1,414 matches
-
cei ce ne sunt alături. Să nu fim înțeleși greșit: avem și acum opinii politice și avem, în continuare, dorința de a le exprima. Însă muzica, pentru LUNA AMAR|, a fost și este o minune pe care gândul simplității ar murdări-o. Muzica rock, mai ales, este, în viziunea noastră, o expresie directă a experiențelor personale de viață și a experiențelor societății în care trăim. Or, atât omul, cât și societatea în care se află sunt entități complexe, despre care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
cu care am lucrat în realitate la „Convorbiri literare“), când mi le dă, îmi prezintă doar exemplare cu defecte. Unele au numai tartajul, fără file. Altele sunt tipărite pe file mai mici decât coperta, au caractere deosebite, sunt cu paginile murdărite de cerneală tipografică. Mă enervez. Când cer un exemplar ca să-l duc directorului, să-i cer socoteală, D. nu mai găsește teancul. L-a ascuns!? Exasperat iau niște ghivece cu pământ și le trântesc pe podele. De abia atunci mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
un sacrilegiu. Timp de două ore am căutat peste tot, desfăcând orice carte sau revistă, încercând să ridic orice placă de pardoseală și cărămidă din bucătărie, dar fără nici un succes. Erau de apreciat serviciile de curățenie, căci nu m-am murdărit deloc pe mâini cât timp am tot căutat. Băteam abătută în pernele împrăștiate pe patul lui Charles, când un sunet ce venea dinspre ușă m-a făcut să mă întorc. Era portarul. Reușise să meargă pe podeaua camerei de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încă în șoc l-am tras de testicule atât de tare încât le-ar trebui o hartă să-și găsească locul inițial. S-a aplecat. I-am pus ambele mâini pe cap, depășind sentimentul de repulsie că m-aș putea murdări de briantina cu care își dăduse pe păr, și am apăsat în așa fel încât fața să-i vină în contact cu genunchiul meu ridicat. Sper că i-am rupt nasul. Cred că am auzit ceva cartilaginos rupându-se. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe gât cu el. A băut whisky-ul dintr-o înghițitură și s-a uitat împrejur, zâmbind. Apoi, paharul i-a picat din mână. Ah, pentru Dumnezeu, James, a zis Belinda iritată. Uite ce dezastru ai făcut aici! Sticla spartă murdărea podeaua de lemn din jurul picioarelor lui James. Își coborî capul parcă pentru a se uita la asta. Apoi capul i s-a răsucit și a scos un sunet ca și când nu ar mai fi putut respira. — Și nu face pe prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
olecuță... Eu vorbeam, eu auzeam. Acum culeg abricoase În tăcere. Culeg frumos, depun și mai frumos, În paner, abricoasele. Dracu-gol de Emi’ zvârle-n mine cu cele mai coapte cu putință, cu cele mai strivite bine-bine sub talpă. Mi-a murdărit bluza, dar n-o iau În seamă: e fată; mică și tâmpică. Nu mă supăr nici când, venită pe la spate, Îmi dă o bleandă: cad cu mâinile amândouă În paner, drept În cele frumos culese. Doamna zice: - Mili! Îți rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
meu roman, Pizdeț, cu ei. Și am simțit fiecare album Luna Amară de parcă ar fi al meu. Mi s-a părut natural să-mi lansez și al doilea roman cu ei. O trupă cu oameni liberi, care nu s-ar murdări niciodată pentru a avea succes mai mare sau pentru bani, așa cum obișnuiesc să facă „artiștii“ români. Acum simt că ne-am „maturizat“ împreună. Mi-s foarte dragi. Și nu vreau să le analizez muzica, să vorbesc despre etapele lor, blabla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
marmoră albă, pășind extrem de atenți să nu călcăm alături, în noroi... Misterul s-a risipit imediat, Mircea Ivănescu mărturisindu-ne, cu o lumină amuzată în ochi, totodată cerându-și scuze, că drumul e construit anume pentru pisici... ca să nu-și murdărească lăbuțele... Drept care toți trei, abia sosiți, ne-am dus, ocrotiți de întuneric, să mai găsim marmoră (tocmai se demolase o casă alături) ca să completăm cărarea aceea atât de specială... „calea regală“ a motanilor... În casă rămăseseră soțiile celor doi poeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
poliție, jandarmi, toți aceștia îți pot asigura un loc de parcare). Dacă nu poți lăsa mașina în imediata apropiere a locului din care vrei să transmiți, încearcă să găsești o poziție avantajoasă din punctul de vedere al imaginii. 3. Îți murdărești hainele înainte de direct - găsește o soluție să ascunzi pata, dacă nu ai nimic de schimb la tine. Pune-ți pe deasupra o geacă, o altă bluză. În cazul în care acest lucru nu este posibil, încearcă să o ascunzi cu clipboardul
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
zone de război, îți schimbi lucrurile din bagaje? C.Z.: Nu. Primim căști și veste antiglonț atunci când e cazul. Iar hainele trebuie să mi le aleg pe criteriul comodității și utilității. Să mă simt bine în ele, să nu se murdărească ușor... Întotdeauna îmi iau adidași la mine pentru că mergem foarte mult și sunt singurele încălțări în care îți rezistă picioarele. A.N.: În afară de haine ce mai ai în geanta de deplasare? C.Z.: Chestiile de spălat, casete, șervețele umede pentru că
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
creștet, meticulos și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește lipit de zid și te așteaptă să treci cu toate că pe holul larg s-ar putea strecura și o mașină și aceste purtări, uimitoare deja, nu au nimic curtenitor, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine mă abțin. Sunt prea multe deodată. Midori a dat din cap, [i-a băgat mâna liberă sub pătură și și-a scos chiloții, punându-i apoi în dreptul penisului. — Poți să ejaculezi în ei, spuse ea. — Da, dar ți-i murdăresc. — Termină o dată cu prostiile, mă faci să plâng. N-am decât să-i spăl, așa că nu te mai abține, dă-i drumul! Dacă te îngrijorează chiloții mei, poți să-mi cumperi alții... sau te împiedică să ejaculezi pentru că sunt ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
probabil, o binecuvântare pentru aproape toate ființele și lucrurile - pentru recolte, pentru faună și floră și, cu un strop suplimentar de romantism, pentru Îndrăgostiți. Nu și În Istanbul. Pentru noi, ploaia nu Înseamnă neapărat să te uzi. Nici măcar să te murdărești. Dacă e să Însemne ceva, atunci Înseamnă să te enervezi. Înseamnă noroi și haos și furie, de parcă n-am avea deja destul din fiecare. Și să te lupți. Asta Întotdeauna. Ca niște pisoi azvârliți Într-o găleată cu apă, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încercând să o prindă, Norman alunecă și căzu pe fundul oceanului. „Atențiune! Șase minute și numărătoarea continuă“ — Grăbește-te, Norman! Șase minute! — La naiba, am auzit! Norman se ridică În picioare și se urcă din nou, dar acum costumul se murdărise de noroi și mănușile Îi deveniseră alunecoase. Harry număra: — Cinci-douăzeci și nouă... cinci-douăzeci și opt... cinci-douăzeci și șapte... Norman o apucă pe Beth de braț, dar o scăpă iarăși. — Dă-o naibii, Norman! Prinde-o bine! — Încerc! — Uite, apuc-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
doar atunci cînd am înțeles că toate hainele pe care le purtam aparținuseră de fapt lui Victor. Ca și toate jucăriile cu care mă jucam. Cum Victor fusese un copil exemplar, el nu-și tocise niciodată pantofii și nu-și murdărise și nici zdrențuise hăinuțele. tot ceea ce mi se oferea, deci, ca îmbrăcăminte, de la chiloței pînă la paltonaș, de la cămășuță pînă la căciuliță, fusese deja purtat într-o manieră responsabilă de Victor, așa că obiectele păreau nou nouțe. Imposibil să nu-l
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
profesionale... Dar cred că a pătruns și la voi sistemul, mai spuse Victor în timp ce mă instala pe bancheta din față și-mi așternea un fel de covor de hîrtie creponată sub picioare, probabil pentru a nu zgîria sau a nu murdări tapetul din piele albă al mașinii. Cînd Victor folosea sintagma „la voi” el se referea de fapt la europa. De mai multă vreme de altfel, în mesajele schimbate între noi sau în cele trimise mamei, Victor divaga cu plăcere pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care să sinucide de una singură. Apoi se clevetesc că ar fi ușchit otrava la raft dân neatenție, parcă n-ar fi avut baremi vro două degete dă frunte. Acu vin cu vorba coaptă că-i crimă, care așa ne murdărim cu toții. Că ce să vă spui: Între crimă și sinucidere, io sunt pentru a doua, care și ea ie ceva care nu ie. — Uite ce-i, puișorule; de atâta vorbărie, Îmi pare că celula mea e Belisario Roldán. Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mea cine știe ce, dar, din ăștia, cum e Cocoș, am văzut destui. Prin părțile noastre sînt mai mulți decît țînțarii. Cocoș și oamenii lui sînt la fel cu țînțarii, trebuie să piște ca să trăiască. Dacă-i plesnești te doare și te murdărești. Așa că mai bine, cel mai bine este să te obișnuiești cu ei." "Și dacă nu poți? Dacă te ustură și te mănîncă, dacă te umfli din cauza lor, dacă ajungi să faci friguri, atunci cum o să-i lași să te obișnuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adesea sufletul, ne trezim loviți, înjurați, trădați și în noi se naște revolta, dorința dacă nu de răzbunare ucigătoare, cel puțin mobilizarea rapidă a forțelor pentru a para noi infamii care, într-o lume dată și nu ideală, ne-ar murdări cu noroi, ne-ar amenința chiar existența în datele ei naturale, munca unde câștigăm o pâine, reputația printre oamenii de bună credință. Și apoi marile turburări sociale care ne duc cu ele, cu forța cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inundațiile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine și cel dispărut. Stricam tuburile cu vopsele sau intram în casă plin de noroi murdărind covoarele. Și de câte ori tata avea accese de mânie sau crize de disperare, mulțumirea de sine se clătina, se prăbușea; de aceea a început să vadă cu timpul în mine un adevărat pericol, un conspirator împotriva fericirii sale. Într-o zi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după cel mult o jumătate de oră. Dar situația în care mă aflu nu mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi "o urgență". Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebuit câteva clipe până să mă lămuresc că Hingherul plângea, ascuns în closet. Un plâns nervos, de om obosit. Și am plecat de-acolo, ca să nu-l mai aud. Pentru că asta e faimoasa noastră generozitate. Ne ferim să nu ne murdărim cumva de singurătatea și de suferințele altora... O săptămână a bolit după aceea Hingherul. Abia se atingea de mâncare și nu mai discuta cu nimeni. Trecea pe coridoare grăbit, de obicei desculț, din pricina picioarelor umflate, privea în gol și, cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndîrjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i apăr onoarea, mă făcusem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să vezi ce n-ai văzut niciodată, un animal nobil și frumos transformat într-o jalnică grămadă de carne înfricoșată". Dar Vecu e îndărătnic. Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Laurei?" m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-o murdărească. L-am ascultat, dar am rămas opac la argumentele lui. Știam una și bună. Că Laura reprezenta pentru mine un risc. Putea să mă zdruncine cu realismul ei și nu vroiam. Câtă vreme eram bolnav, mă simțeam apărat. În schimb
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]