1,394 matches
-
pe orbită la o altitudine ce variază între 319,6 km și 346,9 km, este o structură artificială din spațiu care poate fi văzută cu ochiul liber de pe Pământ. este un proiect la care participă cinci mari agenții spațiale: NAȘĂ (Statele Unite ale Americii), RKA (Rusia), JAXA (Japonia), CSA (Canada) și ESA (o asociație de mai multe țări europene). Între anii 1963 - 1966 s-a folosit experiență câștigată în cadrul programului Apollo pentru a concepe o stație spațială pe orbită terestră, care
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
mai 1973 cu ajutorul unei rachete Saturn V modificate, din care doar primele două etaje serveau la propulsie, al treilea fiind înlocuit cu stația propriu-zisă va fi prima stație care va demonstra posibilitățile. În aprilie 1983 președintele SUA Ronald Reagan cere NAȘĂ să conceapă proiectul unei stații spațiale, iar în data de 25 ianuarie 1984, în "Discursul despre starea uniunii" anunță intenția de a fi construită, prin colaborare internațională. Costurile sunt estimate la opt miliarde de USD. În 27 iulie NAȘĂ înființează
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
cere NAȘĂ să conceapă proiectul unei stații spațiale, iar în data de 25 ianuarie 1984, în "Discursul despre starea uniunii" anunță intenția de a fi construită, prin colaborare internațională. Costurile sunt estimate la opt miliarde de USD. În 27 iulie NAȘĂ înființează în acest scop un birou de studii. În data de 31 ianuarie 1985 Agenția spațială europeană (ESA) adera la proiect, urmată în 16 aprilie de Canada și în 9 mai de Japonia. Explozia navetei Challenger în 28 ianuarie 1986
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
acest scop un birou de studii. În data de 31 ianuarie 1985 Agenția spațială europeană (ESA) adera la proiect, urmată în 16 aprilie de Canada și în 9 mai de Japonia. Explozia navetei Challenger în 28 ianuarie 1986 amâna planurile NAȘĂ și duce la o revizuire completă a programului spațial. În 20 august sunt terminate noile planuri, costurile fiind evaluate la 12,2 miliarde USD. În 1987, reevaluările succesive ale NAȘĂ și ale Academiei Naționale de Stiinte () estimează costurile la 25
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
Japonia. Explozia navetei Challenger în 28 ianuarie 1986 amâna planurile NAȘĂ și duce la o revizuire completă a programului spațial. În 20 august sunt terminate noile planuri, costurile fiind evaluate la 12,2 miliarde USD. În 1987, reevaluările succesive ale NAȘĂ și ale Academiei Naționale de Stiinte () estimează costurile la 25 - 30 miliarde USD. În 16 iulie 1988, presedintele Ronald Reagan botează stația spațială cu numele de "Freedom" (), însă în acestă varianta stația nu va fi construită niciodată. În 1993 administrația
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
niciodată. În 1993 administrația Clinton invită Rusia să participe la un proiect revăzut, bazat pe planurile stației Freedom și a stației rusești "Mir 2", care trebuia să urmeze stației spațiale "Mir", proiect redenumit "Alpha". În februarie președintele Bill Clinton cere NAȘĂ reducerea drastică a costurilor, ceea ce duce la o nouă concepție. Americanii consideră că marea experiență a rușilor în domeniul misiunilor lungi la bordul stațiilor spațiale îi va feri de repetarea costisitoare a erorilor strategice sau tehnice. Raportul UȘ General Accounting
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
misiunilor lungi la bordul stațiilor spațiale îi va feri de repetarea costisitoare a erorilor strategice sau tehnice. Raportul UȘ General Accounting Office (GAO) estimează reducerea costurilor prin colaborare de la 19,4 miliarde USD la 17,4 miliarde. În 16 decembrie NAȘĂ și Agenția Cosmică Rusă () (RKA), încheie un acord privind 10 zboruri ale navetei spre stația spațială Mir, iar în data de 23 iunie 1994 NAȘĂ este de acord cu plata unei sume de 400 de milioane USD. În 13 iunie
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
costurilor prin colaborare de la 19,4 miliarde USD la 17,4 miliarde. În 16 decembrie NAȘĂ și Agenția Cosmică Rusă () (RKA), încheie un acord privind 10 zboruri ale navetei spre stația spațială Mir, iar în data de 23 iunie 1994 NAȘĂ este de acord cu plata unei sume de 400 de milioane USD. În 13 iunie 1995 costurile sunt estimate la 93,9 miliarde USD, dintre care 50,5 miliarde pentru zborul navetelor. Între 1995 - 1998 sunt efectuate câteva zboruri în
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
prima stație spațială, stația este denumită simplu "Stația Spațială Internațională" () (ISS). În 20 noiembrie 1998 este lansat pe orbită de la cosmodromul Baikonur primul element al SSI, modulul "Zarea" (), cu ajutorul unei rachete Proton. În octombrie 2005 ca urmare a accidentelor navetelor, NAȘĂ a anunțat că până la sfârșitul programului se vor efectua doar 18 zboruri. Acestea vor transporta modulul "Columbus" și modului japonez JEM, insă platformă solară rusă și centrifuga japoneză nu vor fi trimise. În limbajul NAȘĂ, prin "expediție" se înțelege rămânerea
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
ca urmare a accidentelor navetelor, NAȘĂ a anunțat că până la sfârșitul programului se vor efectua doar 18 zboruri. Acestea vor transporta modulul "Columbus" și modului japonez JEM, insă platformă solară rusă și centrifuga japoneză nu vor fi trimise. În limbajul NAȘĂ, prin "expediție" se înțelege rămânerea unui echipaj la bordul ISS o perioadă de timp mai îndelungată, în timp ce prin "misiune" se înțelege un zbor al unei nave (naveta sau navă Soiuz), fără ca echipajul să rămână pe ISS între două sau mai
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
Alan Bartlett "Al" Shepard, Jr. (18 noiembrie 1923 - 21 iulie 1998) a fost cel dintâi cosmonaut american, (Contraamiral, USN), ofițer și aviator naval, pilot de încercare, ulterior om de afaceri. Că unul dintre membrii grupului Mercury Seven al NAȘĂ în 1961 Shepard a devenit a doua persoană și primul american care a călătorit în spațiu. Acest zbor Mercury a fost conceput pentru a intra în spațiu, dar nu a ajuns pe orbită. Zece ani mai tarziu, la vârsta de
Alan Shepard () [Corola-website/Science/308970_a_310299]
-
sol) și din iunie 1971 - 1 august 1974 (de la ultimul său zbor și până la retragere). El a fost promovat de la gradul de căpitan la cel de contraamiral în 25 august 1971. El s-a retras din United States Navy și NAȘĂ în 1974. După ce a părăsit NAȘĂ, a devenit un om de afaceri de succes. A murit de leucemie la 21 iulie 1998, cu cinci săptămâni înainte de moartea soției sale cu care era căsătorit de 53 de ani.
Alan Shepard () [Corola-website/Science/308970_a_310299]
-
august 1974 (de la ultimul său zbor și până la retragere). El a fost promovat de la gradul de căpitan la cel de contraamiral în 25 august 1971. El s-a retras din United States Navy și NAȘĂ în 1974. După ce a părăsit NAȘĂ, a devenit un om de afaceri de succes. A murit de leucemie la 21 iulie 1998, cu cinci săptămâni înainte de moartea soției sale cu care era căsătorit de 53 de ani.
Alan Shepard () [Corola-website/Science/308970_a_310299]
-
Naveta Spațială Discovery a fost una din cele trei navete rămase operaționale în flotă navetelor spațiale ale NAȘĂ. Zburând pentru prima oara în 1984, "Discovery" a fost cea de-a treia Naveta Spațială operațională și cea mai bătrână dintre cele aflate în serviciu. "Discovery" a efectuat misiuni de cercetare, dar și de asamblare a Stației Spațiale Internaționale. Naveta
Naveta spațială Discovery () [Corola-website/Science/305044_a_306373]
-
Discovery" a efectuat mai multe zboruri individuale decât orice altă naveta spațială în istorie. A efectuat și misiunile de "întoarcere la zbor" după dezastrele navetelor Challenger și Columbia : STS-26 în 1988, STS-114 în 2005 și STS-121 în 2006. Conform planurilor NAȘĂ, "Discovery" a fost scoasă din uz în 2011 la finele misiunii STS-133. NAȘĂ a oferit "Discovery" către Smithsonian Institution's Național Air and Space Museum pentru expunere și conservare ca parte a colecției naționale. Aceasta va înlocui naveta "Enterprise" în interiorul
Naveta spațială Discovery () [Corola-website/Science/305044_a_306373]
-
istorie. A efectuat și misiunile de "întoarcere la zbor" după dezastrele navetelor Challenger și Columbia : STS-26 în 1988, STS-114 în 2005 și STS-121 în 2006. Conform planurilor NAȘĂ, "Discovery" a fost scoasă din uz în 2011 la finele misiunii STS-133. NAȘĂ a oferit "Discovery" către Smithsonian Institution's Național Air and Space Museum pentru expunere și conservare ca parte a colecției naționale. Aceasta va înlocui naveta "Enterprise" în interiorul muzeului.
Naveta spațială Discovery () [Corola-website/Science/305044_a_306373]
-
Naveta Spațială Endeavour a fost a cincea naveta spațială a flotei NAȘĂ și ultima construită. Congresul SUA a autorizat construcția lui "Endeavour" în 1987 pentru a înlocui pe Challenger, pierdută în accidentul din 1986. Modele structurale din timpul construcțiilor lui Discovery și Atlantis au fost folosite la asamblare. Decizia de a construi
Naveta spațială Endeavour () [Corola-website/Science/305056_a_306385]
-
celelalte trei navete, în timpul perioadelor de întreținere. Îmbunătățirile lui Endeavour includ: Modificările din perioada 2005-2006 includ: "Naveta Spațială Endeavour" a zburat de 24 ori, petrecând 280 zile în spațiu, completând 4,429 orbite, parcurgând 166,003,247 km (noiembrie 2009). NAȘĂ a scos din uz "Naveta Spațială Endeavour" după ultima să misiune în mai 2011, după 19 ani de utilizare, împreună cu Discovery și Atlantis. Ea a fost penultimă naveta din cadrul Programului Space Shuttle.
Naveta spațială Endeavour () [Corola-website/Science/305056_a_306385]
-
iar acesta termina „dezlegarea”. Apoi preotul lua copilul și-l muia în apa din „crestelniță”. Mai tîrziu tundea copilul, adică îi tăia cîteva fire de păr de pe creștetul capului și-l miruia cu untdelemn sfințit, care avea miros foarte plăcut. Nașele înfășurau copilul într-o pînză, după care unul din ei spunea „Crezul”. Cînd se întorceau acasă, nașul închina mamei copilul în fața icoanelor, spunînd cu această ocazie: „să-i dea Dumnezeu noroc!”, „Să fie sănătos!”, „De la noi - fin și de la Dumnezeu
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
de biserici, teolog, stareț al Mânăstirii Cernica și episcop al Râmnicului. S-a născut pe 7 octombrie 1787 în București, în mahalaua Sfântului Visarion, fiul unor târgoveți de condiție medie, Antonie și Floarea Antonescu. A fost botezat cu numele Constantin, nașă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soția banului Barbu Văcărescu și mama poetului Ienăchiță Văcărescu. A urmat cursurile unei școli românești de pe lângă o biserică, (Colțea, sau poate Sfântul Gheorghe Nou), aici învătând și limba greacă. În 1807, mai înainte ca să fi împlinit
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
Cultură", "TNT", "TRK Peterburg - postul 5", "7TV". Componentul regional e prezent în 5 posturi: "Postul 7" (post independent), "Ren-TV (Nordul rus)", "Rossia (Vologda)", "TNT" (numai publicitatea), "Domașnii" (numai publicitatea) Se publică ziarele: "Gorodok", "Vologodskaia nedelia", "Krasnîi sever", "Premier", "Vologodskie novosti", "Nașă Vologda", "Hronometr-Vologda", "Komsomoliskaia pravda - Vologda", "Mestnaia gazeta vologodskoi oblasti", "Kommunalinaia gazeta". O stațiune de radio prin cablu și 7 în diapazonul FM: "Radio Rossii", "Europa plus", "ROS radio", "DFM", "Transmit", "Russkoe Radio", "Aho Moskvî", "Radiostanțîia «Premier»". Climă medie-continentală. Iarnă lungă
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
, (cunoscută și că "Rachetă lunară") a fost o rachetă cu mai multe trepte utilizată de NAȘĂ în cadrul programelor Apollo și Skylab. Acest tip de rachetă folosea combustibil lichid și era de unică folosință. , cea mai mare rachetă din familia Saturn, a fost proiectată sub directă supraveghere a lui Wernher von Braun la Marshall Space Flight Center
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
vedere al înălțimii, greutății și al sarcinii utile. Totuși rachetă de productie rusească Energia care a executat doar 2 zboruri de test avea o forță de propulsie verticală (în limba engleză, "thrust" = împingere) la decolare puțin mai mare. În total NAȘĂ a lansat 13 rachete de tipul Saturn V, între 1967 și 1973, fără să piardă vreodată încărcătură utilă. Principala sarcină a acestei rachete a fost să transporte oameni pe Lună. După întreruperea Programului Apollo, rachetă a fost folosită pentru lansarea
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
acestei rachete a fost să transporte oameni pe Lună. După întreruperea Programului Apollo, rachetă a fost folosită pentru lansarea pe orbită a laboratorului spațial Skylab. Cele trei trepte ale rachetei Saturn V au fost proiectate de diverse firme subcontractate de NAȘĂ. Cu toate acestea în urma unor multiple preluări și fuziuni toate au ajuns sub tutela firmei Boeing. Treptele rachetei au fost testate la Stennis Space Center de lângă Bay St. Louis, Mississippi. Baza a fost folosită ulterior pentru verificarea și testarea motorului
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
zbor. Rachetă purtătoare Saturn I era în dezvoltare în acel moment, dar nu zburase încă și, fiind prea mică, ar fi fost necesare mai multe zboruri pentru a plasa pe orbită toate componentele modulului lunar. În fazele inițiale ale proiectului NAȘĂ a luat în considerare trei metode posibile de desfășurare a misiunii spre Luna, Earth Orbit Rendezvous - EOR ("Întâlnire pe orbită Pământului"), Direct Ascent ("Ascensiune directă") și Lunar Orbit Rendezvous - LOR ("Întâlnire pe orbită Lunii"), propusă de John Houbolt. Deși inițial
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]