1,493 matches
-
Orice băltoacă se vede, dar nu se știe cât e de adâncă. * Lauda de sine miroase urât. * O mână spală pe alta, dar obrazul rămâne pătat. * Unde sunt doi, puterea se împarte. * Când doi se ceartă, alții pierd. * Zăpada acoperă murdăria, dar nu o curăță. * Pietrele crapă de ger, obrazul de rușine. * Oameni dezghețați poți întâlni și iarna. Iarna ninge cu fulgi și plouă cu datorii. * Sinuciderea e o salvare, dar nu și o soluție. Și invers. * Între două războaie, niciodată
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
din moment ce mă bucur că mă nedreptățește așa, pentru că pot vedea dacă simte cumva rușine pentru această nedreptate. Când vine seară, mă întorc acasă și intru în biroul meu; și, la ușă, îmi dau jos hainele obișnuite, pline de noroi și murdărie și-mi pun hainele regale de la curte; și astfel, decent îmbrăcat, intru în curțile antice ale oamenilor din vechime, unde, primit cu iubire, mă hrănesc cu singură hrană care este a mea și pentru care m-am născut. Acolo nu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nefericitul Eminescu, ci însuși acest popor român de azi, decerebrat, nevertebrat, pervertit, leneș și sterp, care, vorba poetului, numai "din mila Sfântului" mai face "umbră pământului". Un asemenea popor decăzut și care se complace imperturbabil în decădere, asemenea viermelui în murdărie, nu-l mai merită pe Eminescu, cum nu-și mai merită nici una dintre valorile tradiționale (chiar dacă ar mima caragialește în numele lor toate indignările din lume)". Articolele lui Răzvan Coderescu sunt scrise cu nerv polemic, politic în ultimă instanță, căutând a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și proiecția ei în realitatea actuală, cu care se amestecă și se confundă"; sunt prezente "raptusuri hotărâri bruște, fără multă premeditare ca fugi (spre sau de-acasă), încercări de sinucidere", de asemenea "neglijență în legătură cu persoana proprie, ce poate ajunge până la murdărie crasă și chiar gatism"; nu mai puțin "răspunsuri sau acțiuni alăturate" Etc., etc. Luând la rând, această grilă simptomatică, dr. C. Vlad se pasionează de "o simptomatologie așa de complexă cum o găsim la poetul nostru". Să-l urmărim deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Se vorbește apoi de "nediferențierea sexuală a lui Eminescu", despre grandomania acestuia, tot o "maladie narcistică", argumente aflând "în viața lui de toate zilele, dar mai ales în opera sa literară". Un subcapitol este consacrat mizofiliei lui Eminescu ("iubitor de murdărie"), un "simptom schizofrenic capital", ajungând la concluzia că "dacă poetul a trăit în mizerie, aceasta nu se datorește decât faptului că el singur o dorea". Este depistat și simptomul de mazochism, exemplificat cu scene din Cezara, "scene de dragoste de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ori ce-ți mai fi vrând domniile voastre, chiar și cheile de care am amintit, ce se așează, prin voință ori mai potrivit inconștiență umană, pe același omăt. Pentru urmare, am ceva de reproșat naturii: Poate imaginea acestor deșeuri și a murdăriei ne-ar fi tras de mânecă, ca să mă exprim eufemistic, și ne-ar fi determinat să luăm măsurile potrivite, dar o nouă ninsoare a acoperit totul, rezolvând, În ghilimele, problema. Ca și pisica care-și acoperă cu grijă excrementele, numai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
permanente a constituit obiectivul politic primordial al perioadei comuniste clasice și considerentul care a stat la baza campaniilor aparent interminabile ale lui Mao. Corupția a atras o dezaprobare puternică, dar mai ales pentru că Mao o privea atât ca parte din ,,murdăria și otrava" trecutului, cât și ca pe un simptom al pericolelor contemporane ale tang-yi pao-dan-ului. Prin urmare cel corupt necesita atât pedeapsă, uneori administrată public în dublul scop de a-l umili pe ticălos și de a confirma conștiința de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
motorul și ciulindu-și urechile, ca un medic la pieptul bolnavului, a exclamat deodată arătând cu degetul: „Aici e!“ A desfăcut carburatorul, a scos mica sită cilin drică, cea care oprește necurățeniile din benzină și - stupoare! - sita era Îmbâcsită cu murdărie. Am făcut după acest fleac de descoperire, căruia nu-i dăduse de rost o serie de mecanici, elec tricieni și șoferi, 1 500 de kilometri În Întreg Ardealul. E unul din numeroasele exemple care mi-au dat tot deauna de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tot absurdul situației: el n-avea nimic de-a face cu lupta politică ori cu problemele sociale, el era desprins din social, iar acum oamenii aceștia, anchetatorii, îl luau drept altul, îl sileau să coboare în istorie, îl târau în murdăria asta, îl obligau, în fond, să ducă o existență complet străină de firea sa, de adevărul său personal, de karma sa. El se pregătea pentru o luptă absolută, lupta cu Verbul, nu-și permitea să-și irosească energia în mărunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
stă degeaba“. De două luni, profesorul pensionar Popa ieșea dimineața, la prânz și seara și strângea, în niște saci de plastic, tot ce aruncau locatarii pe ferestre și trecătorii pe trotuare. În unele zile, cum ar fi lunea, era atâta murdărie în jurul blocului și pe străzile din preajmă, că până la „Știrile de la ora 5“ Popa nici nu mai intra în casă. „Îi iese ceva pentru asta - ziceau invidioși oamenii -, că prea-și dă silința“. Pensionarul lucra ca un apucat. Când termina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
uita lung după trecători. Cum azvârlea unul un ambalaj de bomboane sau un pachet de țigări gol, cum sărea ca ars și-l înțepa. Lumea zicea că s-a țicnit, dar nu era adevărat. Profesorul pensionar Popa ura dezordinea și murdăria. Suferea cu toată ființa când vedea cum mâzgălesc copiii pereții caselor. Însă cel mai tare suferea din cauza gunoiului. „Nu mai arunca, domnule, gunoiul pe scară - a zbierat într-o zi domnul Popa după inginerul Vrabie -, că nu-i nimeni obligat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trăsnit și, în loc să se enerveze că era certat ca un neisprăvit și că aude toată scara, s-a scuzat: „Dar nu e gunoi, dom’ profesor, e un os de supă!“. Diferența dintre profesor și vecinii lui era în privința concepției despre murdărie. „V-ați murdărit cămașa“, i-a zis domnul Popa domnului Ceapă, care pleca la serviciu cu o pată mare pe guler. Domnul Ceapă a scos din geantă o oglindă, s-a uitat la guler și a zis zâmbitor, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
serviciu cu o pată mare pe guler. Domnul Ceapă a scos din geantă o oglindă, s-a uitat la guler și a zis zâmbitor, ca atunci când ai de-a face cu un om de treabă, dar cam bleg: „Nu e murdărie, e cafea“. La fel s-a întâmplat când domnul Popa i-a atras cu delicatețe atenția doamnei Gângu că are o mizerie mare chiar pe fundul fustei. „Ei, și matale - s-a alintat doamna Gângu când i s-a pomenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prostie, domnule Mariean, să chinui vaca, s-o tragi ore întregi de țâțe, când poți să iei foarte bine lapte la pungă de la magazin. Lapte adevărat, care nu miroase a vacă, ci a pungă. Cel mai greu a fost cu murdăria. Am stat mai mult în grajd, ca să mă simt oarecum ca la bloc. Cum atingeam un copac sau mă frecam de frunze, mă duceam să mă spăl. Înțelegi, domnule Mariean, natura era prea curată. Peste puterile mele de curată. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aceasta este. Da! Dumnezeu ne trebuie. Ne trebuie 1, pentru că este Dumnezeu, al 2-lea, pentru că e Tatăl nostru! Eu mă gândesc la tatăl meu, că sunt mic, că am ajuns mare, mă gândesc la el că m-a scos din murdărie, copil, că am cu dânsul o legătură sufletească și trupească, încât eu nu pot să nu-l iubesc, să nu mă gândesc la dânsul, ori că-l văd ori că nu. Că e de față că e departe, el rămâne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mele și-am știut că de treaba asta nu se va alege nimic: „Nu mă voi îneca niciodată. Îmi vrea moartea și mă amenință cu râul - păi atunci n-are decât să se spetească și să ducă singur la capăt murdăria asta“. Din acea zi m-am ținut departe de râu, atât de departe că și uitasem unde se află pietrele - râul nu mai exista pentru mine nici când tramvaiul trecea peste pod. Soarele lunecase în vară, cu siguranță că apa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
poate fi..., dar câte lucruri urâte nu se spun despre noi, cei care n-avem alt păcat decât că respirăm odată cu lumea și ne mărginim la veștile ei. Eu am degetele negre de cerneala ziarelor devorate; mi-e dragă această murdărie; sunt vârât cu mâinile până la coate în colecțiile de reviste ale lumii și le cunosc până la știrile de două rânduri, până la mâlul fertil din care se înalță neîncetat aburul vieții pe pământ. Îmi place să stau la coadă pentru ziare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
spălat cârpe. Toți din familie șușoteau pe la spatele său, nimeni nu i-a explicat însă exact ce se întâmpla. I s-a spus doar să nu intre în biserică, fiindcă era „impură“. N-a pus la îndoială în nici un fel murdăria sa, i se părea normal să-i fie interzise locurile sfinte și cele publice în egală măsură. Îmi povestea toate acestea cu mâinile încrucișate în poală, așezată pe un colț de scaun. O fixam intens cu privirea, încercând să pătrund
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și dovezi: dacă de pildă, la intrarea în clasă el își îndrepta privirea spre coșul pentru gunoi, lângă care se aflau hârtii, elevul de serviciu se repezea să restabilească imediat ordinea în acel loc; sau, dacă tabla prezenta urme de murdărie datorate modului neglijent în care a fost ștearsă, simpla privire a lui Dumitru Dascălu determina intervenția unui elev pentru a înlătura neajunsul. Exemplele ar putea continua. Elevii și părinții au regretat plecarea intempestivă a distinsului dascăl din școală. Nefiind la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Trebuie să am puterea să știu ce-am greșit și să nu mă ascund ca o șopîrlă În iarbă. N-am decăzut Într-atît, incit să nu-mi mai fie silă de tot ce mi-a. dezvăluit bătrînul Tiresias; și cîtă murdărie Încape sub cerul albastru și nepăsător unde zeii se joacă de-a destinul... și cîtă frumusețe de care mîinile mele nu se mai pot apropia... Mă acoperă un mîl tulbure și poate undeva sub el vor Încolți semințele liniștii, ca să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acolo, putea să o facă fără grijă. Urcă totuși în corabie și plecă în aceeași zi1. Vărsă de mai multe ori, încât se simți foarte ușurat și începu să se însănătoșească. Pe corabie se făceau la vedere tot felul de murdării și mârșăvii pe care el le înfiera cu strășnicie. 44. Spaniolii care călătoreau cu el îl sfătuiră să tacă, deoarece marinarii aveau de gând să-l părăsească pe vreo insulă. Dar Îi plăcu Domnului nostru ca ei să ajungă repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cum s-ar aflaț în niște trupuri de foc. 67. Al doilea punct. Să aud cu urechile plânsete, vaiete, strigăte, hule împotriva lui Cristos, Domnul nostru, și împotriva tuturor sfinților Săi. 68. Al treilea, să miros cu mirosul fum, pucioasă, murdărie și putreziciune. 69. Al patrulea, să gust cu gustul lucruri amare, ca lacrimi, tristețe și viermele conștiinței. 70. Al cincilea, să pipăi cu pipăitul felul cum focurile ating și ard sufletele. 71. Dialog. Purtând un dialog cu Cristos, Domnul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
circula clandestin În cadrul folclorului urban. O satiră politică interzisă de cenzură pe vremea domnitorului Sturza <endnote id="(159 ; 148, p. 69)"/>. 5. Jidan murdar, jidan Împuțit Explicația rasistă O altă prejudecată foarte puternică, răspândită În toată Europa, se referă la murdăria evreului și la mirosul urât pe care Îl degajă. Proverbele și zicalele surprind sintetic acest reflex al imaginarului colectiv : „Jidan Împuțit” sau „Jidoafcă-mpuțită” <endnote id="(765, p. 248)"/>, „[Evreul] miroase a capră râioasă”, „Mai urât [= murdar] ca la jidani” (zicale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a celui est-european) cu păduchele (sau cu ploșnița) a fost o constantă a antisemitismului. „Cea mai murdară dintre toate semințiile - scria Karl Marx referindu-se la evrei - se Înmulțește ca păduchii” <endnote id="(790, p. 154)"/>. Menită să sugereze, chipurile, murdăria și putoarea evreului, dar și parazitismul acestuia (694), asocierea „evreului ruso-polonez” cu „păduchele ruso-polonez” a ajuns pe la 1900 să fie reprezentată pe cărțile poștale germane, care circulau prin toată Europa <endnote id="(589, p. 360)"/>. În România dintre cele două
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
gazificare” - o metodă „absolut sigură și garantată”, cum ne asigură o reclamă de la Începutul secolului XX <endnote id="(843, p. 122)"/>. Este firesc să ne Întrebăm ce anume a provocat astfel de imagini - atât de puternice și de răspândite - privind „murdăria și putoarea evreului”. Una dintre explicațiile date de comentatori este cea rasială. „Murdăria evreului” s-ar datora „bolilor evreiești”, printre care ciudate boli de sânge și de piele, precum și scurgeri menstruale de sânge nu numai la femei, ci și la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]