1,904 matches
-
internațional, PROCLAMĂ solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populații a Republicii Moldova și în fața întregii lumi: REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ȘI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ȘI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ȘI NĂZUINȚELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAȚIUL ISTORIC ȘI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAȚIONALE În calitatea sa de STAT SUVERAN ȘI INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA: SOLICITĂ tuturor statelor și guvernelor lumii recunoașterea independenței sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
înscrie în mod logic în procesul de înnoiri democratice, de destrămare a structurilor totalitare comuniste, care au loc în URSS. Guvernul României își îndeplinește o nobilă îndatorire de a saluta actul istoric de autodeterminare a poporului Republicii Moldova, de împlinire a năzuințelor sale legitime spre libertate, democrație și demnitate națională. Proclamarea unui stat românesc independent pe teritorii anexate cu forța în urma înțelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care mari protagoniști ai politicii mondiale își disimulau adevăratele intenții, prezentându-și interesele egoiste drept cerințe ale "comunității internaționale", frecvența cu care statele mici și mijlocii erau silite, sub presiunea celor puternici, să adopte poziții care, pe fond, le contraziceau năzuințele și pozițiile. Multă vreme am contemplat jocurile diplomației de la adăpostul catedrei. Intrarea în delegația României care urma să plece la Helsinki avea să însemne o adevărată "coborâre în arenă". Mi se oferea șansa să particip la pregătirea și desfășurarea primei
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
În raport cu extremismul unor atitudini avangardiste, „cumințirea”, „clasicizarea” lui: este fenomenul care, cu puține excepții caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor. Dacă drumul poetului Începuse ceva mai devreme (primele versuri le tipărise În Sburătorul literar, În noiembrie 1922, apoi În reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna În 1923 În volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și Începe să se afirme abia după lansarea Manifestului activist către tinerime al lui Ion Vinea, ce marca, În revista Contimporanul (nr. 46, mai 1924), deplina
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește de altfel din vocabularul poetului nostru, iar năzuința transgresării frontierelor dintre Înalt și adînc, real și imaginar etc., Într-o coincidentia oppositorum concentrată În conceptul de suprarealitate, apare și la el, parafrazată bunăoară În Radiografie: „Scriu [...] pentru posibilitatea, oricît de redusă, de a suprima cu o cizelare de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de acum Înainte, cu cîte o poezie În fiecare număr al revistei, pînă la Încheierea primei sale serii (cu numărul 52, din decembrie 1922), iar În cea de a doua, cu un singur poem, În 1927. Alte publicații, precum Flacăra, Năzuința (condusă, la Craiova, de Elena Farago) sau Contimporanul Îi vor tipări poemele acestei dintîi vîrste lirice, reluate În volumul Restriști din 1923. O simplă cercetare a sumarului cărții e de natură să indice registrul tematic și atitudinea lirică dominantă: Tristeți
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pre tine ochiul Îngerilor fără haraci te veghează... Asemenea elanuri imnice, ale căror linii de forță apar Înscrise În Însăși „evoluția” rostirii spre o expresie mai pură, ne propun și alte „panouri” din Ulise, sugerînd, dincolo de planul pur expresiv al năzuinței de evadare În elementar dintr-o lume a modernității neliniștite, aceeași mișcare a materiei verbale aflate În plin proces de structurare. E cazul celebrului „imn” al ceaiului (din fragmentul al doilea al cărții), unde, pe fundalul „panicii” lăuntrice se conturează
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aripi cresc În huliții semeni, Și, cioburi, rîsul vostru rămas Între cristale, Vă vor răni gîtlejul și vocile de-asemeni. (Să Întîrzii la acest profil) Același lucru se poate spune și despre alte secvențe ce mărturisesc, cu o intensă vibrație, năzuința unei regăsiri fraterne printre semeni, după ce experiența dramaticei Însingurări s-a consumat, - precum În poemul Față În față: Și totuși, tîrziu, Într-o noapte ploioasă, Voi bate omule la geamul tău, Și nu vei ști: e liniștea umedă În oase
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
variantele sale, organizează spațiul imaginar, - de la „preumblările bolnave” din Restriști, la itinerariile din Ulise, Brățara nopților, Petre Schlemihl sau Patmos; tot atîtea redescoperiri ale lumii În conjuncție cu starea de spirit frenetică a eului peregrin, În care se poate afirma năzuința, caracteristică atitudinii avangardiste, de transmutare, În Înțeles alchimic, a evenimentelor universului imaginar. Tendință - cum s-a observat - postromantică, vizînd „redefinirea lumii, reconsiderarea ei”, prin obligarea, ca să spunem așa, a obiectului de a intra Într-o rețea de raporturi inedite, spărgînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În solidaritate cu reflecția asupra ei. „Fiecare cuvînt aduce un anotimp un climat”, „ochii mei se umplu de ceața evenimentelor”, „ochiul ca un disc de fonograf Înregistrează” - citim, bunăoară, În Ulise; iar În Brățara nopților dăm peste variante ale aceleiași năzuințe de Însumare a tuturor Înfățișărilor lumii: „Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă Încing ca un chimir”, „Adun toate Înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, „dar În pupilă ca-ntr-o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca „temă cu variațiuni”, pentru ca În Incantații metafora multiplă să-și extindă enorm aria de cuprindere, Într-o simetrie cu experiența din Colomba. Amplificarea e aici un procedeu retoric predilect, apt să traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cîntecului, Într-un discurs ce-și reia și variază la nesfîrșit pretextele, cu atît mai mult cu cît tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei Încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să sugereze intensitatea sentimentului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
recent, prin aceea a unui „avangardism prudent”, ca „tentativă de a transforma negativismul tipic avangardist Într-o afirmare constructivă” sau „experimentalistă”. În această ultimă și definitorie ipostază, Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism, și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat Încă În Integral, la Arghezi sau Bacovia), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă n-a afectat la el
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tare”), până la simple enunțuri care să nu fie în raport de contradicție. Puține sunt fragmentele de realitate sau aspecte ale ei care pot fi descrise și explicate prin teorii tari. În cele mai multe discipline științifice avem doar scheme descriptive și explicative, năzuința oamenilor de știință de factură nomotetică fiind aceea de a „coagula” aceste scheme în jurul unui nucleu de propoziții de bază (Rotariu, 1994). 2. Ca raport de temporalitate față de cercetarea empirică, teoria (în sensul ei tare sau mai slab) se află
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Imaginea soarelui de pe cer i se păru cam bizară, părea un lucru spus de multe ori, un clișeu, și parcă o mai auzise, totuși exaltarea concentrată a fiului său îi atrase atenția. Doru nu era apatic, cum bănuise, avea o năzuință secretă, care însă - faptul era deocamdată incontestabil - nu se referea la câmpul culturii. - În definitiv, domnule, conchise Ioanide, îmi pare bine că te interesează ceva pe lume, fie și soarta Europei; ceea ce mă miră însă este că un asemenea interes
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu sfere mai largi, nedorind totuși să se pună în conflict cu ele, face un gest cu mâna că renunță la întrebare. Acuzatul (peremptoriu): Nu pot decât să aduc un omagiu public acelor reprezentanți ai finanței și industriei, care înțeleg năzuințele către o rânduială nouă a tinerimii creștine și o ajută culturalicește. Președintele (fără ironie, închizînd problema): Prea bine, e, cum văd, o acțiune culturală. Acuzarea nu se bizuia pe alte probe materiale decât glontele extras din plămânul subprefectului mort după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-au petrecut, decât un război între popoare". Ioanide nu disprețuiește, prin urmare, societatea, omenirea, din contră, voiește a o consolida prin construcție. În ciuda propriilor teorii idealist-subiective, arhitectul e un om pentru care "lumea exterioară există", altfel ar fi nonsens năzuința lui de a crea opere care să dureze secole. Desconsiderarea sa privește nu realitatea obiectivă, în ansamblu, ci mediul filistin, burghezia insensibilă la vibrațiile spiritului, chiar dacă în conștiința eroului sau chiar a autorului acest fapt nu se exprimă cu suficientă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa cum strîns legată este și de observațiile lui în celelalte domenii cercetate.” Noțiunea-pivot a lucrării face referire la binele uman, idee cu care se deschide Cartea I a eticii și care ne arată că binele stă la baza realizării oricărei năzuințe: “Pe buna dreptate s-a afirmat că binele este cel spre care aspiră toate.” Termenul de agathon(bine) exprimă dorința de înfăptuire a unui lucru bine definit. În acest context s-ar putea plia foarte bine cuvintele lui Plutarh care
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
individuale la cel al persoanei colective a unui popor, Hegel a argumentat că numai opoziția spiritului colectiv cu sine însuși, cu înfăptuirile sale constituie forța stimulativă a înnoirii vieții poporului respectiv. Dimpotrivă, împlinirea spiritului colectiv, întrucăt își satisface voința și năzuințele sale, înseamnă săvărșirea sa, dispariția opoziției stimulative dintre sine și realitate și substituirea contradicției cu armonia, cu împăcarea de sine, cu fericirea. Dar desăvărșirea spiritului unui popor ca săvărșire a sa înseamnă și ivirea unui nou spirit, mai înalt, la
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
atăt în faptul că el însuși și-a dat un sens, care îi ordonează viața, îi dă un răsunet propriu, al său, căt și în lupta pe care o duce pentru a-l împlini, pentru a-și conserva libertatea și năzuința spre absolut. Fericirea - scopul suprem al vieții omului? Desigur, toți sau aproape toți oamenii doresc să fie fericiți. Ei urmăresc să obțină sentimentul plenitudnii vieții lor, iar nu pe acela al vidului existențial. Rezultă oare de aici că fericirea este
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
sacru. În acest sens, M. Eliade are o certă contribuție originală atunci când face din arhetip un veritabil instrument operațional și cu precisă valoare explicativă În descifrarea universului creațiilor spirituale arhaice. De nenumărate ori, Eliade a remarcat În opera sa că năzuința spre arhetip trădează „nostalgia originilor” dorința repetării evenimentelor primordiale de către oamenii societăților tradiționale. Nu putem discuta despre arhetipuri fără a-l aminti pe C.G.Jung, autor al unei teorii de incontestabilă originalitate asupra inconștientului uman, În care arhetipul ocupă un
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
că întâlnim tipuri de persoane conflictuale sau tipuri de comportamente care constituie modul oamenilor de a lupta sau de a evita contextele conflictuale. Potrivit lui I. Oglev și Vl. Russev (2005), există următoarele categorii (pp. 123-124): a. Demonstrativii. Se caracterizează prin năzuința de a fi mereu în centrul atenției, de a se bucura de succes. Chiar și în absența oricărui motiv/oricăror motive pot ajunge la conflict, pentru ca măcar în felul acesta să fie în centrul atenției. b. Rigizii. Această categorie de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
așadar, "o temelie a dragostei, dar o temelie care se dezvoltă lent, cu întreruperi și este dificil de realizat" (idem, p. 23). A doua componentă a dragostei (în concepția celebrului psiholog nord-american) este pasiunea. Ea implică "o stare de intensă năzuință pentru uniune cu celălalt" (p. 24, s.a.). Ea este în mare măsură "expresia dorințelor și a nevoilor precum cele de stimă de sine, creștere, afiliere, dominanță, supunere și implicare sexuală" (ibidem). Cea de-a treia componentă a iubirii este componenta
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
receptarea (statutul), nici cu dobândirea (meritul). • De la capitalul privat la patrimoniul public: transmiterea fără obligativitatea posesiei Sunt ușor de identificat modalitățile de capitalizare ale unui particular în regim capitalist: "Capitalul se formează prin constrângerea ascetică de a face economii, [în timp ce] năzuința spre câștig golită de sensul ei etico-religios încearcă astăzi să se asocieze cu pasiunile pur mondene care nu arareori îi imprimă de-a dreptul caracterul de sport. [...] summum bonum al acestei "etici" câștigarea de bani, de tot mai mulți bani
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
hotar spre hotarele altuia. Pentru a-mi da hotare, am acum nevoie de hotarele "celuilalt"; "celălalt" este implicat în autodefinirea mea și, ca atare, el este preluat în proiectul meu, în libertatea hotărârii mele. Celălalt, cu libertatea lui sau cu năzuința lui de libertate, și atunci cu acceptarea supunerii lui, se definește, la rândul lui, în cadrul proiectului meu, își primește hotare prin preluarea lui în hotarele acestui proiect. Celălalt recunoaște autoritatea hotărârii mele, se lasă în chip liber preluat și hotărât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce i se cuvine pentru a atinge o limită care îi e inaccesibilă. Bovarismul este o boală de resurse provocată de o limită de atins care joacă rol de fantasmă. Bovaricul nu are resurse spre a se depăși înspre locul năzuinței sale. Tocmai lipsa resurselor determină faptul că limita vizată nu i se cuvine. "Vina"* ratatului este că nu face saltul creditat, deși ar avea resurse să-l facă; a bovaricului, că încearcă să-l facă în absența acestor resurse. Ratatul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]