1,282 matches
-
Cazac, Gheorghe Cazacu, Gligori Cazacu, Mihai Cerchez, Mihai Grecu, Ilie Rusul, Ivan Rusul, Pavăl Rusul, Ion Tătaru, Ion Ungurean, Leonti Ungureanul, Matei Ungureanul, Simion Ungureanu, Ion Ungurenaș, Vasile Cazaciuc, Dănilă Marciuc, Iacob Melenciuc, Pavăl Bârlădianul, Vasile Moldovanul, Giurgiul Munteanul, Lupu Munteanul, Șărban Munteanul și alții<footnote Ibidem, passim. footnote> sunt destul de sugestive pentru a le indica originea etnică sau locul de proveniență. Dacă la cifrele de mai sus se adaugă și numărul bejenarilor cuprinși în recensământul fiscal din anul 1803, se
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Cazacu, Gligori Cazacu, Mihai Cerchez, Mihai Grecu, Ilie Rusul, Ivan Rusul, Pavăl Rusul, Ion Tătaru, Ion Ungurean, Leonti Ungureanul, Matei Ungureanul, Simion Ungureanu, Ion Ungurenaș, Vasile Cazaciuc, Dănilă Marciuc, Iacob Melenciuc, Pavăl Bârlădianul, Vasile Moldovanul, Giurgiul Munteanul, Lupu Munteanul, Șărban Munteanul și alții<footnote Ibidem, passim. footnote> sunt destul de sugestive pentru a le indica originea etnică sau locul de proveniență. Dacă la cifrele de mai sus se adaugă și numărul bejenarilor cuprinși în recensământul fiscal din anul 1803, se poate aprecia
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
fără să fie prea numeroși. Când agricultura începe a se dezvolta, în secolele XIII-XIV, descendenții cuceritorilor unguri care s-au mulțumit cu o pătură subțire de servitori pentru paza turmelor lor, au trebuit să recruteze mâna de lucru agricolă printre muntenii români. Acest fapt explică întemeierea atâtor sate, în secolul XIV, în văile mai largi și în basinele Transilvaniei, sate care poartă adesea numele unei așezări sau un toponim provenit de la cuceritori" (Emil Petrovici, în "Revue de Transylvanie", X, 1944, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui. Acest nume s-a păstrat numai în răsărit, fiind numele romanilor rămași în componența Imperiului sau sub influența religioasă și culturală a acestuia. Deși românii, în evul mediu, au trăit separați, numele neamului lor nu s-a schimbat, erau munteni, moldoveni, ardeleni, dar unitatea de neam a persistat. Ei au mai avut și alte nume date de străini, vlahi, blahi, volohi, dar aceste denumiri traduc numele vechi popular: români.65 NOTE 1. Gh. Brătianu, O enigmă și un miracol istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Italiei, alături de ruși, vandali, pecenegi, bulgari, macedoneni-pe la jumătatea secolului, ei luptau în Sicilia. Rolul lor militar deosebit se manifesta încă sub Vasile II, apoi sub Alexie Comnenul, împăratul recurgea la "păstorii de acasă" și, în felul acesta, avem ceata muntenilor (vlahii din munți), care coborau în văi cu căpeteniile lor. La începutul secolului al XI-lea, thema Paristrion (Paradunavon) a avut parte, timp de un sfert de veac, de o existență pașnică și prosperă, poate cea mai înfloritoare din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Voievod". La mijlocul secolului al XVII-lea, Paul de Alep consemnează o tradiție locală conform căreia "pe întemeietorul țării îl numeau Negru Voievod, adică Domnul cel Negru" (Călători străini, VI). Miron Costin, în Cronica polonă, vorbește despre "acel domn dintâi al muntenilor, care a pornit din Transilvania și care se numea Negrul Vodă". Doi cercetători, G. D. Florescu și D. Pleșia consemnează tradiții locale referitoare la Negru Vodă în multe localități, mărturiile abundă și ele pot fi întâlnite în zona curții voievodale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în care Transilvania era aproape de-sine-stătătoare, cu atât mai puțin puteau fi împiedicate, în desfășurarea lor liberă, regiunile cu o străveche organizare politică, ignorată până atunci, de la sud de Carpați. O asociere cu nobilimea românească din Ardeal la constituirea statului muntean este verosimilă. Dar, afară de mențiunea în documentele ungurești și în câte unul sud-dunărean, nu avem nici un suport pentru a încerca să desemnăm figura acestui domn, Basarab. Am văzut că Basarab și-a început domnia la 1310 sau 1324, nu știm
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Panaitescu nu pare verosimilă. Iorga, după ce prezenta momentul întemeierii, conchidea că opera lui Bogdan avea să aibă cu totul altă trăinicie: el a întemeiat Moldova și a făcut dintr-o parte dintre români, moldoveni, dar și aceștia, ca și muntenii, erau români. Dacă domnia lui Dragoș era o "stăpânire patronată", cea a lui Bogdan era o "stăpânire liberă" românească. Întemeierea Moldovei, concluziona și Panaitescu, n-a însemnat "nici emigrare, nici cucerire a noilor veniți, ci alegerea lui (Bogdan) ca apărător
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
glas obosit și lipsit de convingere cuvintele pe care trebuie să le spună oferind Coroana. Regele răspunde cu o voce nesigură și tremurătoare; hotărît lucru, el nu este un orator care să-și impresioneze audiența, iar albanezii aceștia, care sunt munteni războinici, privesc uluiți și cu timiditate la omulețul așezat într-un scaun mare, poleit cu aur, lîngă care se înalță o gigantică statuie de bronz a lui Mussolini. Ei nu pot înțelege ce înseamnă toate acestea.13 Ținînd cont de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care unea principalele centre economice și administrative ale Moldovei. Lucrările efectuate, până în martie 1857, au costat 795.843 lei. Pentru joncțiunea telegrafului Moldovei cu acela al Țării Românești au fost propuse, în decembrie 1854, două variante: una din ele aparținea muntenilor, care, doreau ca cele două rețele telegrafice să fie unite în două puncte diferite, prin Vădeni, între Brăila și Galați, și prin Focșani. Moldovenii preferau un singur punct de contact, prin Focșani. La 15 februarie 1855, s-a adoptat proiectul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la răzbunarea turcilor”, că el se gândea la un refugiu mai sigur, deci la părăsirea țării. Or, nu recurgi la un act de trădare pentru a părăsi țara în care domnești „pe viață”. Comparând situația celor doi domnitori, un contemporan muntean nota: „iar lui Cantemir îi da mâna a-și descoperi a sa credință către împăratul Petru cel Mare și a împlini făgăduielile, căci că de grabă l-a năpădit ajutorul oștilor rusești și curînd după aceasta și însuși porusia (prezența
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să intre sub stăpânirea sa, iar cel de al doilea sub protecție. Istoricii n-au ajuns nici ei la o concluzie comună concludentă. A. D. Xenopol susținea că cererile erau de inspirație rusească și că, în timp ce moldovenii ținteau la menținerea autonomiei, muntenii înclinau către o încorporare totală la imperiu. N. Iorga afirma că acele cereri prevedeau detașarea completă de Poartă, protecția sau dominația Rusiei și că supunerea și jurămintele de credință față de țarină nu aveau un caracter național, ci creștinesc. Zinkeisen vorbea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de agenți, Parisul era prost informat. Nerealizată a fost și cererea lui Saint-Priest adresată Porții la 17 august 1770, de a întruni confederații de la Bar în Muntenia, lor urmând să li se alăture un corp militar format din unguri, transilvăneni, munteni și moldoveni; s-ar fi organizat astfel o armată care, pusă sub comanda francezului Valcroissant, trebuia trimisă în luptă contra rușilor. În mai 1771, Saint Priest se arăta îngrijorat de clauzele privitoare la independența Principatelor și a tătarilor, pentru ca o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
imperiale asupra viitoarei stări a Principatelor”. Sustrăgându-se sub pretextul că țara lor fiind sub stăpânire reală rusească, tratativele trebuiau duse prin canal rusesc. Așadar, delegații moldoveni (ale căror memorii s-au pierdut sau n-au fost încă descoperite)* și munteni, în deplină conlucrare, au purtat convorbiri cu plenipotențiarii ruși, austrieci și prusieni pe tema independenței Principatelor. În sfârșit, ei au depus memorii de un remarcabil interes istoric și așa-zisele capitulații. În primul memoriu, adresat plenipotențiarului austriac, se spunea că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Le Temps” etc. publică articole despre Principatele Române privite ca o „chestiune” politică, iar la 5 mai 1823, „Journal des Débats” a tipărit un articol în care sunt evocate formarea poporului român, originea sa latină, luptele purtate pentru independență, moldovenii, muntenii și transilvănenii fiind înfățișați ca alcătuind o singură națiune. În aprilie 1821, Austria și-a expus oficial binecunoscuta-i poziție față de evenimentele din Principate în „Wiener Zeitung”, în vreme ce Rusia, urmărind libertatea deplină a comerțului ei în Marea Neagră și întărirea influenței
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care scop să ia legătura cu Vasile Sturdza, Moruzi, Negri, D. Rallet, Petre Balș, Ioan Ghica, Ioan Codrescu, Conrandini (sic ? - „om ușuratec, dar care a slujit, odinioară, în armata polonă la 1831”), să îndemne pe moldoveni la o înțelegere cu muntenii în vederea Unirii, iar dacă ar fi izbucnit o răscoală la granițele Moldovei, să trimită pe toți polonezii în patrie și să pună în mișcare, concomitent, pe moldoveni. Evident, Butkiewicz avea o misiune foarte importantă, hotărâtoare pentru organizarea colaborării româno-polone în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
plan concret de acțiune comună cu românii continua să vină din partea agenților și emisarilor polonezi în Principatele Române, îndeosebi din partea lui Butkiewicz, după mutarea centrului de greutate a revoluției la București. Acesta din urmă scria, la 28 iunie 1848, că „muntenii sunt un bun element, dacă noi vrem și știm să-l fructificăm, el va deveni unul din cei mai puternici auxiliari pentru noi” (așadar, din nou, colaborare prin subordonare), faceți să joace toate resorturile în favoarea lor; „Oh, dacă eu aș
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
bune și atât de elastice, încât, completate, să poată pune pe picioare armata. Acele măsuri prevedeau recensământul tuturor oamenilor valizi între 18 și 60 de ani, marcarea tuturor cailor apți. După părerea lui Michal Czajkowski, cei 2.500.000 de munteni puteau da o armată de 106.000 oameni, repartizați astfel: 80.000 infanterie, 10.000 cavalerie, 10.000 panduri, 4.000 artilerie și 2.000 geniu (infanteria 100 de batalioane a câte 800 de oameni, batalionul având 4 companii a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Czajkowski nota cu tristețe mărturisirea lui Aali Pașa: „noi înțelegem și apreciem sfaturile lui Czajka (Michal Czajkowski), din nefericire noi nu avem curajul să le executăm”. Iar dacă Poarta nu se putea „apăra”, cum ar fi putut s-o facă muntenii ? Asprimea cu care agenția polonă din Constantinopol judeca revoluția română izvora din adânca mâhnire provocată de prăbușirea acesteia și din ignorarea propriei neputințe. În vreme ce colaborarea concretă româno-polonă în Moldova și Țara Românească își urma cursul înfățișat de noi, pentru ca, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
împlinirea. Una dintre chestiunile de mare însemnătate a raporturilor româno-polone a constituit-o extinderea operațiunilor armatei lui Bem în Țara Românească și Moldova. Ideea se înfățișa drept realizabilă ca urmare, în primul rând, a stării de spirit a moldovenilor și muntenilor. Represiunile contrarevoluționare în Principatele Române agravau și mai mult acea stare de spirit. Continua, totodată, „vînătoarea” de polonezi. În februarie 1849, de pildă, a fost arestat la Iași preotul catolic Eugen Zapolski, iar la Galați, Tretter, care a fost predat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
erau originari din provincia Josebas sau Margiane din Persia. Locuitorii acestei regiuni se numeau derbices și daes, iar dacii purtau și ei același nume. Erau curajoși, drepți, sobri, puternici. Preferau moartea dominației străine și erau mult diferiți de moldovenii și muntenii din timpurile moderne". În continuare, Kogălniceanu își construiește discursul astfel: Dacii sînt cuceriți de romani după un război, între 101-105, care îi așază față în față pe împăratul Traian și pe dacul Decebal. Învins, acesta din urmă își pune capăt
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
trăsături, puse în relief de o istoriografie ce condamnă intruziunea elementului străin, impun o viziune a războiului ca fatalitate acceptată. Între 1711 și 1812, Imperiul otoman este angajat în șase războaie pe care le plătesc și le suportă moldovenii și muntenii. Satele se depopulează și țăranii se retrag spre Transilvania și Rusia. Modelul sau mai exact visul bizantin nu rezistă datelor care îl subminează. Fanariotul este investit de un împărat și acest împărat este sultanul! Fanariotul este un reformist occidentalizat aflat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un om care își iubește țara și o vede compromisă". Noul avînt valah apare deci cîteva luni mai tîrziu ca o revanșă, în timp ce însușirea revoluției valahe de către tinerii moldoveni este un pas spre fraternizarea națională moldo-valahă. Moldoveanul Alecsandri îi scrie munteanului Bălcescu la 25 iulie 1848: "Dragă Bălcescule și voi toți, frații din Muntenia, voi eroici fii ai Libertății, primiți uralele de glorie și de fericire pe care vi le adresăm noi, emigranții din Moldova. Singură victoria Munteniei ne aduce consolarea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și istoricii au afirmat și demonstrat de numeroase ori unitatea românească în întregul spațiu dintre Tisa, Dunăre, Marea Neagră și Nistru, descendența latină și folosirea aceleiași limbi, cu câteva particularități regionale, locuitorii celor trei state românești continuă să se numească moldoveni, munteni, transilvăneni, dar și orheeni, soroceni, etc., chiar în interiorul aceleiași construcții statale. Apariția conștiinței naționale se datorează unei pături subțiri de intelectuali și se răspândește în mase pe parcursul secolului al XIX-lea, prin alfabetizare, presă, literatură. În Basarabia, desprinsă de Moldova
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
însăși existența poporului român. După părerea domniei sale, în cele două spații cuprinse între Carpații Orientali și Nistru și, respectiv, între Carpații Meridionali și Dunăre, s-au format două națiuni est-romanice, anume moldovenii vorbitori ai limbii moldovenești, și respectiv, valahii (sau muntenii) vorbitori ai limbii valahe sau muntenești. Și pentru a duce stupiditatea afirmațiilor sale până la capăt, Vasile Vieru încheie triumfător: „În acest timp (1812), când teritoriul Moldovei de Est a fost anexat la Rusia, România ca stat nu exista în Europa
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]