1,580 matches
-
permițând promulgarea de amendamende conform unei formule canadiene, nu prin intermediul Parlamentului britanic de la Westminster. Această decizie, luată la o întrunire a premierilor provinciali cu prim-ministrul Canadei, în noiembrie 1981 nu a fost agreată de guvernul provincial al Quebecului, iar naționaliștii din Québec continuă să se refere la noaptea finală a întrunirii ca „Noaptea Pumnalelor Lungi” . Constituția a inclus și adoptarea Cartei Canadiene a Drepturilor și Libertăților, care garantează drepturi și libertăți fundamentale și care nu poate fi, în mod normal
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
octombrie 1998); Pierderi: 1998 -> 1500 morți; 50000 refugiați albanezi; distrugeri provocate de bombardarea OTAN. Datare: 1991 Tabere: sloveni vs autoritatea federale iugoslavă Rezultat: sub presiune internațională, se dispune încetarea focului și retragerea trupelor federale Pierderi: 80 morți Datare: 1936-1939 Tabere: naționaliști vs republicani Rezultat: naționaliștii înving Pierderi: 850.000-900.000 morți Datare: 1991-1992 Tabere: separatiștii transnistreni(+ armata a 14-a rusă) vs autoritatea oficială Rezultat: semnarea unui acord prin care se recunoaște statutul autonom al autoproclamatei "Republici nistrene" Critici: deși oficial
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]
-
1500 morți; 50000 refugiați albanezi; distrugeri provocate de bombardarea OTAN. Datare: 1991 Tabere: sloveni vs autoritatea federale iugoslavă Rezultat: sub presiune internațională, se dispune încetarea focului și retragerea trupelor federale Pierderi: 80 morți Datare: 1936-1939 Tabere: naționaliști vs republicani Rezultat: naționaliștii înving Pierderi: 850.000-900.000 morți Datare: 1991-1992 Tabere: separatiștii transnistreni(+ armata a 14-a rusă) vs autoritatea oficială Rezultat: semnarea unui acord prin care se recunoaște statutul autonom al autoproclamatei "Republici nistrene" Critici: deși oficial nu există o denumire
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]
-
civil spaniol. Preston evaluează numărul victimelor căzute în confruntările declanșate după ce militarii naționaliști rebeli s-au ridicat contra guvernului republican democratic ales în 1936, la 200 000. La această cifră, istoricul mai adaugă încă 170 000, care sunt victimele masacrelor naționaliștilor de dreapta, plus încă 50 000 masacrați în ariile aflate sub controlul republicanilor. Se mai pot adăuga încă 114 000 de victime ale dictaturii lui Franco, care a urmat războiului civil. Termenul este folosit și de armeni pentru a descrie
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
în rusă nu a apărut un alt adjectiv). „Bielorus” este mai apropiat de termenul rusesc inițial "bielaruski". Intelectualii belaruși din anii staliniști au încercat să schimbe numele din „Bielorusia” spre o formă de „Krivia” din cauza presupusei legături cu Rusia. Unii naționaliști s-au opus numelui din același motiv. Unele state preferă însă să folosească în continuare denumirea tradițională, istorică, în limba națională. Astfel, în Suedia, deși o petiție a fost depusă de cetățeni beloruși pentru modificarea numelui din „Vitryssland” în „Belarus
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
de la Cernobîl din RSS Ucraineană vecină. În iunie 1988, arheologul ce avea să devină apoi lider al Partidului Conservator Creștin al Frontului Popular Belarus, Zianon Paźniak a descoperit gropi comune ale victimelor executate între 1937-1941 la Kurapaty, lângă Minsk. Unii naționaliști au afirmat că această descoperire este dovadă că guvernul sovietic a încercat distrugerea poporului belarus, determinându-i pe naționaliști să ceară independența. În martie 1990, au avut loc alegerile pentru Sovietul Suprem al RSS Bieloruse. Deși Frontul Popular Belarus, pro-independență
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
Creștin al Frontului Popular Belarus, Zianon Paźniak a descoperit gropi comune ale victimelor executate între 1937-1941 la Kurapaty, lângă Minsk. Unii naționaliști au afirmat că această descoperire este dovadă că guvernul sovietic a încercat distrugerea poporului belarus, determinându-i pe naționaliști să ceară independența. În martie 1990, au avut loc alegerile pentru Sovietul Suprem al RSS Bieloruse. Deși Frontul Popular Belarus, pro-independență, a obținut doar 10% din locuri, populația a fost mulțumită de delegații aleși. Belarus s-a declarat stat suveran
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
în Uniunea Sovietică, guvernul sovietic a preluat controlul asupra chestiunilor culturale ale republicii. La început, a fost urmată o politică de „bielorusizare” în nou-formata (RSS Bielorusă). Această politică a fost inversată în anii 1930, iar majoritatea intelectualilor belaruși și a naționaliștilor au fost exilați sau uciși în epurările staliniste. Libera dezvoltare a literaturii belaruse a avut loc doar în teritoriul deținut de Polonia până la ocupația sovietică din 1939. Mai mulți poeți și scriitori au plecat în exil după ocuparea nazistă a
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
funcția de prim ministru la 21 decembrie 2011. Rodríguez Zapatero s-a născut în Valladolid însă familia sa (cu o lungă tradiție de politică de aripă stângă) se trage din León. Bunicul său a fost un căpitan republican executat de naționaliști la începerea Războiului Civil Spaniol în 1936. El a participat la prima sa întrunire politică la Gijón în 1977, când în Spania trebuiau să aibă loc primele alegeri democratice, după moartea dictatorului Francisco Franco. Oratorul de la această întrunire a fost
José Luis Rodríguez Zapatero () [Corola-website/Science/297887_a_299216]
-
pe Tony Blair). Partidul Popular continua însă să conducă PSOE în sondajele de opinie până la Atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid. Rodríguez Zapatero a insistat că un guvern PSOE nu va fi "blând cu terorismul" și nu va permite naționaliștilor regionali să pună în pericol unitatea Spaniei. Acest lucru a devenit important în alegeri, din perspectiva atacurilor teroriste de la Madrid din 11 martie, care s-a crezut inițial a fi opera organizației teroriste bașce ETA. Totuși, el a încheiat câteva
José Luis Rodríguez Zapatero () [Corola-website/Science/297887_a_299216]
-
Frljić e mai tânăr, mai șarmant și cu un debit verbal mai mare (e greu să îl oprești odată pornit. Personajul Oliver Frljić e o figură în jurul căreia s-a creat o adevărată legendă, e inamicul poporului și spaima oricărui naționalist. Este probabil unul dintre cei mai detestați oameni din zona artelor spectacolului din cauza criticii aduse situației actuale a țărilor din fosta Iugoslavie. Felul în care își construiește spectacolele corespunde aceluiași radicalism practicat de cei care sunt împotriva lui, doar că
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
moștenitori (Tōgū-gogakumonsho), din 1914 până în 1921. El a primit o pregătire militară de la amiralul Heihachirō Tōgō (care a fost comandant al marinei militare imperiale în timpul războiului ruso-japonez), morală, filosofică și religioasă cu Shigetake Sugiura și istorică cu Kurakichi Shiratori, toți naționaliști fervenți dar și apărători ai unei monarhii divine însă constituțională și parlamentară după modelul domniei împăratului Meiji. După decesul bunicului său Împăratul Meiji la 30 iulie 1912, tatăl lui Hirohito, Yoshihito, i-a succedat la tron iar el a devenit
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
bolșevismul trebuie "strâns de gât în leagăn". Războiul s-a dus în principal între "Roșii", care erau comuniștii și revoluționarii, și "Albii", care erau monarhiștii, conservatorii, liberalii și socialiștii care se opuneau "Revoluției bolșevice". A mai existat un grup al naționaliștilor și anarhiștilor cunoscuți ca "Verzii", sau ceva mai târziu cunoscuți și ca "Negrii", care au jucat un rol mai puțin însemnat în război, care i-au hărțuit atât pe Albi cât și pe Roșii, iar uneori s-au bătut între
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
cunoscută ca Primul Dáil ca să nu se confunde cu prezentul Dáil, care este unul din camera a Oireachtas-ului. În 1920, a fost formată încă o legislatură, paralelă cu Dail-ul, numită Parlamentulul Irlandei de Sud. Acest parlament a fost rejectat de naționaliștii irlandezi și din cauza asta nu și-a asumat funcțiile complete. Parlamentul Irlandei de Sud era compus din Regele Mării Britanie și a Irlandei de Nord și două camere de parlamentari. Parlamentul Irlandei de Sud a fost închis în 1922, când
Oireachtas Éireann () [Corola-website/Science/298520_a_299849]
-
discutat problema înființării Astrei și tot aici, în 1880, s-au stabilit principiile fundamentale ale organizării Partidului Național Român. Familia memorandistului Ioan Rațiu a locuit în această casă până în anul 1892, an în care, în urma unor acțiuni violente ale unor naționaliști maghiari care au agresat casa, a fost nevoită să se refugieze la Sibiu. În această casă a funcționat în anul 1874 prima Școală confesională românească din Turda Veche. După încetarea activității școlii din Turda Nouă și până la edificarea noii școli
Casa memorială „Dr. Ioan Rațiu” din Turda () [Corola-website/Science/307018_a_308347]
-
un sprijin intens a fost Letonia,care îșî dobândise autodeterminarea în urma războiului mondial. Cuvântările înflăcărate în limba rusă ale lui Jabotinski au făcut acolo o deosebită impresie asupra evreilor letoni,în majoritatea lor rusofoni. Jabotinski era în acelas timp un naționalist și un liberal democrat. În ciuda atașamentului său la naționalism, nu a adoptat noțiunea de supremație a autorității de stat și a impunerii ei față de libertatea individuală. El obișnuia să spună: "Fiecare persoană e rege". El a apărat noțiunea de presa
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
s-a arătat suficient de cooperant cu japonezii. După acest incident, guvernul Kuomintangului sub conducerea lui Chiang Kai-shek a reușit în sfârșit să unifice China 1928. Cu toate aceste, conflictele dintre China și Japonia au continuat, de vreme ce principalul obiectiv al naționaliștilor chinezi era, conform cu cele trei principii al poporului, alungarea tuturor imperialiștilor străini din China. Expediția nordică a unificat China numai din punct de vedere oficial, în țară izbucnind războaie civile între facțiunile foștilor seniori ai războiului și Kuomintang. În plus
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
forțat să accepte alianța cu Partidul Comunist. Această alianță neobișnuită a început să se destrame la sfârșitul anului 1938, în ciuda victoriilor neîntrerupte ale japonezilor din nordul Chinei, din regiunile de coastă și din valea râului Yangtze. După 1940, conflictul dintre naționaliști și comuniști a devenit acut în regiunile din afara sferei de control a japonezilor, culminând cu incidentul noii Armate a 4-a. Comuniștii au reușit să-și extindă influența în orice teritoriu în care condițiile locale le permitea acest lucru, prin
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
influența în orice teritoriu în care condițiile locale le permitea acest lucru, prin efectuarea de reforme administrative, ale proprietății agricole și ale taxelor și impozitelor, toate favorizând țăranii, dar și prin înființarea de organizații locale de partid, în vreme de naționaliștii încercau să stăvilească influența comuniștilor și să lupte în același timp și cu japonezii. Japonezii nu aveau capacitatea, și se pare că nici intenția, să administreze direct China. Scopul lor era să creeze guverne marionetă favoarabile niponilor. Totuși, atrocitățile comise
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
generalilor săi, care-și menținuseră autonomia față de guvernul central. Pe de altă parte, japonezii pierduseră foarte mulți oameni din caza sabotajelor rezistenței din teritoriile ocupate și avea deja mari probleme în organizarea și administrarea teritoriilor cucerite. Cei mai mulți analiști considerau că naționaliștii nu puteau fi capabili să continue lupta în condițiile în care cele mai multe fabrici din zona prosperă de est erau aproape în întregime sub controlul japonez. Aproape toate marile puteri ezitau să acorde un ajutor substanțial chinezilor, deoarece aproape toată lumea considera
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
1 milioane de soldați - morți, dispăruți sau răniți - dar acest număr este încă în discuție. Cifrele oficiale japoneze admit pierderi de numai 200.000 de oameni, ceea ce este neobișnuit de puțin pentru un conflict atât de lung. Forțele combinate ale naționaliștilor și comuniștilor au pretins că ar fi ucis mai mult de 1,77 milioane de japonezi în timpul războiului. Pe la mijlocul anului 1945, ambele tabere se așteptau ca războiul să mai continue cel puțin un an. Pe 6 august 1945, un bombardier
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
mare putere militară, dar era de fapt o națiune cu o economie distrusă și în pragul declanșării războiului civil. Economia era sleită de nevoile militare ale unui război lung și costisitor, de luptele interne, inflația explosivă, speculă și de corupția naționaliștilor. La sfârșitul războiului s-a declanșat foametea, întinse terenuri agricole fiind distruse de anii de lupte. Milioane de chinezi aveau casele distruse de lupte sau de acțiunile tacticilor pământului pârjolit. Situația a fost complicată de prevederile Conferinței de la Yalta din
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Războiul a rămas o piedică importantă în calea dezvoltării relațiilor chino-japoneze, foarte mulți oameni, în special în China, nutresc încă o mare amărăciune legată de perioada conflictului și a urmărilor acestuia. În Japonia, un grup mic dar foarte zgomotos de naționaliști și de militanți de dreapta neagă existența numeroaselor crime atribuite niponilor. Invazia japoneză în țările vecine este de glorificată de aceste grupuri, iar crimele de război, de exemplu masacrul din Nanjing, sclavia sexuală a prizonierelor și Unitatea 731, sunt negate
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
forțelor armate comuniste în lupta cu japonezii. În China comunistă s-a afirmat că rolul hotărâtor în înfrângerea japonezilor l-au avut comuniștii, care au purtat un război de guerilă neiertător cu ocupantul, în condițiile în care forțele armate ale naționaliștilor ar fi refuzat să lupte. În realitate, armata Kuomintangului, inclusiv armata centrală a lui Chiang Kai-shek și alte armate regionale, au dus greul luptelor în timpul războiului. Armata naționaliștilor a suferit pierderi de cam 3,2 milioane de oameni, în timp ce armata
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
de guerilă neiertător cu ocupantul, în condițiile în care forțele armate ale naționaliștilor ar fi refuzat să lupte. În realitate, armata Kuomintangului, inclusiv armata centrală a lui Chiang Kai-shek și alte armate regionale, au dus greul luptelor în timpul războiului. Armata naționaliștilor a suferit pierderi de cam 3,2 milioane de oameni, în timp ce armata comuniștilor a ajuns în perioada de maximă putere la cam 1,7 milioane de luptători. În plus, mulți soldați și ofițeri ai Kuomintangului, care nu au reușit să
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]