1,281 matches
-
cu fața în sus. Era noapte. Nu se zărea nimic, decât stelele. Turnul abia se zugrăvea în noapte... sau nici nu era? Nici o lumină, cât de slabă, nu răzbătea din el. Poate că ochii lui vedeau o nălucă, așijderi numeroaselor năluci de oaze și orașe din miezul deșertului cu nisipuri fierbinți, unde niciodată nu era însă nimic. Auta rămase așa cum era. Îi făcea bine să stea culcat. Noaptea nu era rece. Aerul era foarte curat și pieptul îl înghițea cu plăcere
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că e cine știe ce. O fi trăsnit-o vreun fulger. Născocitorul putea să fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el o nălucă. Țăranul care l-a călăuzit încoace poate că nici n-a văzut măcar piatra asta lustruită. Auta se mai gândi că poate el însuși visase. Că a căzut în grâu nu era de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vreun fulger. Născocitorul putea să fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el o nălucă. Țăranul care l-a călăuzit încoace poate că nici n-a văzut măcar piatra asta lustruită. Auta se mai gândi că poate el însuși visase. Că a căzut în grâu nu era de mirare după atâta oboseală. Ce era de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fiecare zi, sculîndu-se din somnul scurt o dată cu robii, răscolea miile de suluri secrete aflate într-o anume încăpere pe care n-o cunoștea nici Auta. Totuși, marea taină rămânea nedezlegată. Bătrânul știa bine că de astă dată n-au fost năluci. Cunoștea temeinic firea oamenilor și nu se îndoia că, măcar în parte, ceea ce spuneau țăranii că au văzut pe câmpia din miazăzi nu putea fi nălucă. Dar atunci ce era? După trei săptămâni de la plecarea sclavului său, nemaiavând răbdare să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
marea taină rămânea nedezlegată. Bătrânul știa bine că de astă dată n-au fost năluci. Cunoștea temeinic firea oamenilor și nu se îndoia că, măcar în parte, ceea ce spuneau țăranii că au văzut pe câmpia din miazăzi nu putea fi nălucă. Dar atunci ce era? După trei săptămâni de la plecarea sclavului său, nemaiavând răbdare să aștepte și neauzind nici un fel de vești, a poruncit să i se aleagă cea mai ușoară și mai sprintenă luntre cu cei mai buni vâslași și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se apropiaseră mult de țărmul țintei lor, bătrânul era frământat de gânduri și neliniște mai tare ca oricând. Iarăși stătea de vorbă în încăperea sa din corabie cu Tefnaht, care încă necrezând că vestea ciudată putea să fie altceva decât nălucă, începea totuși să se tulbure și el. Marele Preot nu-i arătase scrisoarea primită de la Auta; îi spuse numai ce îi scria sclavul. Tefnaht se uita din când în când cu oarecare milă la bătrân, socotindu-l cu mintea obosită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta cu ulciorul. - De ce ai stat atîta? îl întrebă Tefnaht. Iar Auta rîse: - Întâi s-au speriat de mine când m-au văzut cu globul pe cap, apoi au început toți să mi-l pipăie, să vadă dacă nu sunt nălucă. Bătrânul nu mai vru apă; înțelese că pentru a bea trebuia să-și scoată globul, iar ca să și-l scoată trebuia să iasă din turn. Străinii se uitau curioși la ulcior. Cel cu păr mai bogat luă o țeavă străvezie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
urmelor mimează hărnicia estivală a nenumăratelor insecte mai degrabă invizibile, este adevăratul trup al tăcerii, mîna sonoră care ne mîngîie fruntea și ne aduce În starea de benefică torpoare. Covorul roșu Apariția unei veverițe este similară cu aceea a unei năluci. O suită scurtă de zbughiri și de neșteptate Încremeniri. Cu schimbări imprevizibile de direcție Între ele. Înainte de a dispărea cu totul În spatele unui trunchi de copac. Expresia hipomimă a veveriței, ca și Întreaga ei postură, sînt acelea ale unui chip
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
trei accepții concomitente: "imagine a visului (onar), apariție provocată de un zeu (phasma), fantomă a unui defunct (psyché)". Astfel îi apare nefericitul Patrocle în somn lui Ahile. În Eschil, Io spune: "Ah! iară și iar tăunul mă-mpunge, sărmana! / E năluca [eidôlon] lui Argos..."*. Euripide, în Alcesta, pune cuvântul în gura soțului ei văduv, care-i imploră pe sculptori să-i redea soția vie: În patul nunții așeza-voi trupul tău, / făcut de mâna unor meșteri iscusiți [tektonôn], / și lui am
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau în minus, câștigați sau pierdeți un anumit procentaj de volum. Legea lui Charles descrie relația dintre volumul unui gaz și temperatura sa. În anii 1850 însă, William Thomson, un fizician britanic, a observat ceva ciudat la legea lui Charles: năluca lui zero. Cu cât temperatura coboară, cu atât volumul baloanelor devine mai mic. Dacă temperatura continuă să fie micșorată în mod constant, baloanele se strâng tot în mod constant, dar nu pot să se micșoreze la infinit. Există un punct
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
legătura cu trupul, Petru nu mai poate păși pe apă: „Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. / Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au spăimântat, și au zis: «Este o nălucă!» Și de frică au țipat. / Isus le-a zis îndată: «îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!» / «Doamne», I-a răspuns Petru, «dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.» / «Vino!» i-a zis Isus. Petru s-a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Ținutul morților este singurul loc din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă. Acestor umbre fără cuget, fără voință și fără pasiuni nu le este nici măcar urât, plictisul fiind doar o tânjire a vitalității. Și nălucile acestea nu sunt nici măcar mohorâte sau triste, pentru că de fapt nu mai sunt. Față de ele până și materia, mineralele sau metalele, apele și norii, vântul și focul par înzestrate cu un fel de conștiință și de pătimire, pentru că sunt expresia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dat la despărțire lui Patrocles. Cât au stat lângă Troia, până i-a despărțit moartea lui Patrocles, și-au fost tot timpul alături, de-a lungul atâtor zile și atâtor nopți. Stăteau de vorbă, rămânând departe de tovarășii lor: Patrocles, nălucă, își amintește de asta și după moarte. Cel mai în vârstă îl îngrijește pe celălalt în toate privințele: îi pregătește de mâncare, dă de lucru captivelor și celor câțiva mirmidoni care trăiau în preajma lui Ahile; serile, stă și îl ascultă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și le-au ridicat un mormânt la marginea mării, pe un promontoriu înalt. Când a coborât în Infern, Odiseu s-a întâlnit și cu umbra înlăcrimată a lui Ahile, care îl întreabă cum de-a ajuns acolo, în tărâmul morților, năluci nesimțitoare ale muritorilor istoviți și stinși. Apoi îl întreabă dacă știe ceva despre Peleu și despre fiul lui, Neoptolem. Ulise nu știe să-i spună nimic despre foarte bătrânul lui părinte, doar că pe Neoptolem l-a adus el însuși
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
strigoi sau ca focuri înșelătoare prin beznă. Iar la ultima ispravă a celor trei nerozi, chiar lângă peșteră: „Se aude larmă de vânătoare. Intră diferite spirite în chip de câini și-i pun pe fugă. Prospero și Ariel îi asmut.“ Nălucile de câini au chiar și nume: Mountain, Silver, Fury, Tyrant. O dată izgoniți, Ariel primește de la Prospero instrucțiunea: „Te du și dă poruncă la moroi / Să-i scuture la-ncheieturi cu junghiuri, / Să-i vâre-n colici, și la trup să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ținutul morților este singurul loc din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă. Acestor umbre fără cuget, fără voință și fără pasiuni nu le este nici măcar urât, plictisul fiind doar o tânjire a vitalității. Și nălucile acestea nu sunt nici măcar mohorâte sau triste, pentru că de fapt nu mai sunt. Față de ele până și materia, mineralele sau metalele, apele și norii, vântul și focul par înzestrate cu un fel de conștiință și de pătimire, pentru că sunt expresia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dat la despărțire lui Patrocles. Cât au stat lângă Troia, până i-a despărțit moartea lui Patrocles, și-au fost tot timpul alături, de-a lungul atâtor zile și atâtor nopți. Stăteau de vorbă, rămânând departe de tovarășii lor: Patrocles, nălucă, își amintește de asta și după moarte. Cel mai în vârstă îl îngrijește pe celălalt în toate privințele: îi pregătește de mâncare, dă de lucru captivelor și celor câțiva mirmidoni care trăiau în preajma lui Ahile; serile, stă și îl ascultă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și le-au ridicat un mormânt la marginea mării, pe un promontoriu înalt. Când a coborât în Infern, Odiseu s-a întâlnit și cu umbra înlăcrimată a lui Ahile, care îl întreabă cum de-a ajuns acolo, în tărâmul morților, năluci nesimțitoare ale muritorilor istoviți și stinși. Apoi îl întreabă dacă știe ceva despre Peleu și despre fiul lui, Neoptolem. Ulise nu știe să-i spună nimic despre foarte bătrânul lui părinte, doar că pe Neoptolem l-a adus el însuși
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
strigoi sau ca focuri înșelătoare prin beznă. Iar la ultima ispravă a celor trei nerozi, chiar lângă peșteră: „Se aude larmă de vânătoare. Intră diferite spirite în chip de câini și-i pun pe fugă. Prospero și Ariel îi asmut.“ Nălucile de câini au chiar și nume: Mountain, Silver, Fury, Tyrant. O dată izgoniți, Ariel primește de la Prospero instrucțiunea: „Te du și dă poruncă la moroi / Să-i scuture la-ncheieturi cu junghiuri, / Să-i vâre-n colici, și la trup să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
atunci... cel puțin prin partea locului, Cerbul lopătar n-a mai fost văzut de nimeni niciodată... Vânătorii bătrâni, iscusiți... povesteau demult, că doar l-au văzut... așa, în două salturi lungi... parcă plutea în aer o vreme, și ca o nălucă, dispărea. Se mai povestea că atunci când lopătarul apărea pe lizieră, purtându-și cu măreție coroana coarnelor de o frumusețe unică, uitai că ții în mână pușca... „Era fascinant să-l vezi!“ spuneau ei. În fața lui înțepeneai, ca vrăjit, așa cum te
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ucis lupul care intrase demult în legendă pentru faima lui. ... Da, măi, așa-i, eu l-am ucis! repetă el tot mai convins, zâmbind fericit. Suru era lupul care „dijmuia“ toate stânile și gospodăriile din jur, care apărea ca o nălucă, și tot așa dispărea cu oaia în spinare, lăsând în urmă și câteva mursecate, era lupul al cărui, singur numele, băga lumea în răcori... iar el vroia să-l înfrunte singur doar cu un toiag... „ - Îmblî ca un lup sânguratic
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aducă informații despre inamic, chiar din bârlogul lui... ...Era într-o noapte neagră ca smoala... când, s-o strecurat în bârlogul turcului, și pe o ploaie... urgia de pe lume... La câte-un fulger îl videi cum se strecoară ca o nălucă pe redută... o numărat turcii de pe parapet, care dormeau duși, adăpostiți de ploaie, și tunurile... Câteva puști le-o azvârlit peste parapet în vale. Și, chiar, când era gata s-o șteargă... unul dintre turci, l-o zăpsât, ș‟o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trag de viața mea cu dinții. Și ce cumplită continuitate Ne-aruncă, veșnic, dintr-un mal în altul, În mine țipă, insensibil, șpaltul, Și mă consum în ubicuitate. Ajută-mă să fiu metamorfoză, Să ies din propriul trup, ca o nălucă, Îmi fac cuțit din dorul meu de ducă, Tăindu-mi drumuri prin anamorfoză. Nu îmi mai simt nici pulsul, de o vreme, În urma mea se cern elucubrații, Conflicte, amănunte, declarații, Frânturi de viață dusă la extreme. Iubita mea, mi-e
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Venim și ne ducem, zâmbim și forțat, Ce dulce trăire, ce vis repetat, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Eu sunt o nălucă, tu ești ideal, Ne doare același ciudat areal, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. 24 iulie 2011 Bulimie din toate durerile omenești eu mi-am tăiat felia cea mai groasă pe urmă am
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
tine brazdă lungă și adâncă ca într-o răscoală modernă din care am primit dragoste nu pământ bucurie de carne scut din păcate și cântece cu greieri-lăutari 15 august 2011 Constatare viața iese pe corso trece prin fața mea ca o nălucă când aprinde o țigară eu beau un pahar pe urmă o invit la plimbare mergem umăr lângă umăr printre toate amintirile comune ca frații de cruce fiecare pas deschide o altă ușă dar tu ești prezentă în toate camerele îți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]