42,752 matches
-
legată de trecutul național decît de prezentul democrației. Cea mai bună ilustrare a acestei situații mi se pare a fi dezbaterea constituțională din 1991: aceasta nu a dat naștere unei forme politice cu adevărat noi, ci s-a organizat în jurul națiunii, așa cum fusese definită aceasta de regimul comunist. Constituanta a zămislit un monstru: un naționalism fără națiune". Frecvența conceptului de națiune în Constituția din 1991 este precară (doar două referințe), în vreme ce a conceptului de național e masivă, începînd prin a fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
se pare a fi dezbaterea constituțională din 1991: aceasta nu a dat naștere unei forme politice cu adevărat noi, ci s-a organizat în jurul națiunii, așa cum fusese definită aceasta de regimul comunist. Constituanta a zămislit un monstru: un naționalism fără națiune". Frecvența conceptului de națiune în Constituția din 1991 este precară (doar două referințe), în vreme ce a conceptului de național e masivă, începînd prin a fi unul din cele opt atribute ale statului român. Ideea centrală a analizei d-lui Preda este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
dezbaterea constituțională din 1991: aceasta nu a dat naștere unei forme politice cu adevărat noi, ci s-a organizat în jurul națiunii, așa cum fusese definită aceasta de regimul comunist. Constituanta a zămislit un monstru: un naționalism fără națiune". Frecvența conceptului de națiune în Constituția din 1991 este precară (doar două referințe), în vreme ce a conceptului de național e masivă, începînd prin a fi unul din cele opt atribute ale statului român. Ideea centrală a analizei d-lui Preda este că accentul pus pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
dintre dezideratul Constituantei de a crea o Constituție specific românească și necesitatea, de care era conștientă, de a obține una care să aibă respectul și recunoașterea Europei sau contradicția dintre sensurile conceptului însuși de istorie (ca teatru al luptelor dintre națiuni și ca providență) ș.a.m.d. După știința Cronicarului, este cel mai lucid și mai modern examen critic făcut vreodată pe tema Actului Fundamental din 1991. În observațiile d-lui Preda, cititorul atent și lipsit de prejudecăți va descoperi fără
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
Ei debutează prin a critica tot ce s-a făcut înainte, reproșînd pașoptiștilor candoarea, emfaza și, în general, caracterul diminutival, adică hipocoristic, al concepției și al vocabularului lor. Junimiștii dau naștere spiritului critic românesc. Totul, inclusiv idei ca aceea de națiune ori de patrie, care păreau pașoptiștilor nenegociabile, este pus de ei în marginile adevărului. O logică universală le reglează sentimentele naționale. în politică, în societate, în literatură. Spiritul modern datorează enorm discriminării pe care ei au teoretizat-o prima oară
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
abordare freudiană sistematică a conflictului dintre cultură și viața pulsională), Considerații actuale despre război și moarte (1915 - conferință din cadrul societății B'nai B'rith), De ce război? (1932 - scrisoare publică de răspuns către Albert Einstein, în cadrul unui proiect pacifist al Societății Națiunilor), Despre obținerea focului (1932 - apărută în Imago). Sigmund Freud, Opere 4: Studii despre societate și religie, trad. Roxana Melnicu, George Purdea, Vasile Dem. Zamfirescu, col. "Biblioteca de psihanaliză", Editura Trei, 2000, 456 pag. Moștenitorii Holocaustului Poate părea bizar, dar pentru
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
Persia au păstrat mereu aceeași doctrină, de la cucerirea Ierusalimului de către Titus, fără ca vreodată să se fi ridicat dintre ei cea mai mică sectă, care să se fi îndepărtat fie și cu un singur rînd sau cu o singură părere față de națiunea israelită. " Că, din contră, creștinii au fost divizați între ei încă de la nașterea religiei lor. " Că sunt și acum împărțiți în mai multe secte decît State; și că se trecură unii pe alții prin foc și prin sabie vreme de
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
târziu, să se clatine sub presiunea vântului recei realități. Geografia socio-economică românească se va dovedi infinit mai complexă decât se vedea prin ochii avizi de cunoaștere ai tinerilor noștri școliți la Paris. Ei, pașoptiștii, concretizau dorința de a fi a națiunii; rămânea să edificăm însă esențialul, anume capacitatea, putința, perseverența întru noua ființă, esențial deosebită de cea anterioară, și anume modernitatea instituțională și aptitudinile industrioase. Generația critică, formată la Junimea, începând cu 1863, a cenzurat entuziasmul pașoptist, prin identificarea fracturii dintre
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
societății românești este nu doar aceea a adaptării valorilor culturale occidentale, a produselor și ratelor sale de schimb, cât mai ales impunerea monadei noastre culturale, ca instrument de autoprotecție a fondului intern față cu inovațiile importate. Eminescu era convins că națiunea nu se află în imposibilitate de a se adapta rigorilor lumii moderne, însă cu condiția de a-și conserva fondul existenței sale particulare. Balzac ori Tolstoi au promovat aceeași filosofie. Fermi pentru că își însușiseră idei fără să le aprofundeze, dibaci
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
și modernizare în sens liberal, că nu a fost aruncată peste bord de valurile istoriei este, desigur, mai important decât critica ce s-a adus acestui proces. Realismul politic în versiunea sa liberală a reușit parțial să înarmeze statul și națiunea cu instrumente de adaptare relativ eficiente. Esențele tari însă, propuse de Eminescu și extrase din zona morală, vizând pierderile colaterale, cum am spune astăzi, nu au reprezentat preocuparea predilectă a liberalilor, grăbiți să creeze instituții moderne, să forjeze burghezia modernă
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
cît se ne întrebăm dacă am avut, vreodată, grădini. Dolores Toma - Despre grădini și modurile lor de folosire. Polirom - col. Plural. Iași - 2001. 240p. O țară soră România, care, pentru francezi, e o țară soră...cu un destin nefericit ...o națiune sacrificată...figuri de martiri și de sfinți...costumul țăranilor e curat și mîndru...victimă a străinilor ce -au invadat țara...ospitalitate... Traduc din franceză, în dezordine, cîteva dintre locurile comune care îmi sar în ochi la răsfoirea unei antologii intitulate
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
cel mai mult. Reeditînd mitul Ariadnei, o energică șoferiță de taxi personalizată cu temperament de către Stela Fyrogeni cunoaște două existențe paralele: una în Nicosia, alta la Montevideo, mînată de dorința fierbinte de a-și regăsi fratele. O interesantă conexiune între națiuni diferite confruntate cu drama oamenilor dispăruți din rațiuni politice, mai rar din motive personale. Filmul - despre care s-a spus că este borgesian - are o poezie aparte pledînd pentru speranță - singura capabilă să permită depășirea impasului tragic - și este opera
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
trăi în iluzie - dimpotrivă, cred că majoritatea lucrurilor scrise de mine au fost spuse, adeseori chiar cu mai multă virulență, de către comentatorii români înșiși. N-am făcut decât să susțin că țara trebuie să devină parte a comunității europene a națiunilor, pentru că văd în asta o modalitate de a surmonta lucrurile pe care le descriu. Poate că nu am fost clar - "Judt The Obscure"...ș4ț D.R.P.: în 1994 scriați: "Trebuie să învățăm nu doar cum să înțelegem naționalismul, ci și când
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
înțelegem naționalismul, ci și când și prin ce modalități să-i încurajăm sau să-i retezăm aspirațiile". Chiar credeți că naționalismul românesc e un lucru atât de îngrozitor încât trebuie "retezat"? Nu e oare exagerat sau incorect să învinuim o națiune întreagă pentru comportamentul câtorva? T.J.: Nu sunt pentru "retezarea" naționalismului. Așa cum cititorii eseului meu despre Europa știu, văd drept unul dintre riscurile proiectului actual al Uniunii Europene în chiar incapacitatea ei de a le oferi europenilor vreun sentiment al identității
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
unul dintre riscurile proiectului actual al Uniunii Europene în chiar incapacitatea ei de a le oferi europenilor vreun sentiment al identității sau colectivității ca substitut al națiun-ității ș5ț la care trebuie să renunțe. în orice caz, eu nu cred că "națiunile" trebuie învinuite pentru ceva. "Vina colectivă" este întotdeauna o noțiune greșită. Felul în care am pus pe picior de egalitate România și extrem-naționaliștii săi a constituit un exercițiu de stenografie politică, așa cum de pildă cineva ar spune că "Franța" și-
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
a lui Tzara, Eliade, Cioran, Ionesco drept o încercare neîndemânatică de a le reaminti cititorilor săi occidentali cât de europeană este de fapt România, v-ați gândit la nume alternative, precum Elena Văcărescu sau N. Titulescu, ultimul bastion al Ligii Națiunilor care s-a opus ascensiunii nazismului? Ați aplica lui Céline sau Ezra Pound aceleași standarde aplicate lui Cioran sau Eliade? Unul dintre criticii dumneavoastră sugera că numele lui Eliade, Cioran sau Noica ar trebui mai degrabă legate de opera pe
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
puțin sau nimic. O țară care este, în același timp, parte absolută a Europei și oarecum la periferie în multiple sensuri literale și metaforice, o țară care a avut și are dificultăți mai mari și mai durabile decât ale altor națiuni europene, care are interesante obsesii și forme de paranoia (pe care se pare că le-am ilustrat în mod greșit, după cum rezultă din răspunsurile iscate de articolul meu) și care este un caz-test pentru bunăvoința Uniunii ce se presupune a
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
împlini 70 de ani tocmai în acest interval supraîncărcat emoțional și național, a fost sărbătorit totuși cum se cuvine, a avut și un concert, iar TVR se poate lăuda că a preluat aniversarea fie și la ore tîrzii cînd somnul națiunii naște de obicei diverși monștri pornografici. România literară îi urează marelui muzician, incomparabilului Johnny, La mulți ani! și-i va consacra, după cum merită, cîteva pagini în numărul viitor.
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]
-
de frunte ai celor de la 1848. Totuși, autorul știe să identifice deosebirile dintre creația celor trei. Originalitatea la Heliade stă în exprimarea sentimentului de indignare și revoltă, pe cînd Bălcescu e un retoric, dar dezvoltă o retorică nobilă, adresîndu-se, recules, națiunii întregi, iar Russo și-a asigurat, chiar prin Cîntarea României, reputația de stilist. Costache Negruzzi e primul nostru realist, contribuind esențial , prin scrierile sale, la impunerea curentului. El preferă, de aceea, observația exactă a realității exterioare, însuflețită uneori prin comentariul
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
nici o scuză nu poate fi invocată de către promotorii de după Revoluție ai imaginii Mareșalului. A fost un bun român" - iată remarca obișnuită, dar suspectă de naționalism. Xenofobii nu sînt adevărați patrioți. Și disprețul, ca să nu spun oprimarea politică directă a altor națiuni, nu se poate legitima prin dragostea de propria națiune. Oricît de complexă ar fi personalitatea militarului și a politicianului, în definitiv, a omului Ion Antonescu (ar fi fost anglofil, ni se spune cu un umor deloc englezesc despre aliatul lui
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
Revoluție ai imaginii Mareșalului. A fost un bun român" - iată remarca obișnuită, dar suspectă de naționalism. Xenofobii nu sînt adevărați patrioți. Și disprețul, ca să nu spun oprimarea politică directă a altor națiuni, nu se poate legitima prin dragostea de propria națiune. Oricît de complexă ar fi personalitatea militarului și a politicianului, în definitiv, a omului Ion Antonescu (ar fi fost anglofil, ni se spune cu un umor deloc englezesc despre aliatul lui Hitler, ceea ce mă duce cu gîndul la altele sînt
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
de români, croați, sloveni și - fapt destul de rar - pe cele locuite de unguri. E o opțiune care, la limită, s-ar justifica prin rolul important pe care Ungaria l-a jucat în regiune. Discursul istoric e construit în jurul ideii de națiune, așa că, din lunga istorie a acestui spațiu, Barbara Jelavich reține doar ultimile trei secole. Secolele al XVIII-lea și al XIX-lea sînt subiectul primului volum, iar cel de-al doilea volum se ocupă de secolul al XX-lea, pînă
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
deseori, chiar să menționeze natura controversei. Originea etnică a românilor i se pare autoarei, de exemplu, un subiect controversat, pe care îl expediază într-o singură frază (și asta într-un discurs a cărui temă generală e chiar ideea de națiune). Există în acest studiu și unele formulări ce pot părea, la primă vedere, doar ușor naive. Un citat, ales la întîmplare: "Zăcămintele minerale erau exploatate șîn Balcaniț încă de pe vremea romanilor, dar nu la fel de intensiv ca în zilele noastre." O
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
un gest). Deci îl detestă". Se plînge că, deși general, nu e invitat la nici o manifestare publică. Și prințesa Bibescu, meditînd, își spune că "excesul de naționalism e totdeauna dovada unei profunde nemulțumiri de sine. Inșii respectivi se afirmă în numele națiunii lor și cînd își dau seama că nu și-au făcut prieteni, folosindu-se de subterfugii, de cel mai mărunt german, se înfurie și afirmă că sunt cel mai mare popor din univers". Curînd acest exces de naționalism și de
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
și discordia. Noțiunile trebuiesc deci limpezite... Iată - în continuare - opinia echilibrată a lui G. Călinescu: ,,Unii dintre noi, care au suferit mai greu de pe urma unor exaltări îmbrăcînd veșmîntul naționalismului, au rămas cu o aprehențiune pentru orice simțire în legătură cu ideea de națiune, pînă într-acolo că iubirea de nație e suspectată (subl. ns.) Dar, vai, atunci noi toți sîntem vinovați, fiindcă noi ne iubim neamul. Ce este o națiune? O comunitate de simțire, exprimată într-o limbă obștească, un sentiment de legătură
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]