2,831 matches
-
de greutățile vieții! Și de-ar fi fost numai mâinile sfâșiate. Dar era și inima, care, printre suspine încerca să-și domolească bătăile și să oprească lacrimile suferinței. Suferința copilului orfan... În vale, zorile anunțau mereu o nouă zi. Pentru Mura, nimic nu părea a fi ceva nou. Toate zilele erau la fel, la fel de sărace, la fel de obositoare, la fel de copleșitoare în duritatea lor. Zilele de vară erau nesfârșite, atunci când bunica, cu lacrimi în ochi, trebuia să o trimită pe Mura
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Mura, nimic nu părea a fi ceva nou. Toate zilele erau la fel, la fel de sărace, la fel de obositoare, la fel de copleșitoare în duritatea lor. Zilele de vară erau nesfârșite, atunci când bunica, cu lacrimi în ochi, trebuia să o trimită pe Mura, împreună cu cei mari, la muncile câmpului. Știa să mânuiască sapa precum în zilele noastre un copil mânuiește condeiul, de care ea nu a avut parte multă vreme. Bănuia că rostul său în această lume era să muncească pentru alții. Cât
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Și poate nimeni nu s-ar fi supărat de refuzul ei, dacă mătușa Ftenia nu ar fi certat-o și nu ar fi pedepsit-o pentru neascultare și obrăznicie. Numai bunica a aflat mai târziu motivul. Numai ei a putut Mura să îi povestească pățania. O, Doamne, să fi fost oare, vreodată, un copil mai necăjit decât Mura? Era vestită prin aceea că, la vârsta ei, reușea să împletească frumos, cu modele, cu flori și frunzulițe pe pieptare. Dar numai mânuțele
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
lămpii cu gaz, andrelele străluceau în mișcare ritmică și rapidă. Toți se minunau când, dimineața își răsfățau privirile pe un lucru bine conturat și frumos. Dar, uneori a fost și răsplătită... Cine mai avea rochie în sat, așa, ca a Murei? Era roșie, cu bulinuțe albe, din material lucios și scump la acea vreme. (Pentru cei cunoscători în ale poeziei pentru copii, trebuie să adaug faptul că, în amintirea Murei, s-a născut și titlul unei cărți pentru copii: „Rochița cu
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și răsplătită... Cine mai avea rochie în sat, așa, ca a Murei? Era roșie, cu bulinuțe albe, din material lucios și scump la acea vreme. (Pentru cei cunoscători în ale poeziei pentru copii, trebuie să adaug faptul că, în amintirea Murei, s-a născut și titlul unei cărți pentru copii: „Rochița cu buline''). Ce mândră era bunica de fetița ei și cât de mult a iubit-o! A iubit-o și a ocrotit-o pe Mura chiar și după ce aceasta și-
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
adaug faptul că, în amintirea Murei, s-a născut și titlul unei cărți pentru copii: „Rochița cu buline''). Ce mândră era bunica de fetița ei și cât de mult a iubit-o! A iubit-o și a ocrotit-o pe Mura chiar și după ce aceasta și-a ales, ori a fost aleasă, la o vârstă fragedă, ce-i drept, de cel mai chipeș fecior din sat, dintr-o familie ușor înstărită. Ochi albaștri, băiat de tâmplar și, unde mai pui, șeful
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
cel mai chipeș fecior din sat, dintr-o familie ușor înstărită. Ochi albaștri, băiat de tâmplar și, unde mai pui, șeful jienilor, ceea ce nu era un lucru de neluat in seamă. Învățată cu munca și dornică să aibă propria familie, Mura s-a dedicat trup și suflet acestui țel. Nu a fost ușor să-și vadă visul împlinit. Casele, așa cum se construiau pe acea vreme, implicau eforturi deosebite. Pământul vâscos trebuia amestecat cu paie și apă, frământat bine cu picioarele și
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
așa cum se construiau pe acea vreme, implicau eforturi deosebite. Pământul vâscos trebuia amestecat cu paie și apă, frământat bine cu picioarele și, boț cu boț (așa cum le era denumirea) trebuiau așezați frumos între șipcile care conturau viitorul perete. A călcat Mura în picioare atâta lut de-a lungul vremii, încât, ușor-ușor, picioarele ei au căpătat urme vineții. Cu îndemânarea și priceperea de la Dumnezeu, casa a ajuns să fie cea mai frumoasă din sat. Anii au trecut rând pe rând, cu bune
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
din sat. Anii au trecut rând pe rând, cu bune și cu rele, cu bucuria vieții de familie și cu mulțumirea către Cel de Sus! Au rămas amintirile, care se contopesc cu strălucirea steluțelor de pe cer. Final.... de poveste Cinstire Murei, mamei mele, care nu mai este! A plecat acolo unde, poate, se odihnește. Mâinile ei de aur sunt o amintire vie la tot ce a rămas în casa părintească. Sunt neclintite, iar pernele au tot colțurile apretate și ridicate așa cum
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și ridicate așa cum îi plăceau ei. Plângem și deplângem plecarea ei. Plângem și deplângem singurătatea acelei case în care, cu patru ani în urmă, cei șapte nepoți crescuți de ea, făceau să se cutremure pereții de voie bună și fericire. Mura pe numele ei adevărat Vasilica, va rămâne veșnic în sufletele noastre și sunt convinsă că, de acolo de unde este acum, încă mai trimite în gândurile noastre, povețele și înțelepciunea ei. În amintirea ta, iubită mamă!
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și un meniu bordat cu fructe și legume; iar pentru pagina de web a unei firme de peisagistică a născocit un râu garnisit cu tot felul de plante care cresc pe marginea apei - trestii, sălcii, iriși galbeni și rugi de mure. Din cealaltă cameră, Jina a auzit exploziile regulate și urletele de coioți de pe Cartoon Network, distracția ocazională a lui Danny. Când băiatul se plictisea de desene animate, se apuca să se joace pe Nintendo. După ce-l făcea țăndări pe Death
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cum să țintească în sus, cu boltă; în mod normal, de la distanța aia, gloanțele se pierd. L-a urmat pe Ellis pe cărarea care ducea la Lucky Creek. În lungul pârâului, vegetația era deasă: o masă periculoasă de rugi de mure, zmeură sălbatică și iederă otrăvitoare. Fii atent la urși, l-a avertizat Ellis. A apărut unul tânăr în zonă. Acesta era genul de atenționare care pe un orășean îl băga în sperieți, dar pe Zach l-a înviorat. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unui torent peste care se usca la soare un pod de bîrne. Asta În timpul verii, cînd și albia era secată, iar noi bîn tu iam În susul și-n josul ei, pe sub sălciile umbroase, pe sub tufele de cucută și rugii de mure. Dar În martie 1965, după o iarnă cu zăpadă multă ce se topea cu repeziciune la so si rea precipitată a căldurii, pîrÎul umflat urla din toate puterile. Era un canal de scurgere săpat de localnici pentru colectarea apelor de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Lita Când am văzut-o întâia dată pe Lita, a fost un șoc. Nu doar pentru că mergea pe bicicletă; femei care pedalau fudule mai știam. Nici pentru că era blondă, cu părul ca petalele de floarea soarelui, cu ochii de culoarea murei coapte și pielea rumenită ca pâinea scoasă de pe vatră. A fost un șoc pentru că am întâlnit-o în poarta casei părintești, tocmai ieșisem să mă duc nu știu unde. M-am oprit și-am început să fluier admirativ: asemenea minijupă purta și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
îi spun: Ieri, cu mingea-am spart un geam... LITERA ,,M’’ ,,M’’-ul, într-o mormăială, Cu o mătură în mână Și cu mușchi de matahală, Mândru stă, cu fața-i spână. Sunt uimit că-mi spune mie: Mina, mingea, mura, mărul, Fără mine nu poți scrie; Ăsta este adevărul! Fără mine nu e moara, Nici mașina, cărămida, Melcul, mâța sau mioara, Mormolocul și omida. Eu mă aflu ( ține minte?!) Și la masă, și-n hambare; Mama ia de mine-aminte; Nu
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
lungi. Își lăsaseră ochii să sticlească sub o lună inexistentă. Își amintiseră, pe rând, de sufleuri de migdale, coșuri cu prune și râsete și alte degete îm pletite, vacanțe în Provence, vara în care se născuse Alioșa, sezonul tartelor cu mure, seri cu mesele pline de clienți, de cidru și de vocalele lui Dominique, mirosul de cretă roșie, barba de trei zile a lui Ivan, poveștile cu zăpadă rusească, să cu leții cu lavandă dintre rufe, gleznele ei, incredibil de fine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la ele niciodată. Pleca să cumpere verdețuri și fructe, la piață, cu Alexandre flecărind vesel, stăpân de-acum pe bicicleta lui. Își trecea mâna prin părul lui și-i îndrepta gulerul de la cămașă. Ale geau împreună rodii și anghinare, târguiau mure pentru plăcintă și se opreau în drum la magazinul de brânzeturi al lui Jean Philippe. Cam în vremea aceea, Dominique începu să-l viziteze din ce în ce mai des pe Auguste, contabilul, cărând în sacoșa atâr nată de ghidonul bicicletei, din care se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
punte în aer, până se înnegrește de întu nericul nopții. — Și mama a avut o cantină. — Da? Unde? — În Franța, la Béziers. N-a mers foarte bine. Dar îmi aduc aminte, vag, o vreme în care era plin... auzeam tacâ murile clinchețind, clienții, cum intrau, pe mama râzând... toate astea se întâmplau dimineața, când eu eram dus în mansardă. Niciodată nu voiam să urc, pentru că jos se însuflețea o lume, se aglomera bucătă ria, se târșâiau tălpi pe prag, se spălau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
era acolo. Nu venise să-l aștepte pe copilul lor. Copilul ei. Alexandre. Știa, oare? Brusc, Ivan își simți cerul gurii invadat de toate gusturile trecutului, de lapte cald, și mentă, și brânză de capră, și ghimbir, și gem de mure, și brioșe calde, și, da, o, da!, vanilie, în timp ce în moalele capului se proiectau, ca pe un imens tavan boltit, tapetat cu pânză albă, imaginile altei vieți - puii lui Dominique și felul în care îi creștea părul pe ceafă, pistruii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vopseaua. Puțin mai încolo, o ceșcuță de cafea fierbinte, părăsită lângă farfurioară, lăsase o urmă ceva mai mare ca un bănuț pe mahon. Ivan dormea. Ivan dormea adânc. ...da. Uite-i cum își împachetează, din nou, lucrurile. Ca în vre murile cu bilete de avion luate pe ultima sută de metri și țigări fumate la patru dimineața. Numai aerul dintre ei pare să se fi subțiat, buricele degetelor s-au înstrăinat unele de altele, buzele sunt uscate, ochii nu se ating
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
au jurat credință lui Ștefan Vodă după catastrofa de la Cosmin a rigăi Olbrecht. Da, slăvite rege! Nu numai numele, ci și înfățișarea lor este leșască: oameni bălai cu ochi albaștri, în timp ce moldovenii sunt negricioși cu ochi căprui sau negri ca mura câmpului. Mai mult, eu i-am auzit rostind și câteva cuvinte poloneze, când râdeau de-ai noștri că au răritură la turul pantalonilor: Usramse, no ne damse! Și că, deși înghețați până la ouse, ziceau cu bățoșenie: Jak be ne kownr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
raze de soare; Limbi de foc ce se-ncovoaie, Fire de aur în bucle ușoare. Ochii tăi...sunt întreaga natură; Cu păduri verzi și ape cristaline Și cerul albastru plin de lumină. Buzele tale...petale de flori; Roșii precum vinul de mură, Mierea iși trage dulceața din dulceața lor. Pielea ta...zăpada nouă; Apa proaspăta de munte, Floare albă de bumbac. Glasul tău... o simfonie; Privighetori cântând în cor, Sunet căzut dintr-o harpă din cer. Chipul tău... plin de lumină; Radiază
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93417]
-
buburuzele Îmi arătau binevoitoare direcția În care Îmi puteam găsi mireasa, zburînd de pe degetul meu imediat după ce le spuneam În gînd așa cum știam de la mama «buburuză, ruză, Încotro-i zbura, acolo m-oi Însura» și după ce mîncam pe săturate măcriș, mure, secărică și mălăieș, mă tolăneam cufundat În iarba grasă sub copacul meu, ca un stăpîn, făcîndu-mi cu seriozitate planuri de viitor din care nu lipseau visurile de a schimba lumea. Dintr-un asemenea moment de plăcută visare m-a trezit
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
atât de dragă lui. Neîndoios, numai el o vedea! Era întocmai Voica așa cum o văzuse el în dimineața acelei zile, când venea cu căldările pline cu apă proaspătă de la o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea îi dă îndrăgostitului impresia că el e stăpânul lumii și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
e o fată veselă; vorba ei este ca un tril de privighetoare. Eu de fapt nu mă însor cu o fată, ci cu un cântec. Ce poate fi mai minunat!? E înaltă, subțire ca o sălcioară abia plantată, ochii ca murele, glasul de pasăre măiastră, gura ca o fragă ce dă în copt, ce-mi mai trebuie? El îi spusese atunci: Ce pot eu să zic? Tu știi mai bine. Dacă ți-e așa de dragă, de ce să te perpelești pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]