1,222 matches
-
vârtos cărămizile cu ciocanul; li se alăturară alții folosindu-se de răngi sau chiar de umeri. Se întoarseră spre Salam. —Vino-ncoace! Îi întinseră piciorul de metal al unei mese. Curând, zidul încropit la repezeală cedă, un castel de nisip năruit de valuri. Liderul grupului se strecură prin gaură și izbucni imediat în râs. Alții îl urmară îndată. Curând, Salam zări și el sursa bunei dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori; sculpturi în piatră reprezentând prințese și regi, gravuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din Ierusalim și ale celor de la Casa Albă, care explicau că administrația americană făcea demersuri ca ambele tabere să-și păstreze calmul și să continue tratativele. „Ce coșmar“, își zise Maggie. Un eveniment exterior, petrecut în ultima clipă, amenințând să năruie încrederea reciprocă și să curme progresele realizate cu multă abnegație. Se gândi la moderatorii care i-au adus pe israelieni și pe palestinieni în acest punct. Nu la politicienii de prim rang, secretarii de stat sau miniștrii care au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fost căsătorit cu Maria Magdalena și că urmași ai lor ar fi Întemeiat dinastia merovingienilor care a condus, timp de mai bine de două secole, Franța? Să admitem că ar fi fost așa, ce se poate Întâmpla? Creștinismul se va nărui? Poate că da, poate că nu. Dar cu sau fără creștinism, omenirea merge Înainte. Ea n-a Început cu Hristos și nu se va sfârși odată cu eventuala risipire a credinței În El. Va arăta altfel, dar nu va Înceta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mea de a intra În posesia Statutului era la fel de licită ca a lor, nu? Sau la fel de ilicită. Și atunci? În timp ce mă Încurajam voinicește cu diverse considerații de felul acestora, am realizat Înciudat că totul e pe punctul de a se nărui din cauza unui detaliu ridicol: n-aveam o lanternă și fără ea n-aș fi putut să mă descurc cu nici un chip. Caraghios, dar adevărat. Evelinei nu-i puteam cere să mi-o Împrumute pe-a ei, iar să apelez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În fața acestui pericol, Salazar, atât de ponderat și de tolerant, nu îngăduie nici o tranzacție și nici o milă. Nu recunoaștem nici o libertate împotriva națiunii, împotriva bunului comun, împotriva familiei, împotriva moralei". Războiul civil care se dezlănțuise în Republica vecină amenința să năruiască edificiul cu atâta caznă ridicat de Salazar, să invadeze Portugalia și să provoace războiul mondial. Se cunoaște atitudinea Guvernului portughez față de tragedia care a însîngerat Spania; din cel dintâi ceas a fost alături de generalul Franco și împotriva roșilor. Din primul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În mintea mea propria-i căldură, farmecul lui retrospectiv dispărea și, imediat, acel lucru ajungea să fie mai Îndeaproape identificat cu romanul meu, decât cu sinele meu de odinioară, unde păruse a fi ocrotit de intervenția artistului. Casele s-au năruit În amintirea mea pe tăcute, ca În filmele mute de odinioară, iar portretul bătrânei mele guvernante franțuzoaice, pe care l-am Împrumutat odată unui băiat, băgat Într-o carte, se șterge repede, acum când este inclus În descrierea unei copilării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cuplat în „nodul de cale ferată F.“ cu un accelerat care venea de la Varșovia. Temere mare era și ca personalul să nu se defecteze pe drum și să rateze întâlnirea cu acceleratul. Dacă, Doamne ferește, s-ar fi întâmplat așa ceva, se năruia toată combinația de trasee și legături ulterioare: pierdeai acceleratul mai întâi, apoi trenul spre Mare și, culmea ghinionului, pierdeai și vaporul care să te treacă Marea. Iar dacă vaporul pleca fără tine era ca și cum ai fi jucat la loto și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dereticăm prin casă, ori naiba știe... ― Vai, domnule Matei, interveni Melania Lupu, dar ați fost și dumneavoastră de acord că aducând un specialist trebuie să mutăm dulapul din loc? ― Ei și? ― Dulapul e foarte șubred, are încheieturile slăbite, se poate nărui la prima mișcare. ― De asta nu mai pot eu! Mutăm tablourile în altă parte. ― Unde? întrebă repede Grigore Popa. ― Oriunde, n-are importanță. ― La dumneata în odaie, de pildă? ― De ce nu? Tot stați de caraul... Și-apoi, nu uitați că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bine, cu tot respectul, ei bine eu nu cred că suntem în situația de a aștepta douăzeci și patru de zile, sau douăzeci, sau cincisprezece, sau zece, edificiul social prezintă fisuri, pereții se clatină, temeliile tremură, în orice moment totul se poate nărui, Aveți ceva să ne propuneți, în afară de descrierea tabloului unei clădiri are amenință să se ruineze, întrebă prim-ministrul, Da, domnule, răspunse impasibil ministrul de interne, ca și cum n-ar fi priceput sarcasmul, Luminați-ne, atunci, vă rog, Înainte de orice, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de ploaie de la începutul lui aprilie, la nici o lună după ce m-am mutat eu în cartier, ceea ce se întâmpla la circa trei luni și jumătate după ce Tom începuse să lucreze la Brightman’s Attic, marele zid al secretelor s-a năruit cu zgomot. A început cu o vizită neanunțată a fiicei lui Harry. Tom era la parter când femeia a intrat în anticariat - udă leoarcă, cu apa scurgându-i-se din haine și din păr, o ființă stranie, dezordonată, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
anomie. Nu doar un comunist sau un corupt, nu numai o lege sau alta, nu unul sau altul dintre sacrificiile punctuale adunate în timp au adus-o în această stare, ci sentimentul cumulat din toate acestea că societatea însăși se năruie și că nimeni nu mai poate avea încredere în nimeni. Fără repere sociale comune și legitime, cînd, de la regulile de circulație la cele ale bunului-simț, totul se încalcă, cînd o lege condamnă niște corupți și îi apără pe alții, cînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
scânduri lipseau. Nu aveau unde pune piciorul. Dacă pășeau, cădeau în gol. Surioara își pierduse sandalele și călca desculță pe cuiele ruginite de care nu se putea feri. Nu aveau de ce să se sprijine. Puntea se balansa, gata-gata a se nărui și a-i arunca în hău. Pericolul era iminent. Nu mai era nici o speranță de salvare: Ce vor spune părinții, frații și cealaltă soră a lui, când vor afla că au murit amândoi striviți de bolovani sau înecați?". Un ultim
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spusese pe parcursul dactilografierii textului, că-l iubește, nu realizase cum, ajuns în fosă, se chinuia să spargă peretele dinspre nord, al încăperii unde presupunea că se află ușa secretă care comunica, zicea Valy, cu pivnița de sub bibliotecă. Odată cu tencuiala, se năruiră fresce vechi cu chipuri de sfinți înfiripați din culori extrem de vii și auzi o voce aproape stinsă care cerea apă: Vreau apă! Dați-mi apă! Îmi ard buzele. Dați-mi apă! Fie-vă milă! Cuvintele sunau ca un refren de pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că eu îmi consider călătoria încheiată și că intenționez să rămân definitiv printre ei. Clatină de mai multe ori din cap, ca și cum s-ar fi mirat și el de această atitudine. Bănuiesc că starea lamentabila a ambarcațiunii mele, care se năruia văzând cu ochii, i-a făcut să creadă că nimănui nu i-ar putea trece prin minte să încerce să traverseze cu ea cele două mii și ceva de mile de ocean care ne despărțeau de Bora Bora. —O concluzie logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încovoia sub forță vântului, a valurilor, a fulgerelor și a ploii torențiale, care, în scurt timp, transformară povârnișurile dealurilor într-un tobogan noroios pe care alunecau stânci și copaci în direcția lagunei, în timp ce colibele se dărâmau, acoperișul marelui Marae se năruia, iar pirogile trase pe plajă erau luate de ape, împreună cu vreo cinci-șase oameni, care încercau să le salveze. Din hambare nu mai rămăsese nimic, iar majoritatea animalelor fugeau înnebunite din fața morții, care de cele mai multe ori le aștepta la capătul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
replică de îndată Chimé din Farepíti. N-ar fi corect. Dar asta e legea, sublinie Roonuí-Roonuí, cu un efort vizibil. Poate că nu ne place, dar am conviețuit cu aceste legi mii de ani, și toată lumea noastră s-ar putea nărui dacă nu le-am mai respectă. — Dar dacă le vom respecta, se va nărui cu siguranta, observă Vetéa Pitó. Asta rămâne de văzut, răspunse Căpetenia Războinicilor. În orice caz, va trebui să fie Consiliul cel care să decidă. Dacă Anuanúa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sublinie Roonuí-Roonuí, cu un efort vizibil. Poate că nu ne place, dar am conviețuit cu aceste legi mii de ani, și toată lumea noastră s-ar putea nărui dacă nu le-am mai respectă. — Dar dacă le vom respecta, se va nărui cu siguranta, observă Vetéa Pitó. Asta rămâne de văzut, răspunse Căpetenia Războinicilor. În orice caz, va trebui să fie Consiliul cel care să decidă. Dacă Anuanúa apucă să debarce în Bora Bora, nimeni, nici macar Consiliul, nu vaîndrăzni să-i conteste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până ajunge la mărimea unui deget mic de la mână, surprinde aproape la fel de mult ca și aspectul lui vâscos. Nici macar celebra Broma din Caraibe, care a distrus flote întregi, inclusiv pe cea din urmă a lui Cristofor Columb, ce s-a năruit sub ochii lui că hârtia udă în dreptul coastelor jamaicane, nu se compară cu temutul Niho-Nui sau Marele Dinte, care trece prin lemnul corăbiilor că prin ceară. Tané să ne păzească! exclama imediat Vetéa Pitó, pe care viermii păreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trecerea lui cârduri de stârci și de bâtlani. Vâsli în sfârșit prin canalul aproape nemișcat, nerăbdător să zărească acoperișul colibei sale, să simtă mirosul focului, să doarmă în patul lui de campanie, să o vadă pe Piá. Dar acoperișul se năruise din pricina ploii, focul nu ardea, patul de campanie era umed, iar Piá nu apărea. Repară acoperișul pe jumătate, aprinse focul, întinse hamacul, mâncă puțin, dormi prost. Cu primele raze de lumină, Kano era deja sub copac, așteptând răbdător, pipăind întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
capul precum struțul, care nu vrea să-și vadă propria distrugere... A treia: Să ai încredere în savanți și în faptul că vor găsi o soluție pe care ei înșiși s-au declarat incapabili să o găsească, pentru că lumea se năruie în mâinile lor și se simt neputincioși să împiedice acest lucru... își arătă acum palma desfăcută, ascunzând degetul mare. A patra: Să admiți că am mers prea departe și că trebuie să punem o frână dezvoltării noastre necontrolate. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Fratele este trăsnit în moalele capului cînd aude vestea. Trebuia să-l lăsați acolo. Era legitimă apărare. Să-l aducem înapoi? Doamne ferește! Habar n-am ce-i de făcut acum. În casa tinerilor pătrunde o disperare mortală. Totul s-a năruit în urma acestei catastrofe. Pe la ora zece pe uliță trecea Portofel. Dom' Portofel? strigă cei doi asasini. Da, dom' Ciobanu. Nu bei un rachiu? Mănînci, calule, ovăz? Bucuria a revenit pe ulița unde oamenii stau de vorbă și cu cîinii. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un cărturar UNU Herbert Ashe, inginer la Căile Ferate din sud, dăinuie încă sub forma unei amintiri vagi și șterse în hotelul din Adrogue, printre caprifoii înmiresmați și-n profunzimile iluzorii ale oglinzilor. Jorge Luis Borges 1 Relicva unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi Eram inconștient. Încetasem să respir. Nu știu cât a durat, dar motoarele și rotițele care mențin mașinăria umană în stare de funcționare trebuie să se fi oprit, reacționând la imobilitatea totală cu un blocaj general al sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid și real și bun și normal. Dar nu era. Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte și-a unor prelate albastre, fâlfâitoare. Era o epavă. O relicvă a unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi. — Îmi închipui că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să știi ce să spui. Era greu să spui orice. În pofida fricii și-a golurilor de memorie, sentimentele care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să urcăm? — Capătul dârei. — Ce se află acolo? — O să vezi cam peste treizeci de secunde. Bine sau rău, călătoria noastră se sfârșise. Am auzit un zgomot. În capătul cel mai întunecos al încăperii, o stivă de foi de hârtie se nărui cu un fâșâit prelung. Scout se uită la mine. Eu m-am uitat la ea. — Ce-a fost asta? Cu palma în jos, îmi făcu un semn de vorbește mai încet. — E ceva acolo, înăuntru? — Uite, spuse ea, acolo. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut înapoi spre intrare, făcând hârtiile să foșnească încet sub picioare. Nu-i adevărat, am spus. Doar nu poate să intre... — E cineva? spuse Scout. Mișcarea agitată de sub teancuri încetă. Urmă un tremur. Două mormane de hârtii începură să se năruie. Un tumul de coli și pagini se umflă ca o bulă radioactivă. Apoi, într-un foșnet puternic de hârtii, ieși la iveală un om. — Maică Precistă, zise bărbatul, uitându-se la noi cu ochii mari. Scout scoase un suspin adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]