atunci în odaie și-mi spunea să fiu cuminte dar eu mereu scuturam din codițe și aduceam brotaci în casă pe care îi creșteam în cada cu rufe la muiat stricam ceasurile scoțându-le șuruburile și jucam miezul nopții a venit omul negru n-a sosit până când îmi simțeam limba leșinată în gură m-ascundeam în container să nu fiu găsită de nimeni cu animalele mă-nțelegeam comme çi comme
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
fost și vor fi în veacul vecilor. Cartierul e-al nostru. Nu-l dăm nimănui, nu-l vindem nimănui. El e casa noastră. Aici sunt rădăcinile noastre, strămoșii noștri. De mii de ani suntem aici. "Ai vrea tu the strangers! Muie la țărani!" Pamela Nimeni nu și-a găsit perechea ideală. Afară de dactăr Nicu, desigur. E înaltă, 1.85, blondă, cu sînii mari și ochii albaștri. O cheamă Pamela. Nu Pamela Anderson, că aia e cam boarfă, pur și simplu, Pamela
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
cinism: ""Așa cred și eu îmi zise, uitându-se în ochii mei dar nu știi că mi-a zis să te azvârl d-aicea jos". Când am auzit așa, am înghețat; mi s-a tăiat picioarele și mi s-a muiat vinele, de era să cad, fără să mai m-arunce cineva". Teribilul conflict este rezolvat grație unui deus ex machina, în persoana lui Sava Arnăutul: acesta îi șoptește lui Băltărețu soluția salvatoare, constând în invocarea unui alt vis, al cărui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
paroxismul, se livrează, în doze mici, momente de respiro, în care, din nou, simțul privilegiat al auzului este utilizat ca barometru: "Agripina se opri locului. [...] căută să răzbată cu urechea prin zgomotul și pocniturile Iablanicioarei, dar nu deosebi nimic. Își muie mâinile în spumele pârâului, își aruncă pe ochi câțiva pumni de apă, cum i-ar fi aruncat pe niște cărbuni aprinși [...]". Dar acalmia este efemeră. Subit, lectorul asistă la materializarea uneia dintre cele mai teribile crize decizionale din universul literaturii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sens. Un astfel de Dumnezeu este un fragment al însingurării omului" (1982, p. 13). La început, Urizen este prezentat drept un element îndepărtat și străin, aparent exterior eului creator blakean (abia mai tarziu ajungem să realizăm că Los, proiecția acestui moi créateur, este o prelungire psihologică a unui ego urizenic vulgar). Eboșa lirica a lui Urizen, figură incipientă a zeului aspru și neînduplecat din cărțile profetice, se găsește într-un scurt poem de tinerețe, inclus în Poetical Sketches și numit To
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la problemele de execuție artistică cu care se confruntă Blake este "o metodă ingenioasă de gravura în relief obținută pur și simplu prin pictarea textului și a ilustrațiilor pe placă de cupru cu o pensula fină sau cu un toc muiat într-o soluție rezistență la acid și apoi prin "atacarea" plăcii cu acid, pentru a dezvălui contururile, tipăritura și colorarea manuală" (2003, p. 24). Această revelație constituie însă doar primul pas dintr-un lung proces de dezvoltare a tehnicii artistice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]