1,250 matches
-
mitropolit la Vicina. Se pare că, în anii următori Iachint este mutat la Câmpulung sau la Argeș. El conducea biserica muntenească ca mitropolit, prin urmare, după întemeierea țării, se ajunsese la o organizare bisericească centralizată. Dar noua conducere a bisericii muntene nu avea, în primii ani, recunoașterea canonică a Patriarhiei de Constantinopol, suprema autoritate în partea de răsărit a Europei. Această recunoaștere este menționată în două acte însemnate pentru istoria noastră bisericească. Primul act este "înscrisul" sau hotărârea sinodului patriarhal, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a toată Ungrovlahia". Iachint este mutat de la Vicina la Argeș, pentru a conduce "biserica a toată Țara Românească". Se adăuga la aceasta și "învoirea împărătească", noul stat Țara Românească intrând astfel în sistemul creștinătății răsăritene. Și în problema întemeierii mitropoliei muntene, Neagu Djuvara, în cartea deja menționată, are un punct de vedere aparte. În 1359, voievodul Alexandru îl cheamă la Argeș pe mitropolitul Iachint de la Vicina, apoi începe demersurile pe lângă patriarhul de Constantinopol pentru mutarea oficială a sediului mitropoliei de la Vicina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era de neconceput. Acest demers al voievodului Alexandru Basarab îl va duce nu numai la înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei, dar și la situația de a se supune ocrotirii "Marii Biserici" a răsăritului, abjurând catolicismul. Aceste acțiuni politice și bisericești ale domnului muntean au fost revelate de prof. Daniel Barbu, în două lucrări importante, Pictura murală din Țara Românească în secolul al XIV-lea (București, 1986) și în articolul Sur le double nom du prince de Valachie Nicolas-Alexandre (în "Revue roumaine d' histoire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu se putea întâmpla decât în urma schimbării confesiunii religioase. Al doilea argument se bazează pe analiza frescei din pronaosul Bisericii domnești de la Curtea de Argeș, unde icoana "deisis" îl include, în mod neobișnuit, pe Sf. Nicolae, la picioarele căruia se află domnul muntean, numit acum, după convertire, Nicolae Alexandru. Prin acțiunea sa, Țara Românească intra pentru multe secole în orbita lumii bizantine.23 Întemeierea Moldovei"a doua libertate românească" La est de Carpați avea loc, în a doua jumătate a secolului al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extern decisiv ce-a amplificat impulsul unificării formațiunilor politice românești de pe teritoriul est-carpatic a fost lupta angajată de acestea împotriva năvălitorilor străini, în special a tătarilor, în cadrul unui efort mai larg al populației din răsăritul Europei. Acțiunile militare ale domnului muntean împotriva tătarilor, ocuparea teritoriilor de la nord de gurile Dunării (Basarabia) au stimulat lupta de emancipare de sub stăpânirea mongolă în această regiune. În 1335, tătarii conduși de Uzbek au cucerit unele teritorii din sudul Moldovei-aici, ca și în Dobrogea de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care, doreau ca cele două rețele telegrafice să fie unite în două puncte diferite, prin Vădeni, între Brăila și Galați, și prin Focșani. Moldovenii preferau un singur punct de contact, prin Focșani. La 15 februarie 1855, s-a adoptat proiectul muntean. Prin instalarea liniilor telegrafice între Tecuci-Galați și Tecuci-Focșani, s-a realizat astfel o rețea unică a celor două Principate, încă neunite. Odată sfârșită această etapă a lucrărilor, în fața guvernului moldovean apăru o nouă și dificilă sarcină: organizarea bunei funcționări a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
găsi vite în Moldova. Prin această din urmă condiție se anula de fapt prima parte a acestui articol din privilegiu. În felul acesta, moșierii moldoveni încercau să-și asigure vânzarea vitelor la un preț ridicat, excluzând concurența vecinilor ruși și munteni. În august 1850, adică aproape după un an de zile de la primul import de vite din Țara Românească, moldovenii continuau să refuze aprobarea pentru trecerea vitelor în Moldova, invocând clauza mai susmenționată din privilegiul concedat (Goldner nu dovedise „cu o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
datează din 1709, când țarul l-ar fi și decorat pe domnitor cu Ordinul „Sf. Andrei”, ceea ce este inexact, decorarea făcându-se în 1700. Apoi, condiția de alăturare armată a lui Brâncoveanu numai în momentul intrării trupelor ruse pe teritoriul muntean figurează în scrisorile domnitorului către țar și în instrucțiunile acestuia din urmă, din 7 mai 1711, către generalul Șeremetiev, în care se spune: „hospodarii scriu că imediat ce armatele noastre vor intra pe pământul lor, ei se vor uni cu ele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
încerca să fim zeloși în această afacere, pe care noi o așteptăm de multă vreme”. Or, lui Gheorghe Castriotul îi urmează, la Iași, Toma Cantacuzino, care face cunoscute temerile domnitorului, tergiversările sale. S-a produs astfel o defecțiune în tabăra munteană (preludiile sunt mai vechi) într-un moment crucial al desfășurărilor. S-a spus că fuga lui Toma Cantacuzino „nu e făcută tocmai în contra Domnului”, deoarece Toma îi scria acestuia, făcând apel la buna lui voință, cerându-i oarecum iertare. Într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
amintiți mai sus nu „suferea” de naivitate, dar cineva a făptuit o mare eroare, și acesta a fost Petru I. Citim în jurnalul țarului: „acest marș împotriva turcilor a fost făcut prea disperat, mai mult pentru a asigura pe hospodarul muntean, care [se credea la noi că] îndeamnă pe hospodarul rosienesc din motive creștinești, promițându-i a-i ajuta nu numai cu armatele sale, dar și cu cele sârbești și altele, și [afirmând] că ar avea și în interiorul Imperiului turcesc grupuri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru că „alți boieri ai țării nu s-au arătat cu nici un ajutor către patrida lor, ci au fugit de la țara lor și au mers la țara neamțului [...], și acolo au fost pân’ s-au făcut pace”. Totuși, în fruntea delegației muntene se afla mitropolitul. În ceea ce privește deputăția moldoveană, ea era condusă nu de mitropolit, ci de episcopul de Huși, Inochentie, având o componență redusă, de rang secundar: egumenii de Solca (Vartolomeu Măzăreanu) și Moldovița (Venedict), Ion Paladi (biv vel logofăt), care a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pământurile noastre sub protecție inalienabilă („neotiemlennoe pokrovitelistov”), iar la încheierea păcii, turcii să fie împiedicați să obțină scoaterea Munteniei de sub „protecția Măriei Voastre” (sublinierile ne aparțin L.B.). Confuziile nu se opresc aici. În același moment au fost elaborate răspunsurile deputăției muntene la întrebările cancelarului Panin și cererile către el. La întrebarea Ce dorințe aveți a face împărătesei ?, răspunsul a fost următorul: „să rămânem supt stăpânirea Rosiei și bucurându-ne ele deplina noastră slobozenie”. Stăpânire și slobozenie sunt, evident, două vocabule antinome
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Orlov și Osman Efendi, niciodată nu i-au chemat, și nici o întocmeală acestui congres nu se făcu”. La 16 august 1772, Thugut confirma insistențele românilor, anunțându-l din Focșani pe Kaunitz că i s-a prezentat o deputăție de boieri munteni pentru a-l ruga ca Austria să stăruie în favoarea neatârnării de Poartă, dar că el i-a „îngăimat” pe boieri cu vorbe frumoase, deoarece nu putea „iniția pe acești domni în secretul intențiilor Înaltei Curți imperiale asupra viitoarei stări a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a silit pe părinții noștri a se preda supt mari condiții, folositoare și însemnate, pe care însă tiranii întâi au început a le restrânge...”; să ne ajutați, încheiau patetic boierii, să scuturăm jugul. În al doilea memoriu către același, delegații munteni afirmau că originalele capitulațiilor, „arătate Ex. V.”, se află la cneazul Cantacuzino, că împrejurările sunt „foarte priincioase pentru a cere din nou vechile noastre drepturi și a ne pune într-o stare de neatîrnare către care tind toți acei ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fost implorat și prin alt memoriu să lucreze la „fericirea noastră”. Patosul patriotic al acestor cereri este o pagină antologică din istoria popoarelor aspirând spre emancipare, dar strivite de forțe străine copleșitoare. În sfârșit, la 6 august 1772, delegații munteni i s-au adresat în scris și lui Alexei Orlov: Ecaterina a II-a a făgăduit să scuture jugul nostru; cerem să rămânem slobozi, „domn de aceeași credință cu noi și să fim asigurați supt ocrotirea celor mari trei avtocrați
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unire (un singur prinț pentru ambele principate), cererile de „stăpânire țaristă” apar ca un pandant, ca o reverență, ce se pierde în șirul de invocații ale drepturilor istorice la neatârnare sau numai ocrotire (protecție) „prea înaltă”. Este exclus ca delegații munteni să nu fi știut că rușii se prezentaseră la Focșani cu adeziunea la retrocedarea Principatelor către Poartă, iar austriecii și prusienii cu decizia de fermă respingere a independenței românilor. Semnificativ este că starea de „supușenie” sub Ecaterina a II-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu ni cădeau cu desăvârșire mură-n gură, ca o pomană pravoslavnică, că ele erau pregătite și îmbogățite măcar, dacă nu câștigate, de stăruinți la Constantinopol (nu mai puțin la Petersburg și Viena, am adăuga noi) ale boierilor moldoveni și munteni. Aceste stăruinți costau bani și dovedesc, din partea celor ce le făceau, inimă, dibăcie și sentimente patriotice”. Ce-i drept, boierii urmăreau cu cea mai mare asiduitate revigorarea propriilor privilegii, numai că, în acele condiții istorice, ele coincideau într-o bună
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
preț inoperant - o știa și Mihai Cantacuzino. Cuvântul stăpânire avea, dealtminteri, repetăm, înțelesul de protecție, de vreme ce țara și-ar fi conservat „drepturile și privileghiile”. O lună mai târziu, deci în iulie, când plenipotențiarii s-au întrunit la Kuciuk Kainardji, boierii munteni reluau vechile eforturi și idei, apelând la Rumianțev, Obreskov, Panin, Potemkin, Cernîșev, moștenitorul tronului (Pavel) și la țarină, revendicând un statut ca al Curlandei sau Raguzei, fără imixtiuni otomane, iar Mihai Cantacuzino postula din nou independența sub protecția Rusiei, Austriei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru comerț numai cu pașaport, nici un pașă să nu pătrundă în țară sub nici un pretext etc. Cuza și Chirica duceau cu ei și alte cereri. S-a luat hotărârea „ca să se pornească la Țarigrad dimpreună cu boierii moldoveni, cu boierii munteni toți la un loc” (sub. ns.). Este adevărat că arzul din 30 august este posterior încheierii tratatului de la Kuciuk Kainardji (nu și ratificării din partea otomană), dar revendicările pe care le conținea au avut o largă și persistentă difuziune anterioară, vizând
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
până la un punct, împiedicată de lipsa de decizie a guvernului provizoriu de la București, ca și de neconcordanța acțiunilor emigrației poloneze. La 20 iulie 1848, Comitetul central polonez (Lwow) a autorizat pe Henri Gorski să intre în relații cu guvernul provizoriu muntean și să formeze, în funcție de împrejurări, o legiune polonă. Atunci când, în august 1848, sosi la București, Butkiewicz a fost primit rece de C. A. Rosetti, care împărtășea idei republicane și democratice. Heliade, Tell, Magheru și N. Golescu, pretindea, exagerând paternal, Zablocki
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
procedat concomitent la angajarea unui nou instructor militar polonez: Ahmet Tevfik (Pulawski). La 9/25 iulie au fost semnate acordul între Ion Ghica și M. Czajkowski și angajamentul lui Pulawski, care indicau misiunea acestuia din urmă de a organiza miliția munteană, a stabili locurile de fortificat, mijloacele de fabricare a pulberei și a armelor, de a conduce lupta împotriva armatei țariste și de a fi folosit în negocierile cu turcii. Până la fixarea lefii, Pulawski urma să fie plătit cu 1.000
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adăugăm și frumoasa atitudine a unor oameni simpli ca Tudora lui Stan Beca și Balașa lui Nicolae Dobrat, care salvaseră polonezii găzduiți. Este foarte adevărat că acțiunea acelui detașament n-a fost bine plănuită, n-a fost concertată cu revoluționarii munteni, că membrii detașamentului și însuși unul din șefii lui (Holzel), cum a dovedit-o procesul de la Kiev, în ianuarie 1849, erau lipsiți de orizont, de o înaltă conștiință, dând crezare unor fabule potrivit cărora acțiunea lor ar fi corespuns și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cărora acțiunea lor ar fi corespuns și proiectelor lui Czartoryski, care ar fi avut acordul Rusiei să ofere Austriei 50 de milioane (nu se spune în ce monedă) în schimbul Galiției, suma la care erau gata să subscrie boierii moldoveni și munteni în scopul închegării unei alianțe frățești româno-polone. Totuși, întreprinderea acelui detașament nu poate fi calificată o aventură și cu atât mai puțin o farsă, de vreme ce se urmărea evitarea unei lovituri din partea trupelor țariste de ocupație și mutarea câmpului de acțiune
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Galiția, cale pe care o vor urma apoi Butkiewicz și (până la un punct) C. Bălcescu. Am menționat sprijinul pe care Ion Ghica l-a primit din partea agenției generale polone la Constantinopol, la care se cuvine adăugat și cel acordat deputăției muntene, deși aceasta din urmă nu făcuse o puternică impresie celor neavizați. Protestele adresate Porții contra măsurilor luate la București au fost împărtășite și lui Czartoryski, găsind sprijin deplin la fruntașii emigrației polone, în vreme ce Michal Czajkowski nu înceta să avertizeze, pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ojcem). Firește, atitudinea favorabilă față de naționalități a lui Bem și, în general, a polonezilor din armata maghiară nu poate fi pusă la îndoială, ea fiind dictată din rațiuni politice asupra cărora ne-am oprit în paginile precedente. Conducătorii moldoveni și munteni ai mișcării naționale românești, care vedeau în polonezii ce luptau în Transilvania o șansă reală și unică de înțelegere cu maghiarii, au înfățișat în culori veridice ideile și acțiunile lui Bem, și ale conaționalilor săi. Erau însă opinii formate de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]