4,012 matches
-
bine cu Jupân Dumitrache - Titircă Inimă Rea din „O noapte furtunoasă”: „Jupân Deșliu, poreclit Dodoloanță datorită rotunjimii pe care a căpătat-o de-a lungul anilor și a traiului bun: «mâncărică, băuturică și nevastă tinerică...» stă la tijgea răsucindu-și mustățile, dar e cu ochii ațintiți pe Mărița crâșmărița «mititică și frumușică de pică», să nu care cumva... vreun mușteriu obraznic să atenteze la «comoara lui», că «musiu» e-n stare să facă omor la drumul mare. Fiind toamnă lungă, iar
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
cântec se vedea durerea pentru pierderea unuia dintre cei mai buni prieteni”. Lăcașul bisericii, curtea și împrejurimile erau înțesate de lume: ziariști, intelectuali, profesori, studenți, orășeni, etc. O durere cumplită cuprinsese întreaga adunare. Corpul poetului era întins pe catafalc, avea ,,mustața neagră și barba neagră și puțin crescută”, ,,...capul și aproape fruntea întreagă îi erau învelite într-un bandaj negru” Catafalcul era înconjurat de coroanele ziarelor ,,Naționalul” și ,,Constituționalul”, a revistei ,,Fântâna Blanduziei”, trimisă de tinerii redactori, a Academiei Române, a societății
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
nou că la ceilalți copii, dar nu mi-a păsat deloc pentru că abia așteptăm să merg la scoala. Legat de desen, îmi amintesc că în clasa a patra stăteam în ultima bancă cu băieții când am realizat prima acuarela, niște mustăți. Învățătorul nostru nu a fost prea încântat. M-a umilit, m-a scos în fața clasei, să râdă toți de mine. Prin clasa a VI-a am obținut premiul întâi la desen într-o tabără. Nu mi-au plăcut însă diplomele
DIASPORA.ROMANCA MIRELA BALAN CUCERESTE ITALIA CU MAGIA CULORILOR SALE.A AJUNS DE LA INGRIJITOR DE BATRANI, LA PICTOR FOARTE APRECIAT de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363243_a_364572]
-
casă e bunicul. Nu are stare la cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam uzat, s-a
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
am dat viață și am scos la lumina rampei și alte personaje dragi mie: un travesti, Charinus în „Pseudolus” de Plaut, rol care și-a lăsat o amprentă puternică pe fața mea, la propriu. Pe locul unde am avut lipită mustața, am rămas cu o pată de care, prin ani de tratament, cu greu am reușit să scap; am jucat-o pe Amelia în „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, regia Irina Popescu Boieru și altele. În 1997, am colaborat
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
peste obrajii de martiri ai tranziției intrată acum și în recesiune. La colțul magazinului "Selena" doi ochi rugători scânceau zadarnic. Toată lumea se grăbea ca și cum arhanghelii anunțaseră apocalipsa și fiecare alerga de colo-colo, ca nebunii. Un domn aranjat, cu bărbișon și mustață, aidoma schițelor omniprezentului Caragiale, ce tocmai descinsese dintr-o limuzină impunătoare, îi trase un picior, lovindu-l cu pantoful strălucitor, de firmă aleasă, în pântece, astfel încât bietul animăluț se rostogolise de câteva ori, abia mai având vlag ă să țipe
SÂNUL LUI AVRAAM de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366851_a_368180]
-
frumoase, numai cu una nu ne-am împăcat. Cu ce? m-am schimbat eu la față. Măi, Istrate, Aram al nostru nu-și lasă fata să plece, că alta n-are, ori o ții aici, ori sănătate bună! Zâmbea pe sub mustață parșivul de unchiu-meu, că și lui i se potrivea astfel treaba cum nu se poate mai bine. Cu siguranță, îndărătul meu își freca de satisfacție mâinile. Lasă, Istrate, mă consola el, nu-ți fă tu moară-n cap, că tu
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
m-a întrebat: -Ce zicea Roza,băiete, i-am auzit gură din graijd. Ce vroia? -Ce să zică, m-a invitat diseară pe la ei, să-mi spunaă de o lume care i-au aclamat cu nu știu ce ocazie. Bunicul zâmbi pe sub mustăți, și mă ațnti cu o privire șăgalnica: -D-apăi, ți-oi spune eu. Ce să fie, ia, de unu mai s-a dus la oraș la unchi-to Ionel Jinga, să reguleze niște afaceri cu o arenda și, cum stăteau ei în
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
m-am grăbit să povestesc colegilor despre cazul acesta atât de interesant. Uite, așa și așa, le spun eu, astăzi am efectuat o extracție fără anestezie, încep eu să mă grozăvesc. Dar doctorul Groiserklein mă întrerupe: Era un pacient cu mustață, cu doi canini de viplă sus și o punte în stânga jos? Sigur, confirm eu, nici nu mă miră că îl reții, astea sunt cazuri rarisime, cu lipsa sistemului autonom de semnalizare a durerii, sau cu o zonă patologică de anestezie
SCHIŢE UMORISTICE (66) – UN CAZ RARISIM de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367675_a_369004]
-
Mergi mâine la pescuit cu mine? Am rămas încremenit ca în desenele animate! Îmi place să pescuiesc, sunt pescar, ăăă, scuze, sunt cel mai mare pescar în viață, dar iarna, la copcă? Brrrr, mulțumesc, nu! Prefer când soarele își aranjează mustața în luciul apei, când rațele se bălăcesc la marginea stufului de pe malul celălalt, cînd în apa mică și caldă de la picioarele mele sticlesc nălucile de argint ale puietului, când apusul e ca o pată de sânge rămasă pe omăt la
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
de sub greutatea hoitului păgân. Își trase cu iuțeală cămașa ce o avea pe el rămânând gol. Simțindu-l, fata roși, închizând ochii. Zvâcni puternic, strângându-i în acea clipă buzele-i mici, roșii, între buzele lui cărnoase acoperite de o mustață groasă și țepoasă. Neputând țipa de durere, fata rămase încremenită, lăsându-i-se apoi moale. Morfolirea i se păru o veșnicie copilei care ședea întinsă, goală ca o stană de marmoră, privind un desen al baldachinului ce forma acoperișul carului
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
și omul ei, căzuți sau luați în robia otomanilor. Îi vedea și-acum ochii lui senini și calzi, părul lăsat pe umeri, trupul mândru acoperit cu cămașă de borangic, țesută de maică-sa, să placă fetelor, prinsă cu brâu lat. Mustața ridicată la colțuri, abia mijită deasupra buzelor cărnoase și roșii ca vișinele sub soare, ascundea gura lui mare, bărbătească, ce o sufocase atunci când, plecați în pădure, după o ploaie, să culeagă ciuperci i se lăsase pradă gurii sale. I s-
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de capete. Soarele se ridicase cu mult deasupra orizontului, tăind cu razele lui pânza seninului de zi. În dreptul eșafodului ajunse cel de al treizecilea condamnat. Un tânăr înalt, chipeș, cu ochii mari și senini ca ai apelor cristaline de munte, mustață groasă, până la colțurile buzelor, plete negre, căzute peste umerii dezveliți din cauza sumanului despicat în luptă. Mâna dreaptă îi sângera ușor sub mâneca ruptă, roșie de sângele închegat. Schender pașa ridică iute mâna. Doi ieniceri îl luară de brațe, târându-l
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pe care le-a dus, însă ultimul, cel mai îngrozitor, a provocat și destrămarea definitivă a imperiului. Cu toate acestea, împăratul, mort în patul său la o vârstă venerabilă, a devenit, peste veacuri, figura emblematică a conceptului, figura sa cu mustață impresionantă, favoriți uriași și figură de bătrân înțelept fiind considerată cea care redă perfect ideea de conducător glorios. Toate manualele de istorie și toate filele cronicilor postume îl consideră a fi un exemplu de virtute, devotament, iubire și credință față de
GLORIOASA DOMNIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367070_a_368399]
-
simbolizează unitatea primordială a spiritului uman, dorința de a descoperi absolutul. Totuși, o astfel de iubire nu poate fi oferită decât Dumnezeu, Cel despre care autoarea afirmă în carte că venea „călărind un asin; nu avea plete, nici barbă, nici mustăți... doar o coroană aprinsă de spini.” În romanele Melaniei Cuc, fiecare volum are etapa sa cronologică, epoca istorică, personaje care se deosebesc între ele sau se aseamănă, după cum merge firul ,,poveștii”. În „Femeie în fața lui Dumnezeu”, prozatoarea se apleacă spre
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
simbolizează unitatea primordială a spiritului uman, dorința de a descoperi absolutul. Totuși, o astfel de iubire nu poate fi oferită decât Dumnezeu, Cel despre care autoarea afirmă în carte că venea „călărind un asin; nu avea plete, nici barbă, nici mustăți... doar o coroană aprinsă de spini.” Melania Cuc - „O scriitoare originală” ,,Numele scriitoarei Melania Cuc... este un nume care mi-a reținut atenția prin unele poezii, proze, însemnări, interviuri, reportaje și anchete literare ce au impus-o în peisajul literaturii
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
se și întâmpla, pentru că undeva, la picioarele povârnișului stâncos, pe falia de țărm în care valurile se rostogolesc spumegânde își drămuiesc viața în semicaptivitate leii de mare, asemănătoare în parte morselor, fără colții acestora proeminenți și în parte focilor, cu mustățile lor abundente și mai lungi, că-ți vine să zici ca la oameni, de n-o fi cumva un hermafrodit amfibiu, corcitură acvatică aproape înfricoșătoare de nu s-ar întâmpla să existe pe un țărm la ocean, îngrijite și privite
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
Ovidiu Oana-Pârâu, iar deasupra șurubului o scenă turnantă, căci nu-i așa? „lumea e ca o scenă și oamenii sunt doar actorii”. În rotirea de scene fără cortină, în sus-mijlocul fiecăreia tronează un medalion miniatură William Shakespeare, cu trăsături ferme, mustață, ochi pătrunzători, întrebători, înnobilat auxiliar de broderia clasică măiastră, mix de mătase belgiană, englezesc-avoniană, londonez-oxfordiană. În acelați timp, trăsăturile aceluia într-o continuă cercetare a adevărului mai presus decât toate, al adevărului ce odată pătruns, își schimbă înțelesul acestuia, aproape
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
de nevăstuică cu privirile-i libidinoase și nerușinate de la decolteul ei,începuse să simtă o reală aversiune. Acel nerușinat nu făcea nici un efort să-și mascheze poftele și rânjetul drăcesc și dezgustător de pe fața lui grasă și transpirată, cu o mustață slinoasă și părul rar unsuros care părea nespălat continuând să se comporte foarte necuviincios nepăsîndu-i că o ofensa în ciuda faptului că ea era gazdă. Părea că sunt gata să-i crăpe hainele prea strâmte, pe corpul gras și respingător. Era
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
albul cojoc, Fulgii mari ne-aduc noroc! De își scutură nervos Părul alb și mătăsos, Asta nu-i deloc a bună, Vor cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și mișcă sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi scoate o lunetă Din haină ori din jachetă Și se uită spre Pământ Ca să vadă Moșul Sfânt, Oare, oare prichindeii Lustruit-au papuceii? Referință Bibliografică: MOȘ
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368741_a_370070]
-
se tundă, Și poftește să-l audă... Nu va regreta de fel Că scoate din portofel Un leu... doi; merită banul! Știe snoave cu toptanul. Ce mi-am zis... că n-ar strica Să mă tund, să-mi rad barba, Mustața să mi-o filez... Între timp să mă distrez. Când ușa o deschideam Două-ntrebări îmi puneam: „Bimbiric o mai lucra? Oare... cum o arăta?...” N-a fost greu, când am intart... Nas în nas cu Bimbi-am dat, Care mi
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
plăcea atât conița, Dar mai mult iubeam blănița. - Las-o moale, Bimbiric, Mai taie-i din coadă-un pic! ...Apa-n pahar, uite-o,-ngheață Cum e berea la Zbârneață, Îl tachină moș Andrei. - Treaba ta, crede ce vrei. Când mustața mi-o fila Și barba mi-o potrivea, A spus Bimbi cu mult haz. - Un tambur, roșu-n obraz, Cunoscut ca om zgârcit... Când să-l rad, apa-am oprit, Iar el mă grăbea întruna: „Fă ceva, uscată-i spuma
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
reteza... I-a zis Petre Cacialma. * * * Când cu mine-a terminat, Un bacșiș mai gras i-am dat. Ș-am promis zâmbind discret, - Trece-mă client permanent Și pe clanță-am apăsat. - Veniți! Sunteți așteptat... - Dragul meu, sunt mulțumit... Tuns, mustață... bărbierit. - Să trăiți, sunt onorat... - Vă salut!... Sunt încântat, Și-nspre casă am plecat. * * * Dragii mei, ani treceau, Griji multe mă năpădeau... Iar de Bimbi am uitat, Pe la el de când n-am dat. Dar aflându-mă în piață, Lângă crâșma lui
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
Și-a făcut apariția doctorul . și echipa sa de elită . Toate privirile erau indrepatate către ei, erau cele mai dorite și mai așteptate persoane în acel moment. În fața ochilor aveam un barbat înalt, cu părul saten tuns scurt, barbă și mustață erau un pic încărunțite., cu ochi negri de o blândețe rară, simțeai cum radia spre tine energie pozitivă. Asistentele medicale conduceau pe rând în cabinetul din ambulatoriu fiecare pacient pentru fi pregătit pentru intervenția chirurgicală care urma să înceapă în
DR. TONI FEODOR de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363744_a_365073]
-
și mulțumirea când discuta cu Colonelul Comandant. MS Regele CAROL II era îmbrăcat cu pelerina albă a Ordinului Mihai Viteazu, iar când se mișca îi vedeam numeroasele decorații și ordine; pe cap avea celebra bască a vânătorilor de munte și mustața îi ieșea în evidență. ASR Principele NICOLAE părea mai retras, nu am observat să fi discutat cu fratele lui, MS Regele CAROL II. S-a terminat ceremonia și MS Regele CAROL II s-a retras în ovațiile puternice ale asistenței
VIZITA REGALA de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350359_a_351688]