1,106 matches
-
străbătând Valea Trinidad, de-a lungul Munților Halsema, cu peisaje deosebite, cu sate răspândite pe coline și minunatele terase cu plantații de legume ale triburilor Benguet. Policromia este de-a dreptul surprinzătoare și totodată plăcută ochiului, Însetat de frumos: arborii nara care se Înșiră de-a lungul șoselei, de un verde sumbru sau desfrunziți În celelalte anotimpuri, cu cascadele lor de flori galbene, ori arboles de fuego care domină peisajul prin coroana lor de flăcări, salcâmi uriași ce poartă cu ostentație
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ar scrie Sângele tău cerboaică poezie Creierul meu cu urme de pisică Un tigru destrămat ridică Tăcerea unui mort de sticlă... Am citit capitolul și am rămas plăcut impresionat de forța și autenticitatea imaginației creatoare a D-nei Oltea, pentru că aici narează și descrie (la modul artistic, dar și științific) Încercarea de escaladare a Everestului, În 1953. Și mi-am spus că scriitoarea a făcut o călătorie În imaginație, dar atât de verosimil, Încât o clipă am crezut că D-na Oltea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și cronica lui G.C. Nicolescu închinată culegerii de proză din literatura lui 1907 (...). Culmea schematismului, a prezentării sărace, lipsită de analiză, o atinge însă cronica romanului Cociubei al scriitorului sovietic Pervențev. Emisă la 30.XII/1951, cronica se mărginește să nareze subiectul romanului (...). O ținută asemănătoare cronicii despre Cociubei o are și cronica Elisei Vasilescu intitulată Cinci opere ale dramaturgiei sovietice - radiodifuzată la 22 decembrie 1951. Procedeul utilizat este tot al simplei narări, seci și lipsite de analiză (...). Alunecarea în afirmații
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
elin. Realismul lui are o originalitate dublă: studiul vieții și al artei (...). Părerea mea este că un factor important într-un astfel de roman al omului care construiește socialismul este natura. Romanul ingineresc este o varietate de Dichtung, o epopee narând lupta între stăruința ingenioasă a omului și sublimitarea inerției fizice sau a forțelor oarbe. Omul e în război cu lutul, cu calcarul, cu apa, cărora vrea să le dea formă sau o mișcare regulată sau utilă. Deci un personaj esențial
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
continuă în aceeași manieră facilă. Este regretabil și faptul că Eugen Jebeleanu semnează în paginile revistei Contemporanul o poezie slabă ca Jurământ (...). Victor Tulbure semnează în Cultura poporului nr.3/1953, poezia intitulată Primăvara. Neglijent și în maniera proletcultistă, poezia narează cum: Și-a ținut un secretar ședință până-n zori la sediul de partid. Critica literară are sarcina discretă să se preocupe de integritatea artei. A nu permite strecurarea în literatură a unor lucrări slabe. A veghea cu exigență ridicată la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și a ajuta pe cei 25.000 militanți trimiși de Partidul Bolșevic la sate să promoveze colectivizarea. (...) Alt exemplu: Vasili Ajaev a scris romanul Departe de Moscova distins în anul 1949 cu Premiul Stalin de gradul I. Aici ni se narează un război victorios împotriva naturii, contemporan și în concordanță cu Războiul pentru Apărarea Patriei. Inginerul Grubski a făcut un proiect de a uni în trei ani puțurile de petrol din insula Taisin cu rafinăriilc de la Novinsk, pe Adun. (...) Critica sovietică
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Expoziția jubiliară din 1906 se integrează puternic în țesătura acestei prime părți a povestirii. (...) Acolo, la expoziția regimului burghezo-moșieresc și a lui vodă Carol, ei, chiaburii, reprezentaseră «țara». Dacă partea întâia a povestirii dezvoltă premizele «cazului», partea a II-a narează cum a fost săvârșită crima, închipuita crimă a țăranilor și crima reală a boierului. În cadrul acestei desfășurări a subiectului se conturează personajele, nu prea numeroase, ale cărții. Și la crearea acestor personaje - ca și în construcția subiectului - scriitorul a recurs
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eseul Modern Fiction al Virginiei Woolf, versurile acestea ale lui Eliot prevestesc uciderea viitorului în tehnicile Desperado, prezentul amorțit și magia trecutului. Din moment ce prezentul este lent și i se refuză bucuria așteptării, unicul suspans vine din ordinea în care se narează trecutul. Câteva exemple grăitoare sunt Lanark, An Artist of the Floating World, Waterland, Hawksmoor. În loc să vedem în prezent lumina ce călăuzește trecutul, descoperim că prezentul este reinventat de trecut. Joyce silea inteligența să se autoanalizeze în clipa prezentă. Leopold Bloom
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atât de hulit la vremea când s-a publicat The Waste Land e acum un fapt comun, un punct de pornire pentru inovațiile poeziei contemporane. Pe când după Joyce și Woolf romancierii au trebuit să dea fuga înapoi la istoria corect narată pentru a-și păstra cititorii, ironia mușcătoare a lui Eliot, bucuria lui de a se opune frumosului, de a șoca prin indecență stau și azi la baza prozei și poeziei. Iată deci că, după ce Woolf a predicat o noutate de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scris în tehnica punct contrapunct. Pe lângă faptul că folosește (ca Huxley) schimbarea de perspectivă, ceea ce implică existența tehnicii punctelor de vedere interferate, la fel ca Julian Barnes în Papagalul lui Flaubert, Ackroyd amestecă narațiunea cu istoria literară. Unicul personaj care narează la persoana întâia este de fapt chiar miezul misterului: e vorba de Chatterton însuși. Pe măsură ce istoria lui se clarifică, el alunecă lent către persoana a treia și, voit ori involuntar, autorul iese în față. Avem de-a face cu o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Chiar încearcă să prelungească experiența, declarându-se el umbra lui Robyn atunci când se încheie semestrul de iarnă. Momentul apropierii fizice, care e o întâmplare fără însemnătate pentru Robyn, dar se transformă într-o iubire romantică neîmpărtășită (imaginară) pentru Vic, e narat la prezent, spre deosebire de restul romanului, care folosește relaxat trecutul. Din nefericire pentru Vic, prezentul ține doar câteva pagini, după care eroul e azvârlit în amărăciunea relatată la trecut, și care se concretizează în indiferența lui Robyn. Robyn recunoaște: "În noaptea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu pot pricepe piesa." Pinter a răspuns: "Iată ce nu înțeleg eu: 1. Cine sunteți? 2. De unde veniți? 3. Sunteți întreagă la minte? Vă dați seama că fără aceste răspunsuri nu pot pricepe scrisoarea dvs". Refuzul lui Pinter de a nara, de a "explica" și a "se explica" poate duce până la un fel de ură, de tensiune maximă între el și lector, actor și spectator, ca în următoarea mărturie a dramaturgului din interivul cu Anne-Marie Cusac (2001): Una dintre cele mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
experiența noastră vie, care ne învață că deși viața e în esență imprevizibilă, ea e condusă de o cauzalitate. Frank Kermode a scris foarte bine despre această chestiune în The Sense of an Ending. Un aspect al științei de a nara e să maschezi dovezile care, retrospectiv, îți vor face surprizele să pară convingătoare atunci când se produc. Textul romanțios tradițional tinde să aglomereze surprize, fără să le facă câtuși de puțin convingătoare. Romanul realist încearcă să le facă să pară parte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
instrumentul muzical tradițional, odoriko erau dansatoare. Prețurile acestor servicii rafinate ca și pentru întreținerea lor de către protectori danna erau ruinătoare. Gheișele se expuneau admirației și adorației bărbaților prin vestimentația și coafura sofisticate. Principalul obiect vestimentar este chimonoul, adoptat, în perioada Nara (sec. VIII), din China dinastiei Tang, o adevărată operă de artă prin țesăturile fine și culorile imprimeurilor (predominau flori, păsări, insecte, peisaje) și erau adaptate evenimentelor, anotimpurilor, stărilor de spirit sugerate. Fiind slabe și cu sâni mici, menținuți, în perioada
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
imaginarului. Plauzibil, verosimilul este acceptabil pentru opinia comună, adică, la teatru, de către public. Arta ficțiunii dramatice constă în a inventa ceva credibil. Această diferență constituie, în ochii lui Aristotel, superioritatea literaturii asupra cronicii. Spre deosebire de cronicar, situat în registrul particularului, care narează ceea ce a avut loc, autorul dramatic, ridicându-se la cazul general, arată ceea ce ar putea avea loc. "Din ceea ce am spus, reiese clar că rolul poetului este să spună nu ceea ce a avut loc în mod real, ci ceea ce ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
picioare, clătinându-se, și să imprimăm ochiului său lipsit de strălucire, limbii sale înghețate, brațelor sale înțepenite, privirea, idiomul și gesturile care sunt așteptate pe scândurile scenei? Cum se mai abuzează de manechin!" În Noul Eseu despre arta dramatică, Mercier narează o anecdotă ce are drept scop să demonstreze că tragedia nu-l mai privește deloc pe omul timpului său. "Un țăran din Alsacia, om cu scaun la cap, se afla la Paris pentru prima oară în viață. Găsiră amuzant să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
conceapă noile săli de teatru ca pe niște spații de libertate în care spectatorul să nu aibă impresia că este închis. Sălile de spectacol pariziene îmbracă, în ochii săi, aspectul unor închisori, după cum o dovedește această anecdotă pe care o narează cu malițiozitate în Convorbirile despre Fiul nelegitim (Les Entretiens sur le Fils naturel). "...Aveam un prieten puțin cam libertin. A pățit o ispravă serioasă în provincie. A trebuit să se ascundă de urmările pe care le-ar fi putut avea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Autoficțiunea continuă cu altă etapă: odată cu intrarea în învățământ, la Bistrița și Năsăud, începe calvarul profesorului și poetului, care se întâlnește la fiecare pas cu semnele trădării, lingușelii, delațiunii, cu ofensiva proletcultismului și a stalinizării. Romanul În colț lângă fereastră narează astfel de întâmplări, pe care spiritul de dreptate al autorului nu le poate oculta, sperând într-un fel de justiție divină a istoriei. Alte două volume, Tărâmul izvoarelor și Pinii de pe Golna, rememorează secvențe legate de viața aromânilor din Turia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
la vedere, foarte diferită stilistic de cea din mileniile precedente, din peșterile adânci. Scenele de vânătoare cu arcul, figurile dinamice de bărbați și femei, care par să relateze viața obișnuită fără implicații ideologice, pot, la o examinare mai atentă, să nareze mituri sau să Îndeplinească o funcție magică; dar cum am putea afla mai mult despre ele? Dacă Eurasia leptolitică a dominat discursul până acum, pentru că În paleoliticul târziu nu există altă parte a lumii care să fie cunoscută atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-i contemple Înfățișarea divină... Maiestatea acestui zeu făcu ceea ce dori cu ea, iar ea Îl lăsă să se bucure de ea și Îl sărută... (Urk. IV 218 sqq.). Astfel, cu un ton care se complace În a fi mitologic, este narată hierogamia din care se naște regina Hatshepsut. Tema este analogă celei din povestea găsită Îxe "Horus"n papirusul Westcar: dar unirea zeului cu o muritoare este văzută din punctul de vedere al pământeanului ca o bucurie a minunilor divinului care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest text ca pe hieros logos ar constitui o nedreptate făcută fericitei invenții egiptene a literaturii de amuzament și ar scoate-o dintr-un mediu În care se inserează firesc. În aceeași arie se găsește și povestea În care se narează despre viclenia lui Isis, cea care reușește să afle numele secret al lui Raxe "Ra" făcând din noroi amestecat cu saliva care se prelinge din gura zeului, de acum bătrân, un șarpe care Îl mușcă pe zeu; pentru a scăpa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne oricum valabil faptul că elementele sau influențele derivate În Grecia din Orientul Apropiat au fost reelaborate și adaptate la specificitatea ei culturală. În această perspectivă, „mitul” lui Uranusxe "Uranus", al lui Cronosxe "Cronos" și Zeus, pe care Hesiod Îl narează amănunțit, poate reproduce schema unei povestiri hitite În care Alaluxe "Alalu", zeul cerului, este detronat de Anuxe "Anu", detronat la rândul lui de Kumarbixe "Kumarbi", care Îl emasculează și ingerează organele genitale, rămânând gravid. Dar chiar admisă omologia lui Kumarbi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost destul de apropiată de cea actuală În care pot fi verificate urme ale străvechii oralități. Limbajul mitului este poezia, iar aezii, rapsozii și, În general, poeții sunt depozitarii lui (subcapitolul 3.6). Chiar dacă este o simplă povestire, acest mythos trebuie narat cu Înțelepciune, dând formă cuvintelor, așa cum Îi spune Alcinousxe "Alcinous" lui Odiseuxe "Odiseu" (Odiseea, XI, 367-368). Instrument privilegiat al antropomorfizării zeilor, trăit ca istorie, mitul Întemeia și legitima prezentul grecilor. Dacă atenienii considerau că originea democrației lor descinde de la Tezeuxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
proiectate faptele, caracterizarea personajelor prin pitorescul rostirii, excesiva folosire a anecdoticului și cantonarea în fragment, fără grijă pentru construcție, înlocuită prin adiționarea episoadelor sau prin intercalarea unor scene retrospective, ce tind să dilate limitele între care scriitorul își propune să nareze, fracturează unitatea romanului în capitole independente, sporind senzația de dezorientare epică. De altfel, nu puține capitole au fost publicate independent, ca nuvele, majoritatea în revista „Vers”. În fine, extrem de variată se dovedește a fi publicistica literar-culturală și eseistica din exil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
la război și la miturile aferente despre castă, onoare și clasă. Dar În 1940, pentru europenii care deschideau bine ochii, cea mai mare dintre iluziile continentului - discreditat acum fatal - era Însăși „civilizația europeană”. În lumina evenimentelor anterioare, tentația de a nara istoria renașterii nesperate a Europei după 1945 Într-un registru autolaudativ și chiar liric este de Înțeles. Aceasta e tema subiacentă care precumpănește În istoriile Europei postbelice, mai ales În cele scrise Înainte de 1989, și acesta era tonul adoptat de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]