12,372 matches
-
rămâne desperecheată, ea vărsându-se, prin arborescențe genealogice, mai încolo, în Harta caporalului Maximilian Scurtu. Reiau, așadar, întrebarea inițială și îi adaug, en passant, răspunsul. Unde, în structura acestor povestiri, apar faliile care justifică fragmentarea suplimentară a celor câtorva insule narative? Ce anume face, între un contur și replica acestuia, diferența? Gradul diferit de ficționalizare. Cunoscându-l pe Florin Manolescu drept un specialist în jocurile cu mai multe strategii, problema nu riscă să cadă în gol. Mentaliștii se pretează, așadar, de
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
fantastă. Și unul, și celălalt, cu voia naratorului. Nu altfel sunt dispuse celelalte povestiri ale Mentaliștilor. În fiecare avem de-a face cu cel puțin un fenomen, între granițele proprii, inexplicabil. Florin Manolescu laicizează însă magia, cobo-rân-d-o la nivelul strategiei narative. Motanul Motaș și domnul Albert Jochemko nu vorbesc, în definitiv, decât despre asta. Fie că în cauză e apariția misterioasă a unei cărți a lui Leonid Dimov, cu amănuntele editoriale cu tot, într-o listă bibliografică ce precede cu mult
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
remarcabile. Despre ele nu mai am nimic de adăugat. Ce mă bucură, însă, în privința celorlalte, e că toate au cel puțin un farmec indirect. Obținut prin valoarea adăugată a profesionalismului filologic, acesta se traduce în inteligență, ingeniozitate, nuanță lexicală, dozaj narativ și, în sfârșit, erudiție interpretativă.
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
dar chiar ajung să altereze armonia întregului. E ca și cum autorul și-ar alege teme și personaje care nu se potrivesc spiritului operei și care, precum niște grefe literare nefirești, ajung s-o otrăvească. Mai mult, autorul recurge la un ritm narativ care nu corespunde temei atinse. Cînd se apleacă asupra factorilor ce țin de autor și cititor, Bayard introduce o schemă psihanalitică plauzibilă: o operă este reușită dacă cititorul recunoaște inconștient în ea trăsăturile propriului său bagaj de fantasme. Cu alte
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
În rîndurile lui, autorul face ceea ce nici un critic literar nu s-ar încumeta să facă: să rescrie textul ratat în așa fel încît să semene cu o operă reușită. Bayard recurge așadar la o chirurgie plastică făcută cu scopul îmbunătățirii narative, și culmea este că intervențiile sale sunt convingătoare. Dar convingătoare nu din punct de vedere estetic, ci din punct de vedere psihologic. Căci, așa cum arată la sfîrșit bucățile îndreptate de Bayard, simți prea bine că ele au cîștigat în claritate
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
căpătat, ce urmează să citim în continuare. Și totuși, ca o răscumpărare a monovalenței gîndurilor lui Martin Page, cititorul nu poate anticipa partea necitită a cărții, și asta fiindcă fragmentele nu se leagă într-o scară ascultînd de regula coerenței narative. De aceea, surpriza lecturii se păstrează, gîndurile autorului nu se repetă, iar libretul psalmodiei nu conține aceleași refrene. Cu alte cuvinte, monodia nu e monotonă, iar monocromia devine policromă. Mai mult, litania e mai degrabă un cîntec de strană pe
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
impietate - sau un semn de inadecvare intelectuală - ceea ce spun, dar nu cu mult diferit am resimțit primul contact cu densul volum de Palimpseste publicat la Cartea Românească, în ediție secundă, de Cornel Mihai Ionescu. Senzația de rescriere și de definitivare narativă e, în viziunea nea, mai pregnantă decât aceea firească unui demers de critică literară. Iar zborul jos presupus de orice asemenea palimpsest, levitația discretă a pasajului care înlocuiește un alt pasaj pare mai curând o nivelare după contur fix și
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
cu sublinieri apăsate și cu mărturisiri despre experiența personală ,în acord subînțeles cu ceea ce personajele au suținut despre marea provincie furnizoare de caractere, bucureștenismul acaparant ș.c.l. Undeva în volumul ultim al tetralogiei, apropiindu-se de încheierea enormului travaliu narativ ,Breban spune limpede: "De altfel, trebuie s-o mărturisim acum, la sfârșitul acestui ciclu voluminos, o bună parte din eroii noștri nici n-ar fi fost posibili în... capitală! Iar autorul care semnează aceste pagini îi este infinit recunoscător Proniei
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
Vom răspunde că în toată literatura epică prin gura personajelor vorbește autorul, dar teziste sunt doar scrierile în care lucrul acesta se simte. Și la Breban se simte? Uneori se simte, în cărțile lui mai noi, și atunci discursul său narativ alunecă inevitabil în tezism, dar în general nu se simte pentru că prozatorul încă dispune de mari capacități transfiguratoare, apt să-și înzestreze personajele de roman cu viață proprie. Chiar și pe acelea care mai mult (mult mai mult !) vorbesc decât
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
de cea peninsulară și nu numai. La impresia de saga condensată contribuie ritmul alert obținut printr-o inteligentă strunire și dispersare în doze concentrate a materiei, trecîndu-se fără preambul, înainte sau înapoi, de la o epocă la alta, dar și strategiile narative, fiind valorificate inteligent modalitățile practicate de proza ultimelor decenii. Între acestea figurează, mai întîi punerea în valoare a amprentei zonale lăsate pe evenimentele cu rezonanță națională; apoi evidențierea aspectelor rămase mai mult sau mai puțin voit în surdină și în
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
justiției pentru a da socoteală pentru contribuția-i, e drept, minoră la una din acțiunile violente ce au marcat Italia acum două-trei decenii. Realitatea schizoidă din anii primei juneți a acestui personaj în criză de identitate este sugerată prin-tr-un procedeu narativ ingenios: scene ale vieții efective, autodistructive ale tinerei rebele, cu amiciții periculoase sînt alternate cu altele în care, ca într-o oglindă corectivă, avem proiecția aceleiași dacă nu și-ar fi părăsit familia și nu ar fi forțat firescul. Maniera
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
bîntuit de o neostoită sete metafizică" și posedînd harul de a "afla poezia și într-o chitanță". "Literar vorbind, Cărtărescu nu duce lipsă aproape de nimic" - opinează cronicarul ziarului "Süddeutsche Zeitung", ceea ce poate "irita" și fiindcă scriitorul "ignoră toate regulile economiei narative". El poate povesti ca un "realist visător, pe urmele lui Proust", poate da "frîu liber fanteziei, ca un autor împătimit de romane de science-fiction care a "adulmecat prea mult și romanul gotic", dar poate și adopta "brusc ipostaza lucidă a
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
pictorului este propria sa viață, arta ca sursă de interogații și de frămîntări, scurgerea traumatizantă a timpului, exprimarea ca armă unică în lupta cu efemerul și cu deriziunea. Fără a fi un scriitor propriu-zis, cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice, în mici proze cu efecte încipient artistice sau chiar în exercițiul explicit al
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
a autorului, evocă locurile nașterii și strămoșii, urmărește îndeaproape curgerea evenimentelor și construiește din aproape în aproape acel climat în care artistul s-a format și s-a individualizat. Organizat pe mai multe planuri, concepute, la rîndul lor, ca fluxuri narative, textul lui Dobrian este un adevărat roman al formației, un roman interesat în același timp de evoluția eroului său și de propria sa constituire. Dacă întreaga narație urmărește devenirea personajului, trecerea sa prin experiențe și prin medii diferite, permanent se
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
Revoluția din decembrie 1989), dacă judecăm mecanic. Au contat nu scriitorii tineri care s-au afirmat (au debutat) până în 1960, ci scriitorii care au debutat în jurul anului 1960, până prin 1965, aceștia au primenit peisajul literar și au adus diversificarea stilurilor narative și poetice. La fel, ne putem imagina că adevăratul suflu nou îl vor aduce scriitorii care au debutat de curând sau vor debuta de acum încolo, în jurul anului 2010, după ce se vor fi obișnuit cu atmosfera consumismului și vor ști
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
acest amestec, un mic și stimabil bovarism al oricărui cronicar: acela de a se întâlni - el, omul prezentului - cu istoria măruntă, de a avea revelația - interzisă, altminteri de crizele de timp - lungilor discuții colocviale și dezinteresate, de a instrumenta comentarii narative în spatele cărora nu se află nici un termen-limită și nici o sumă de ochi hulpavi. Numai că, dintr-o asemenea pasiune, tot ce poate rezulta e un volum de articole tematizate, dar destul de precare ca armătură teoretică. Ce s-a remarcat mai
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
nu-mi rămâne decât să mă retrag. Tacticos, și-a luat pălăria din cui și, cu aceiași pași măsurați, a plecat. - Ce zici? l-am întrebat pe Goga. - Ce să zic? O comoară." (pag. 86) Lucru amăgitor, această amplă țesătură narativă boierească! Fiindcă nici cancanurile politice sau anecdotele literare, nici exercițiul autoadmirarativ în oglinzi de Murano și nici austera consemnare de război nu dau o imagine credibilă asupra regulilor de funcționare ale Troicăi... Înclin să cred că avem de-a face
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
la spiritul formei și la somațiile materiei cu totul ieșite din comun, se transformă, finalmente, în ambiguă trăire estetică și în vibrație metafizică adîncă. Fără să fi fost un om cultivat în accepțiunea academică a cuvîntului, adică fără o cultură narativă solidă și sistematizată, dar cu o profundă cultură vizuală și cu un instinct infailibil al livrescului, Bitzan a intuit că una dintre cele mai eficiente modalități de a provoca interogații filosofice și vibrații estetice este bruscarea ontologică, dizlocarea obiectului din
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
fluide amândouă. O anume patină încarcă narațiunea de o atmosferă desuetă, care dă iluzia de roman sentimental, poate chiar patetic, iluzie realizată printr-o strategie rafinată a psihanalistului care învăluie prin dezvăluire și viceversa. O asemenea strategie aplicată ca tehnică narativă adâncește misterul, căci secretul nu îl constituie faptele trecutului care ajung să fie cunoscute și înțelese, ci altceva, vizibil abia la sfârșitul lecturii: sufletul copilului care depozitează fantasma fratelui mort și felul în care, crescând, duce inconștient povara părinților, sensibilitatea
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
mă gândesc la manifestele futuriste, la improvizațiile Dada, la închisorile scandalosului autor al Poemului invectivă, la sinuciderea incredibil ratată a lui Pană, la geamănul pulmonar al lui Claude Sernet ș.a.m.d. - avangarda pare a avea o interfață critică exclusiv narativă. Din ea se conservă nu atât obiectul, cât povestea obiectului. De aici apare permanent și istoricitatea implicită și inevitabilă a oricărei descinderi critice. Iată de ce un discurs anistoric, de tip structuralist, ar fi, în câmpul cultural al acestei mișcări, definitiv
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
sfărâmate (paginile de jurnal de la începutul cărții) un roman de călătorie, un roman metafizic și parabolic (miraculoasa sarcină din final a protagonistei) și un roman al ingineriei textuale de tipul "noul roman francez" (dată fiind mobilitatea stilurilor, vocilor și tehnicilor narative de-a lungul cărții). Să recunoaștem, cam mult pentru o singură carte, de dimensiuni cât se poate de rezonabile. Impresia finală este că autorul a alergat după prea mulți iepuri pentru a se alege cu vreunul la capătul cursei. Totul
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
fost aceste rânduri în măsură să o determine pe înstărita canadiancă să lase totul baltă pentru a porni în căutarea disperată a enigmaticului autor? Mă tem că nu este foarte ușor de răspuns la aceste întrebări și că nu trama narativă este punctul forte al acestei cărți. Personajele sunt însă excelent creionate. Adam Wellington, soțul Annei, are o filozofie de viață menită să readucă lumina în existența traumatizată a româncei. Generos și discret, el este dispus să îi acorde soției sale
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
Gabriel Chifu se pretează de minune unui studiu de naratologie. Alternarea vocilor (există un tradițional narator omniscient care relatează faptele la persoana a III-a, dar și capitole în care personajele își asumă, prin rotație statutul de narator) și stilurilor narative îi oferă cititorului efectul de oglinzi paralele. Pe alocuri apar considerații metatextuale, este prezent și fenomenul mise en abîme, ingineria textuală se face la vedere. Convenția romanescă devine explicită, iar latura "tehnică" a romanului, o miză în sine. Aflată la
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
tocmai în măsura în care, de la început până la sfârșit, rămâne un individ excentric, aflat în imposibilitatea ontologică de a defini realitatea și propria sa persoană (de aceea personajul se autocaracterizează exclusiv prin negație). Întrebarea "cine sunt eu?" constituie o premisă importantă a construcției narative generând și justificând totodată structura fragmentară, cu alură de jurnal intim, a acestui roman care nu de puține ori ne trimite cu gândul la delirul controlat al suprarealiștilor: "Mă simțeam negru-gălbui. Galbenul soarelui intrând prin balcon și fundalul întunecat al
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
fi dl. Investigație" (to seek - a căuta, n.m.), ne spune inaugural Utterson, nefăcînd doar un simplu joc metaforic și lingvistic, ci invitînd discret la conștientizarea intrării noastre într-un univers textual al construcției simbolice. Înțelegem de la avocat, prin intermediul unei "pledoarii" narative enigmistice, cu fundament gotic, faptul că dl. Hyde aparține acelei clase teratologice numite plastic de Poe undeva monstrum horrendus. El locuiește într-o zonă imundă a capitalei britanice, are fizionomie lugubră și, mai ales, comportament agresiv. Lovește fără motivație un
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]