1,125 matches
-
1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA MODERNĂ Testul nr. 63 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei ’nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Până-n fund băui voluptatea morții Ne-ndurătoare. Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
fund băui voluptatea morții Ne-ndurătoare. Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! [Mihai Eminescu, Odă (în metru antic)] 1.Explică rolul apostrofului în structura Ochii mei ’nălțam... 2.Evidențiază sensul conotativ al verbului a (se) înălța. 3.Transcrie un oximoron din fragmentele date. 4.Menționează două motive poetice, la alegere. 5.Motivează prezența pronumelor personale din finalul poeziei. 6.Comentează conceptul de odă, în viziune eminesciană. 7
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului ales. Modelul 2 Filiera teoretică - Profilul umanist; Filiera vocațională - Profilul pedagogic SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: VI Noi stam cântând în noapte în turnul fermecat Ceși nalță fruntea sură din negrile ruine, Iar viersurile noastre, ciudate și streine, Deși voiau să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Zainescu, 1994, p. 104). Sunt reproduse fragmente care monumentalizează trecutul istoric și cultural al poporului român, continuând paradigma legendarului național: "În fața scundelor și sărăcăcioaselor chilii, unde-acum optzeci de ani dascălul Lazăr punea în mâna copiilor cea dintâi carte românească, se-nalță falnic palatul universității, iar pe locul acela sfânt s-au așezat trei statui: Eliade, Mihai Viteazul, Gheorghe Lazăr - poetul, eroul și apostolul"; sau: "Românii au fost un neam statornic și viteaz, cu mari conducători de țară: Burebista, Decebal, Mircea, Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
altfel, s-au și sacrificat: „Iar el se va lega aici jurând/ Că nu va mai păcătui așa/ Ci că va stihui, pre voia ta,/ Despre femei iubind cu cinste mare/ O viață, au neveste au fecioare,/ și să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză sau Cresida te-a hulit.” Alceste este, prin apariția sa serafică, o donna angelicata, oferind protecție, călăuzind pașii condamnatului, izbăvind de orice învinuire sau pedeapsă: „Amor, ducând de mână o domniță/ În verde strai ca frunzele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
albastră, / Cântă mândra la fereastră, / Cântec din Moldova noastră; Cântec drag de moldovean / Alduit de-un pojoran / În toamna acestui an, / Dintr-un suflet de muntean; Cântec răsărit din joc / Ca floarea de păpădie, / Ca cântul de ciocârlie / Ce se-nalță pe câmpie. Foaie verde de sulfină, / Pe-a Moldovei apă lină / Strălucește lună plină."158 Alternanțele verbale am răsădit / am plivit / am lăcrimat / am adunat / am dat pun în valoare predicația discursivă a structurii metonimice care întrupează universul: Câte flori
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
leroimdai leroi Doamne, / Pică-n apă limpegioară. Da-n ea cine se scăldară? / Se scălda bunul Dumnezeu, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda toți sfinții de-a rând, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda toți sfinții de-a rând, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda și omul bun, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda și omul bun, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului..."118 Identificarea lui Moș Crăciun cu Isus, "soarele dreptății", se realizează prin utilizarea imaginii binare contrastante ( moș / mititel și-nfășețel). O dată cu metamorfoza creștină, apa în care se scaldă moș Crăciun, ca ipostază a soarelui, este apa euharistică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trecere ale vieții. Copilul nou-născut este închinat soarelui, râvnind la frumusețea astrului, când are loc prima purificare, la scăldăciune, rostindu-se o urare, paralelismul explicativ având rolul de a crea corespondențe simbolice între planul uman și planul cosmic: Cum se-nalță soarele / Peste toate câmpurile, / Peste toate dealurile, / Peste toți munții, / Așa să se-nalțe aist fecior / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste toți oamenii. Și cum luna luminează / Prin toate văile, / Prin toate luncile / Și prin toate casele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
loc prima purificare, la scăldăciune, rostindu-se o urare, paralelismul explicativ având rolul de a crea corespondențe simbolice între planul uman și planul cosmic: Cum se-nalță soarele / Peste toate câmpurile, / Peste toate dealurile, / Peste toți munții, / Așa să se-nalțe aist fecior / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste toți oamenii. Și cum luna luminează / Prin toate văile, / Prin toate luncile / Și prin toate casele, / Tot așa să lumineze / Și-aist fecior, / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mireasa, vai de ea! / Frig de moarte-o cuprindea / Căci o mână se-ntindea / Și pe sus o ridica / Și-n mare mi-o arunca! / Valurile bulbucea, / Iar ea-n valuri cum trecea / Mreană de-aur se făcea. / Soarele se-nălța sus, / Se lăsa tot spre apus / Și-n mare se cufunda / La soră-sa Ileana, / Ileana Cosânzeana. / Iară Dumnezeu cel sfânt, / Sfânt în cer și pe pământ, / Mâna-n valuri că băga / Mreana-n mână-o apuca / Și-n ceruri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înfățișează devenirea, transfigurarea exteriorizând zbuciumul interior al ființei umane aflată în așteptarea unei noi lumi, reclădite din perspectiva sacrului, este însoțit de motivele astrale care dezvăluie însemnele cosmice: "Doamnele, / În prundul mării, / Doamnele, / Născut-au, crescut-au, / Doi, trei păltiori, / Nalți și gălbiori, / Sus e frunza deasă, / Jos d` umbriț-aleasă; Sus, frunza-i măruntă, / Jos d-umbra rotundă. / Sub d-umbrița lor, / Cine se d-umbrește? / Cele oști leșești, / Sunt și românești. / Cele oști leșești / Ele domn că-și are. / Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Frânt e lanțul umilinței Lăudat fie Preasfântul! S‐ o trăim cu tot avântul. Înspre culmi privirea zboare. Uraʹn inimi amuțească! Altă viață să renască În această sărbătoare Înspre culmi privirea zboare! Astăzi este ziua Muncii Sărbătoarea muncii noastre S‐o‐ nălțăm până la astre Ca s‐ o știe mâini și pruncii. Astăzi este ziua Muncii. George Nedelea La 10 iulie 1946, Păreri devine Păreri Tutoven e. Iată frontispiciul: 123 Păreri Tutovene Păreri Tutovene își dobândește titulatura la 10 iulie 1946, fiind continuarea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
dos, ocrotind ciorchinii.../ Și iată, aracii strigoi care se-nmlădie și se pleacă/ spre a iscodi grelele poame ce-și arată sânii/ unde miere și soare se contopesc nesfârșit” (Colina viei) sau: „Coapsa albă a vazei,/ coloană de lumină,/ se-nalță de pe masa castanie;/ în vază - margarete/ cu șorțuri albe, amidonate,/ de infirmiere/ și inimă de aur/ ca inima ta, soră Ruth” (Vaza albă). După 1980 elementul discursiv se accentuează, unele texte apropiindu-se de proza poematică, de un pseudobiografism epic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
aceea a Ioanei, "romînă macedoană": Are-n meși piciorul ei, Nud, alb, mic, ca o Diană, Sub al persicii tulei, Sub șalvarii de sultană! Anteriu de selemie Cu dalgal de fir deschis!... a Brusei: Cu-ale sale minarele, Ce se-nalță strălucind, Brusa pare, predomnind Dealuri verzi cu verzi vălcele Cinse-n râuri de argint... a turcoaicei din Esme: Când o vezi la preumblare Feredjeaoa-i se-mlădie Sub iașmac adus din Sam, Pe kiahiul, bogat cerchez, Ca o stea prin nori apare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
călugărița lunatecă se înfundă în mari păduri la chemarea iubitului anonim: Hai cu mine-n codrul verde S-auzi doina cea de jale Când plăieșii trec la vale Pe cărarea ce se pierde. Să vezi șoimul de pe stâncă Cum se-nalță, se izbește Peste corbul ce zărește În prăpastia adâncă. Hoțul lui Alecsandri e cam în stilul piraților romantici, grandilocvent, teatral, omorâtor de ciocoi (genul lui Ed. About pare evident): Iar ciocoiul cum se pleacă, De mă vede la potică! Cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dâmburi, de șerpi ascunși în găuri, De toate-acele fiare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă. Copacii întind brațe lungi, amenințătoare, Nălțând pe toată culmea cîte-o spânzurătoare; Și stâncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe, Deschid largi negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adâncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a piere de lumină... sau o miniatură persană: Se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
timp de patru acte se pregătește indignarea lui August, pentru ca în al cincilea toate personagiile principale să se adune în chip artificial la căpătâiul poetului muribund, la Tomis. Ovidiu are viziunea României viitoare: Și Istrul moștenește al Tibrului renume... Se nalță-o nouă Romă, renaște-o nouă lume. Proza este partea cea mai trainică a operei lui Alecsandri. Exonerat de obligația metrică și de gravitatea lirică, scriitorul își revarsă în pură divagație toate darurile sale amabile: umor, pictură, înlesnire orientală de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un temperament sangvin, furtunos, aristocratic și barbar totdeodată. Poetul se simte bine către piscuri și solitudini, în natura abruptă, fioroasă: Îmi place o natură cu fiii săi sălbatici, Cu piscuri dărâmate, cu țărmuri singuratici, Cu cedri-a căror frunte se-nalță pîn' la nori, Cu munții săi gigantici, din cari furioase Șiroaie cad și umplu prăpăstii negricioase Cu zgomote și urlet ce umple de fior. El caută "poezia ce muge ca furtuna", biciuind pe tirani, iar neliniștea blazată a lui Childe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frumoasă! De câte ori mă cheamă S-admir ăst amfiteatru cu splendide colori Ce farmecă vederea la mii de călători!... O barcă când mă duce în sus și jos pe valuri, Îmi place să contemplu mulțimea de furnaluri Al căror fum se-nalță în limpedul eter Ca fumul de tămâie... Romanele lui Grandea au avut mare răspândire. Fulga sau Ideal și real, roman liric, e azi ilizibil. Interesul istoric stă în sentimentalitatea vaporoasă, în exaltare, în reverie, în viziunea ossianescă a naturii. Cuprins
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
emoția exotică. Hronograful lui Eminescu aduce acel pesimism placid, acel tragic impasibil și somnolent ce se pare că e al naturii noastre, împăciuite cu eterna întoarcere a roții cosmice și care își găsește simbolizarea în geografia gigantică asiată: În stele nalță munții Himalaia Și de pe vîrfu-i alb pătând răsare O lună caldă sfântă și bălaie Și-n văi umbroase ce se pierd în mare Munții bătrâni din stele se coboară Și-ntind în jos stâncoasele picioare. Noi suntem un popor alpestru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce visasem S-a petrecut în adevăr. În timpul războiului, Vlahuță schiță în câteva versuri un început de evocare a forțelor oarbe, mașiniste: Ard, zi și noapte, marile furnale, În vastele uzine ale morții. Din mii de coșuri - funerare torții - Se nalță limbi de flăcări infernale. TRAIAN DEMETRESCU Din grupul poeților de mentalitate socialistă era și Traian Demetrescu (1866-1896), autodidact cu lecturi înaintate pentru acea epocă. El e un precursor al simbolismului, în acea formă a sentimentalismului lugubru pe care o va
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Șerpii, traducând sub imaginea reptilelor orgoliul femeii fascinatoare de a vedea ființele masculine tîrîndu-i-se pe dinainte: Mă reazăm de-un copac ș-acolo aștept tot neamul vostru-nvins Să mi se-adune la picioare cu trupuri àcere de spadă, Să nalț, încolăcind pe brațu-mi întins, sălbateca mea pradă Și-n cingători însuflețite să las să-mi fie brîu-ncins. Făr' de putere împotrivă-mi, pădurea-ntreagă-mi este roabă, Ea ce mă-nlănțuia cu aspra-i mireazmă și cu teama grea, De-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
viforul se scoală, cînd cerul se mînie, CÎnd negura se-ntinde, cînd norii se-mpletesc, CÎnd focul șărpuiește d-a lungul În tărie Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc. CÎnd marea se răscoală, volbură-ntărîtată, CÎnd undele-i muginde se nalță spumegînd, Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată. Pe fieșicare stîncă te vede-amerințînd. Și cînd fumegă munții, vulcanul cînd turbează, CÎnd flăcări rotitoare pînă la ceruri zbor, CÎnd tremură pămîntul, văzduhul schinteiază, Al meu suflet te vede În orice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]