1,825 matches
-
și eu am să vă ies mereu în cale. Măine, o să-i învăț să coloreze cerul în mii și mii de curcubeie. Copacii au umbra violetă Aici copacii au umbra violetă și vibrează sub atingerea mâinilor mele striate și reci. Murmurul lor straniu e încărcat de miresmele sentimentelor sfărâmate sub talpa vremilor trecute. Glasul iubirii se stinge în serenade care-și poartă mătasea papucilor prin liniștea albă a nopții și a pădurilor astrale.Tu încă stai de strajă trandafirului albastru pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
înțeles din cap ca niște marionete trase de sfoară, arătându-și neîncrederea. Încerc în zadar să trag geaca peste... Îmi amintesc. E o geacă până în talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu mă poate opri din mers. Ajung în holul școlii și aud niște glasuri ciudate, ce par răbufnite dintr-o tavernă veche... Stau la ușă cu hârtia în mână și nu îndrăznesc să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ritual desăvârșit. Punea la loc de cinste apa neîncepută, cărbunii aprinși, lingura de aramă și cu ochii închiși ne atingea fruntea , tîmplele, spatele, călcâiele. Simțeam cum mă înfioară mîinile ei reci, osoase și cădeam ca într-un vis nesfârșit în murmurul vorbelor ei: „Ieși deochi din ochi,din tâmplă,din piept,din spate,din călcâi și te du acolo unde s-a dus urâtul...” Și nu îmi mai amintesc toate ce ni le zicea. Nu știu de unde avea puterea aceea de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din vale... La grădina lui. Nu am altceva de făcut decât să-l aștept. Când umbra nucului va poposi în pragul chiliei, sigur se întoarce.” M-am așezat pe băncuța de sub tufa de iasomie. E atâta liniște! Aud până și murmurul pârâiașului din coasta chiliei... De pe poteca dinspe poiană, un târșâit de pași ușori răzbate până la mine. Privesc într-acolo. Cu mersul lui fără grabă și cu trupul puțin aplecat înainte, cu mâinile la spate - din dosul tufelor de liliac - se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
stinsului amor Ne urmărește încă. (1886) Alexandru Macedonski Rondelul beat de roze De roze e beata grădină Cu tot ce se află împrejur: E beat și cerescul azur, Si zîzîie, beata, albina. Se clatină parcă lumină, Un tunet e simplu murmur. De roze e beata grădină Cu tot ce se află-mprejur. Dar iată... A mea nu e vina... Chiar eu, în gentil trubadur, Visînd, lîngă-al apei susur, Mă schimb, asteptîndu-mi regina... De roze e beata grădină. (1920) Alexandru Macedonski Rondelul
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
tocmai începuse să-mi placă. Clarence s-a așezat, iar conversația și-a reluat firul de dinainte de apariția lui. Dintr-odată m-am simțit foarte, foarte somnoroasă și incapabilă să mă concentrez la ce spuneau ceilalți. Nu mai auzeam decât murmurul vocilor lor, crescând și scăzând în intensitate pe măsură ce conversația se anima sau stătea să se stingă. Asta îmi amintea de perioada copilăriei, când locuiam în căsuța bunicii Walsh din Clare. în liniștea serilor, își făceau apariția oaspeții obișnuiți care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care veneau și plecau fără prea mult zgomot, care se așezau în jurul focului de paie, beau ceai și stăteau de vorbă până la ore târzii din noapte. Dormitorul nostru era chiar lângă sufragerie, așa că eu și surorile mele adormeam legănate de murmurul vocilor bărbaților de prin împrejurimi care veneau s-o viziteze pe bunica. îNu, nu era prostituată.) Acum, când valurile cu accente rurale ale vocilor în cea mai mare parte bărbătești începuseră să mă învăluie, simțeam același soi de moleșeală ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oameni care discutau cu voce scăzută. Nu aveau de ales. Săptămâna următoare, când aveau să mă viziteze și pe mine mama și tata, urma să stăm la masă și să discutăm cu voce scăzută. Atmosfera era atât de încărcată de murmurul monoton al vocilor scăzute încât m-a apucat somnul. Singurul lucru care mă ținea să nu ațipesc era zgomotul pe care-l făceau oamenii care se împiedicau pe coridor și Mike, care din când în când urla „Willy, ticălos mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de mai multă vreme pe ecranul de interceptare, în rama ușii. Nimeni nu-l văzuse încă, transpira, inima se zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
goi, în care nu se putea citi nimic, nimic, dar buzele vibrau peste dinții mărunți, ascuțiți. Șoptea ceva. „Aici“, șoptea. „E voie, aici e voie“, șoptea nimfa. „Aici, în aer, putem. Nu ne mai pot interzice. Aici. Aici, în aer“, murmur, murmura stripteuza, murmur, torcea avionul, tensionat, zgâlțâit, dar șoaptele persistau. „Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți iarăși buzele Irinei pe buzele sale, mușcau mărunt mărunt, murmurând, murmur, mistuire. Ardea undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu se putea citi nimic, nimic, dar buzele vibrau peste dinții mărunți, ascuțiți. Șoptea ceva. „Aici“, șoptea. „E voie, aici e voie“, șoptea nimfa. „Aici, în aer, putem. Nu ne mai pot interzice. Aici. Aici, în aer“, murmur, murmura stripteuza, murmur, torcea avionul, tensionat, zgâlțâit, dar șoaptele persistau. „Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți iarăși buzele Irinei pe buzele sale, mușcau mărunt mărunt, murmurând, murmur, mistuire. Ardea undeva o lumânare, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Aici, în aer“, murmur, murmura stripteuza, murmur, torcea avionul, tensionat, zgâlțâit, dar șoaptele persistau. „Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți iarăși buzele Irinei pe buzele sale, mușcau mărunt mărunt, murmurând, murmur, mistuire. Ardea undeva o lumânare, parcă, încăperea plutea în pâlpâirea candelei. O vagă fâșie de lumină, undeva. Văzu femeia, părul scurt, roșu, pe covor, lângă el, buzele lipite de ale sale. Goală, albă, lungă, subțire, o față îngustă și palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plutea în pâlpâirea candelei. O vagă fâșie de lumină, undeva. Văzu femeia, părul scurt, roșu, pe covor, lângă el, buzele lipite de ale sale. Goală, albă, lungă, subțire, o față îngustă și palidă și mari ochi verzi și buze moi, murmur, lipite de buzele sale, murmur, murmurând: iartă-mă. Întindea sânii sticloși, stângul, dreptul, să-i recunoască, să-i sărute. Superbe, delicate fructe, palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vagă fâșie de lumină, undeva. Văzu femeia, părul scurt, roșu, pe covor, lângă el, buzele lipite de ale sale. Goală, albă, lungă, subțire, o față îngustă și palidă și mari ochi verzi și buze moi, murmur, lipite de buzele sale, murmur, murmurând: iartă-mă. Întindea sânii sticloși, stângul, dreptul, să-i recunoască, să-i sărute. Superbe, delicate fructe, palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui clăpăuge. „Da, m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
balansau găinile decapitate. Ce naiba fac acum cu prada? Ravneam doar isprava, sfidarea, victoria... Acum car cadavrele la fotograf, n-am ce face. Poate își aduce aminte de crimă, handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-ar fi întors să repete impertinența, să-i umilească și mai tare, să-i trezească, să-i smulgă din somnolența în care așteptau, cuminți, mizerabila porție a supraviețuirii, trofeul supunerii surdomute. Domnilor, sunt absent, așa le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tine, Connor, șoptesc și, spre uluirea mea, izbucnesc În plâns. TREI A doua zi dimineață mă trezesc cu soarele strecurându-mi-se pe sub pleoape și o aromă extraordinară de cafea În aer. — ’ neața ! aud glasul lui Connor, deasupra mea. — ’neața ! murmur, fără să deschid ochii. Vrei cafea ? — Da, te rog. Mă Întorc pe o parte și-mi Îngrop În pernă capul, care Îmi zvâcnește groaznic, Încercând să mai fur câteva minute de somn. Lucru cu care, de regulă, n-am nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de pe scaunul alăturat. Cine stă să-și amintească așa ceva ? Poate că nici măcar nu mă asculta. Și cu ce anume te ocupi ? — Eu, Îhm, ofer asistență celor din departamentul de marketing și Îi ajut la punerea În practică a inițiativelor promoționale, murmur. — Emma a fost chiar săptămâna trecută la Glasgow, pentru a finaliza un acord, se bagă Paul repede, aruncându-mi cel mai grețos zâmbet artificial. Unul dintre principiile politicii noastre este cel de a da angajaților noștri Începători responsabilități cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dintre voi. Așa cum știți deja, Pete Laidler, cel Împreună cu care am pus bazele companiei Panther Corporation, a fost englez. Acesta este unul dintre motivele pentru care această țară a fost mereu extrem de importantă pentru mine. În birou se aude un murmur de Încântare. Jack Harper ridică o mână, face un gest scurt de la revedere și pleacă, urmat de Sven și de conducerea companiei, Într-o tăcere absolută. Abia după ce a ieșit, izbucnește un vacarm de nedescris. Mă prăbușesc ușurată. Slavă Cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să-mi iau un ton de parcă ar fi nu știu ce Întrebare plicticoasă, pe care o aud În fiecare zi. Mersi. — Te promovează ? Nu știam ! Are glasul strident și ascuțit și câteva persoane ridică interesate capul. Zi, te face marketing executive ? — Nu, murmur, roșie la față de umilință. Nu mă promovează. — A ! Artemis Își ia o față nedumerită. Păi atunci de ce a zis că... — Vezi-ți de treaba ta, Artemis, spune Caroline. Îi arunc o privire plină de recunoștință și mă prăbușesc În scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Vă va privi la lucru, pentru a vedea cum decurge lucrul În echipă. Purtați-vă normal, nu faceți nimic special. Ochii i se fixează asupra mea și Îmi zâmbește de serviciu. Bună, Emma ! Cum merge ? OK ? — Ăă, da, Paul, mulțumesc, murmur. E OK. — Bravo ! Așa-mi place, ca oamenii mei să fie fericiți. Și, dacă tot v-am prins aici pe toți, spune tușind puțin prea teatral, dați-mi voie să vă aduc aminte că de sâmbătă Într-o săptămână, compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un coridor luminat, În care pulsează ritmul muzicii. Ajungem la o ușă simplă de oțel, iar Lissy Își caută cheia. Îmi Îndrept rapid bluza și-mi rearanjez părul. — OK, murmură Lissy. Nu te uita. Nu te holba. Fii cool. — Bine, murmur drept răspuns și o urmez pe Lissy În club. Cât ea Îi arată cardul de membră unei fete de la un birou, nu-mi iau ochii de la spatele ei și, cât străbatem Încăperea imensă, aflată În penumbră, merg cu ochii țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Aici, spune Lissy, arătând spre o masă de lemn, cu o mică mișcare bruscă din cap. Reușim cumva să ne așezăm, ne punem gențile și luăm lista de cocteiluri, privindu-ne una pe alta extrem de țepene. — Ai văzut pe cineva ? murmur. — Nu. Tu ? — Nu. Deschid meniul cu băuturi și-l citesc rapid În diagonală. Doamne, ce stresată sunt. Încep să mă doară ochii. Vreau să mă uit În jur. Vreau să văd locul. — Lissy, șoptesc. Mă duc să arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rău. Clatină din cap. Și eu voiam să te cunosc mai bine. Și să ne simțim bine Împreună. Se pare că amândoi ne doream exact același lucru. Și e vina mea că nu l-am obținut. — Nu e vina ta, murmur stângace. Nu așa am vrut să decurgă lucrurile. Mă privește serios. Îmi mai dai o șansă ? Un autobuz roșu uriaș cu etaj se apropie hurducăindu-se de stație și ridicăm amândoi privirea. — Trebuie să plec, spun, ridicându-mă. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Într-un râs isteric. — Mersi, Artemis, zic scurt. E foarte drăguț din partea ta. — Mă duc să-mi iau o cafea, spune Fergus, ridicându-se. Vrea cineva ceva ? — Mie dă-mi una cu Harvey’s Bristol Cream, spune vesel Nick. — Haha, murmur pentru mine. — Vai, Emma, să nu uit, adaugă Nick, apropiindu-se de biroul meu. Secretara aia nouă de la administrativ. Ai văzut-o ? E o adevărată apariție, nu crezi ? Îmi face cu ochiul, iar eu Îl privesc alb, neînțelegând. — Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă pot gândi decât la faptul că Jack se află la un metru de mine. — Cum merge cu golful ? zic Într-un final. — Păi... ăă... foarte bine, mulțumesc. Mama Îi aruncă o privire lui Jack. Nu te uita la el ! murmur. Și... tată ? nu mă las, ridicând vocea. Cum te-mpaci cu golful ? — Și eu... tot bine, spune tata bățos. — Unde jucați ? Întreabă Jack politicos. — Te-a Întrebat cineva ceva ? țip, Întorcându-mă furioasă pe scaun. Urmează câteva clipe de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]