4,032 matches
-
pocherul? întreabă prompt, luîndu-l din scurt. Ești nebun! șoptește profesorul cu gura plină. Doar nu vrei să facem, aici, una mică, în doi zice, fără să ia seama la reacția tînărului de lîngă el. "Ia te uită! rîde Lazăr pe sub mustață. "Una mică, în doi"... Eu te-am întrebat cine m-a turnat, iar dumneata..." Ce mustăcești, Lazăre? se uită atent profesorul spre el. Chestie de reflex: cît pe ce să-mi scot țigările. Noroc! Noroc! Ciocnesc și beau încet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și pingelită, nu se ia din drum. Și două zice profesorul cînd îi dă două cărți. Mai dorești ceva? O șosetă. Plus una. Plus gheata dreaptă. Sec. Șase țîțe zice Lazăr, aruncînd pe masă trei dame. Te-am săltat la mustață îi rîde profesorul, arătîndu-i trei popi. N-ar fi rău să scoți și obiectele în chestiune. Lazăr descalță ghetele și o șosetă, pe care le pune pe masă, în fața profesorului. Jocul reîncepe. Lazăr face cărțile. Vă ajung cinci, domnule profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
studenție de la colegiul Trinity), îl arăta adolescent, dichisit, cu ochi strălucitori și o cravată verde. Lui Emma nu-i plăcea tabloul. Fotografia aflată în camera mamei, îl înfățișa pe tatăl lui în vârstă, mai melancolic, timid și neîncrezător, cu o mustață moale, pleoștită, și o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți aveau un aer „desuet“. Taică-su arăta ca un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea filmului mut. Avea părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a mesei de cârciumă, de la înălțimea celor aproximativ doi metri ai săi și din străfundul a unsprezece halbe rase, de bere economică, hai, mai rapid, tată, ce, te pomenești că dai la porci? Și pufnește arțăgos, printre perii deși ai mustăților și ai bărbii tutunii, recăzând ostenit și transpirat în scaun către Marele Sile. Acela zace complet abandonat, stupid, nepăsător, pe scaunul opus, rezimând fericit cu fruntea tăblia tare de PFL, acoperită cu o mușama pe vremuri albă (probabil, cam prin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tocmai de aia și trebuie ca Horus să fie găsit și adus înapoi. Sau..., să nu mai fie găsit viu, niciodată! Amintiți-vă: Într-o noapte viscoloasă, din prag de ianuarie, pe un ger de erau să ne pice și mustățile, Madam s-a îmbătat cui cu bitter, cu bere de ghimbir și cu afinată, ca ultima bețivancă șătrăreasă, a căzut în nostalgie, în depresie, a pișat ochii, a bocit, a recitat, a urlat, a cântat, s-a despuiat, a dansat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta rusească? Sunt tâmpit? Sunt țăcănit? Ciu-ciu-fan, mai stați un an...! își ciupește Nae mândru, mustața lui de lider, tunsă à la Clark Gable. Nu scrie fraier și nici airbag, pe fruntea mea! Băiatu' cumpără marfa preferențial, numai și numai pe verificate, pe degustate și cu certificate de calitate impecabile, de la laborator. Fără trucuri. Pricepeți? Dacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Îngerul de rang înalt, ambasadorul bunăvoinței Domnului, cu barba și pletele blonde, înveșmântat ca un paparazzo, alăturea de Poet, un lungan așijderea bărbos, șaten și încruntat. La mijloc, urma un bărbat matur, robust, încărunțit de tânăr, Fratele, purtător a unei mustăți bonom plivite, mici, în ton cu freza îngrijită pedant, și cu un început proeminent de burtică. Acesta era însoțit de un ins supraponderal, care pășea oarecum dezordonat și dezlânat, în liniște, de parcă Silică ar fi fost de-abia externat dintr-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi recunocut niciodată ascendența și supremația omului, animalele sirepite reprezentau un pericol potențial letal, la adresa fiecărui cetățean al urbei, fie acela bătrân sau tânăr, bărbat sau femeie, adolescent ori copil. Primele hămăituri groase și urlete sonore de avertizare, îi zburlesc mustața și freza Avocatului, care fusese de mai multe ori mușcat, la viața sa. Băi, o rasolirăm! Amici, cred că am luat-o pe unde n-ar fi trebuit, se înmoaie el. Mama mea! Să-mi bag picioarele... BELPHEGOR Cuminte, cățelule
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
albă de in, cu cruce templieră roșie, cu cisme moi, pintenate și cu o cămașă-pieptar din ochiuri dese de sârmă, lungă până la cingătoarea lată, cu pafta de fier. Alături de el, un călugăr franciscan mai vârstnic, dar încă viguros, cu părul, mustața și barba cărunte și cu o pleșuvie avansată, înveșmântat în rasa cafenie groasă a Ordo Fratrum Minorum, Ordinul Fraților Mici, Câinii Sfântului Francisc, Poverelul. "Dumnezeule mare, dă-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba!" suspină
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
televizor. Eu nu-mi amintesc dacă mi-a părut rău că a murit pentru că eram mic. Era Înalt de un metru optzeci și cinci, avea 46 la pantofi. Purta părul tuns scurt pentru a nu transpira la sală și avea mustăți În formă de virgul,ă ca Paolo Di Canio. Eu, când voi fi mare, nu vreau să fiu polițist, ci deputat, așa că Într-o zi moare altcineva În locul meu, iar eu trăiesc pentru totdeauna. Kevin Buonocore (Binișor. Poți mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi răspunse Elio ștergându-și transpirația de pe frunte. Era epuizat. Dăduse totul. Liniște - i-ar fi trebuit doar o clipă pentru a se reîncărca. Dispăru după o draperie. Zero Încercă să-l urmeze, dar un tip plin de mușchi, cu mustață și capul ras, așezat În umbră, Îi tăiase calea agățându-l de braț. Elio observă, dar nu-și pierdu vremea să-i explice lui Buonocore că puștiul acela folcloric era fiul său. Avea nevoie să discute cu președintele. Doar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-o groapă, În spatele scuterului, cu mâinile ridicate, pentru a-și apăra fața - și În gură simți gust de sânge. Îngrămădit la pământ, Zero aruncă o privire tristă spre paznicul tatălui său. Un bărbat negricios, cu țeasta rasă, cu o mustață triunghiulară, cu nasul proeminent și privirea Înfierbântată. În ciuda durerii care-i paraliza spatele, nu reușea să-l urască. Era doar o slugă amărâtă - devotat stăpânului, nu din dragoste sau din gratitudine, ci numai din datorie. Pentru un salariu și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
argint - câte trei biluțe colorate ca niște becuri. Coacăze, ciocolată și pepene roșu. Kevin, care de teamă să nu și-l piardă, Își legase de mână balonul roșu de la petrecerea Camillei, Își suge acum lingurița, iar frișca Îi desenează două mustăți albe pe buza de sus, În timp ce Valentina mușcă mărunt din plăcinta ei. Și vorbesc despre petrecerea Camillei, care a fost fantastică - erau și clovni, făceau și vrăji, erau și iepurași albi, și păpușari, și scamatori, se jucaseră de-a vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu minți, tati. — Jur, spuse Antonio ducându-și degetele la buze. Pentru totdeauna? — Pentru totdeauna. Emma și Sasha Îi Întrebară pe proprietarii restaurantelor din strada Coronari, Îi Întrebară pe chelneri, pe vânzătorii din pizzerii. Nimeni nu observase un bărbat cu mustață Însoțit de doi copii. Emma continua să se gândească la o Întâmplare pe care o văzuse la televizor. Nu-și mai amintea detaliile. Era vorba despre un tată separat care se prezentase Într-o zi la poarta școlii, Își luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mă refer și la cronicarii de la „Variety“, dar și la vânzătorii de floricele de pe străzile Clujului). Cum e fix a șaptea, organizatorii s-au jucat cu cifrele și miturile cinematografice: așa au apărut afișe cu haiducii lui șapte cai (în spatele mustăților lor se ascund câțiva actori români, inclusiv Anamaria Marinca) și șapte spoturi bondiene regizate, printre alții, de Caranfil (cel mai ludic și mai autoreferențial dintre toți), Porumboiu, Muntean și Negoescu. Primarul Boc a dat dovadă de mare fler cinefil atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
și Feuerherz de Luigi Falorni (războiul civil din Eritreea văzut prin ochii unei fetițe). Și, firește, ediția a 58-a, a mai adus României un Urs de Aur pentru scurtmetraj, trofeu obținut de O zi bună de plajă de Bogdan Mustață. Acesta și-a dedicat premiul copilului care i se va naște în curând. Judecând și după faptul că și lui Jonny Greenwood (de la Radiohead), premiat pentru coloana sonoră a lui There Will Be Blood, i s-a născut un băiețel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
al emisiunii lor de radio, am observat că Florin s-a adaptat foarte repede la cerințele unui adevărat realizator de televiziune: și-a tras laptop în studio, la vederea ascultătorilor. Norocul lor e că, de și-ar lăsa chiar și mustață, nu i-aș putea confunda cu Radu Coșarcă sau cu Oana Zăvoranu. Nu știu dacă rândurile de față vor trece de „bunul de tipar“ pe care Lucian îl dă, joia, „Suplimentului de cultură“. Știu doar că bunicul lui Florin Lăzărescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de oră, ultimii picuri din blestemata benzină alunecau, prin retorte complicate, în canistrele lui Leo, căruia noi îi tot mulțumeam gestual, fiindcă nu ne ajuta limba. I-am spus doar vorba aceea, Ein Man, ein Wort, și a râs pe sub mustață. Dar fac pariu că nu înțelegea de ce ne mirăm noi atât că a venit să ne depaneze. Întârzierea, nerespectarea termenului stabilit, a o scălda și a o amâna când omul trebuie să facă o treabă erau fapte de neînțeles pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
le-a pus pe masa dintre noi. Tipul arată de parcă a aterizat dintr-o operetă. Are un păr blond, creț, nu e tuns foarte regulamentar, așa că două bucle Îi ies peste urechi de sub chipiul așezat pe-o sprînceană, are o mustață scurtă și subțire și umblă cu haina pusă pe umeri, Îmi evocă o primadonă În halat, așteptînd să-i vină rîndul să intre În scenă. Vrea să știe dacă sînt bine. Grija lui se explică atunci cînd Îmi spune că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Într-un borcan cu apă colorată. Se lasă un pic pe spate și Își mijește ochii, Își verifică dimineața de muncă. Apoi se ridică de la șevalet și intră alături, la Sorin, a cărui privire ironică se mișcă vioi deasupra unei mustăți răsucite - se plînge că e prea cald și nu poate să lucreze. Sorin i-a fost elev. Sorin strînge lume duminica (medici, profesori, milițieni, actori) cu niște metafore suprarealiste interesante: paiațe de cîrpă, funii Înnodate - despre care cineva a zis
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
paiațe de cîrpă, funii Înnodate - despre care cineva a zis, mai În glumă, mai În serios ( În mod sigur cu jumătate de gură), că arată ca viața noastră. Apoi a intrat la Mircea, care și el are o pereche de mustăți lungi, plus o barbă Îngrijită, o privire mai degrabă lirică și o pipă din care scoate un fum aromat - pe care uneori i-l procură Bamba. Și Mircea i-a fost elev, iar acum Își șterge pensula (și aruncă o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întunericul chior, să văd a cui e silueta care abia se conturează. Nu am cum să nu fi auzit de Box, un tip ciolănos, ras În cap, cu o figură rotundă, ochi ascuțiți și un nas plat, sprijinit de o mustață firavă, de mongol. Reputația lui e sinistră, e dintr-o mahala a Bucureștiului a cărei faimă dubioasă atinge cote naționale. Faptul că știe despre mine chestii cum ar fi că ieri am ieșit din unitate amplifică spaima. Aș putea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el printre noi. Din Bărăgan face o oră și jumă tate cu trenul pînă În București, așa că el e fericit, jubilează, a intrat iar Într-un fel de vrie. Mă cheamă la patul lui. Vrea să ne Împrietenim, rînjește pe sub mustața rară. Aștept În picioare pe intervalul dintre paturi. Stă tolănit În patul de jos, În timp ce În patul de sus stă sprijinit În cot și rîde Gărăgău, un țigan cu care s-a Întovărășit. Gărăgău are toate caracteristicile fizionomice ale rasei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
luminate puternic, creionul de ochi pentru contur, mirosul de macheală și de transpirație și de tutun prost, geamurile deschise larg spre teiul Întunecat, Îmbrăcat Într-o zăpadă udă. Andrei, prim- balerinul blonziu și pletos (acum se află În perioada fără mustață), se apleacă peste un pupitru și dă mai tare casetofonul din care se aude ABBA, voulez-vous, aha, Îngînă el melodia, făcînd cîteva mișcări clasice, pentru Încălzire, Își rotește trupul și Își trosnește gîtul, face două piruete cu brațele pliate din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pahar te-ai auzit spunîndu-i: Să trăiești, tataie, iar el ți-a răspuns că ar vrea să mai trăiască, dar că acum l-au pus În pămînt. Avea o față scofîlcită, prin șanțurile ei luceau lacrimi, care atîrnau apoi În mustața albă, mare, răsucită. N-ai mai apucat să te simți prost pentru gafa ta, pentru că nu mai aveai În cap decît ciorapii negri, prost făcuți, ai Monei, mai precis forma lor suplă și triunghiul alb al chiloților care se Întrezărea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]