3,698 matches
-
mi-l strâng într-un coc prins cu un pix. Apoi, uitându-mă în jos, am realizat că, fără să gândesc, în dimineața aia, îmi pusesem pe mine prima cămașă pe care o înșfăcasem de pe fotoliu - aceeași cămașă neagră, cu nasturi până jos, pe care o purtasem și în vinerea precedentă. O zi care fusese deosebit de stresantă. Cămașa arăta ca un supraviețuitor dărâmat; de la subțioară emana un puternic miros alcalin. Când să mă îndrept către ușă, ochii mi-au căzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vomit. Am ajuns în baie dintr-un singur salt. Un avantaj, deseori uitat, al faptului că locuiești într-o cutie de pantofi, am realizat, ținându-mi părul cu o mână. Nu era deloc bine. Eram încă îmbrăcată cu cămașa cu nasturi până jos și cu fusta din ziua precedenta. Cămașa pe care o catalogasem ca împuțită și jegoasă în după-amiaza trecută, era acum atât de respingătoare, încât mi-am dat-o jos, am făcut-o ghem și-am aruncat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de prințesă și totuși era, indubitabil, departe de a fi simplă - ceea ce speram c-avea s-o satisfacă pe Lucille. — Încearc-o, a gâfâit Lucille. Până și mama arăta nerăbdătoare. Mi-am tras rochia pe mine, iar ea mi-a încheiat nasturii de la spate. M-am privit în oglindă. Era desăvârșită. Avea tot ceea ce mi-aș fi putut dori de la o rochie de mireasă. Venise momentul în care se presupunea c-ar fi trebuit să mă simt transformată într-o Mireasă. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sutien. Se apleca peste registru, aranja pixurile și abia într-un târziu trăgea bluza pe umeri. Moment în care și roșea, scurt, provocator. „Chiar n-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe, ca de obicei, șoricuța salariată, încheindu-și ultimul nasture al bluzei. Nimeni nu-i va răspunde, pușlamalele arboraseră deja măștile blazate. Gina trebuia să rămână, așa deciseseră tovarășii, neglijabilă. Să-și vadă lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reginele nu pot fi ofensate. Ridică pletele negre din registru, oferă colegului de la recepția TRANZIT un zâmbet mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mira. Acceptase, instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu alte hârtiuțe magice, aduse spre dezlegare. „Evoluția psihică încetinită. Criteriile de apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular impune îngrădiri. Lipsa limbajului accentuează rigiditatea și manifestările negativiste. Invidia, gelozia, rigiditatea. Grupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat în marele trup comun, din care se trezește, cândva, aruncat, năuc, pe trotuar. Se dezmeticește, caută chipul adolescentei. Nu vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile, toți, toți, suprapopularea închisorilor, așa bombănea recepționerul, privind furnicarul oboist neobosit, să apuce clipa, într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul Gerbert din Aurillac. Papa Silvestru. Sau pe Otto. Împăratul Otto al treilea... Boxerul înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre ochelarii negri ai bondocelului, spre halatul alb al toreadorului,spre iscoada fără halat. Se decise repede: străinul era persoana mai importantă. Vreun inspector, ceva, cineva, de control, ăștia cu puterea. Se ridică în picioare, avansă spre Tolea. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, apoi cureaua, rămase în chiloți largi, legați la brâu cu un bandaj lat și gros. Desfăcu bandajul, solicitând atenția lui Tolea. — Acum două luni m-au operat. Dar a început iar să supureze. Sau ventreze. Eventreze, nu știu cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l, am zis. Să vedem cum arată. Aceasta fusese intenția mea inițială - doar să ni-l prezinte -, dar, imediat ce a luat colierul în mâini și și l-a lipit de pielea arămie (porțiunea aceea mică de carne dezgolită imediat deasupra nasturelui de sus, descheiat, al bluzei turcoaz), m-am răzgândit brusc. Am vrut să i-l fac cadou. Pentru Rachel puteam să cumpăr oricând alt colier, dar acesta îi venea Marinei atât de perfect, încât deja era parcă al ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
umeri. Mi-e indiferent. Știi să înoți? Aprob din cap. Am văzut piscina când am intrat, dar nu am costum de baie. Îi spun și lui asta. —Cui îi trebuie costum de baie? murmură el în timp ce degetele sale descheie ultimul nasture al cămășii. Capitolul 16tc "Capitolul 16" OK, care-i șmecheria? La asta vă gândiți, nu-i așa? Să fim serioși, tipul e superb, bogat, celebru, încrezător, generos, muncitor și simpatic. Nu mă detestă pentru că m-am îmbătat și nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
el. Dar nu-mi pasă. M-am săturat să tot încerc să impresionez bărbații. De fapt, m-am săturat, punct. — Am fost încântat când am aflat că ești la bord azi. Mike se apleacă pe canapea și își desface primul nasture de la cămașă. Nu-mi place să recunosc asta, dar arată al naibii de sexy și devine din minut în minut și mai sexy. Aproape că nu-mi place din cauza asta. Ar fi mult mai ușor dacă nu ar arăta așa de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
top. Am părul perfect pieptănat, port cercei discreți, că așa te Învață În articolele despre Cum-să-obții-slujba-dorită și sunt Îmbrăcată cu noul meu taior elegant Jigsaw. (Mă rog, aproape nou. L-am luat de la magazinul Cancer Research și i-am cusut nasturele lipsă, dar nici nu se vede.) Mă aflu aici ca reprezentantă a Panther Corporation, firma la care lucrez. Scopul Întâlnirii de azi este acela de a finaliza un acord de promovare Între noua băutură Panther Prime sports, cu aromă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aerul ăsta atât de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa de mătase mi s-a desfăcut singură la trei nasturi și e larg căscată În față. Mi se vede sutienul. Sutienul roz de dantelă. Cel care mi s-a pătat puțin la spălat. De asta zâmbeau oamenii ăia la mine. Nu fiindcă lumea ar fi un loc drăguț, ci fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
roz de dantelă. Cel care mi s-a pătat puțin la spălat. De asta zâmbeau oamenii ăia la mine. Nu fiindcă lumea ar fi un loc drăguț, ci fiindcă pentru ei eu eram Femeia-Cu-Sutien-Roz-Pătat. — Mersi, Îngaim și-mi Închid repede nasturii cu degete grăbite, roșie ca sfecla de umilință. — N-a fost cea mai bună zi a ta, așa-i ? spune stewardesa cu Înțelegere, Întinzând o mână după tichetul de Îmbarcare. Scuze, n-am putut să nu aud mai devreme. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rapid revista. Poate-mi fac puțină ordine În șifonier, adaug, În clipa În care Îmi cad ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gândit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun nasture, dacă mi s-a desfăcut vreun tiv, zic, citind articolul. Și să-mi perii toate jachetele cu o perie de haine. — Ai așa ceva ? — Atunci cu o perie de păr. — Aha. Ridică din umeri. Bine. Fiincă mă Întrebam dacă n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un gest de abandon total și Îmi cobor degetul de-a lungul pieptului lui, ca Într-o reclamă la aftershave. Nu mai facem niciodată dragoste la modul spontan. Poftim ? Connor mă privește de parcă am Înnebunit. — Hai. Încep să-i desfac nasturii de la cămașă, cu o expresie gravă. Hai s-o facem. Aici și acum. — Ai Înnebunit ? spune Connor, dându-mi degetele la o parte și Încheindu-și nasturii grăbit. Emma, pentru numele lui Dumnezeu, suntem la birou ! — Și ce dacă ? Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spontan. Poftim ? Connor mă privește de parcă am Înnebunit. — Hai. Încep să-i desfac nasturii de la cămașă, cu o expresie gravă. Hai s-o facem. Aici și acum. — Ai Înnebunit ? spune Connor, dându-mi degetele la o parte și Încheindu-și nasturii grăbit. Emma, pentru numele lui Dumnezeu, suntem la birou ! — Și ce dacă ? Suntem tineri, ne iubim... Îmi cobor mâna un pic mai jos, iar Connor cască ochii mari. — Termină ! se rățoiește la mine. În clipa asta ! Emma, ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mânecile elastice de Albă ca Zăpada jos de pe umeri, și-mi desface sutienul. Degetele mele Îi caută Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfârcul și rămân fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În soare. O, Doamne, ce repede se desfășoară totul ! Îmi rupe bikinii. Mâinile lui... degetele lui... gâfâi Înnebunită... Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ducă la școală. Mai exact, ca un copil de cinci ani, mahmur și chiaun. Nu pot să mă duc, spun, când se face 8.30. Nu pot să dau ochii cu ei. — Ba da, poți, spune Lissy liniștitor, Încheindu-mi nasturii de la haină. O să fie bine. Nu trebuie decât să ții bărbia sus. — Și dacă se poartă oribil cu mine ? — N-o să se poarte nimeni oribil cu tine. Sunt prietenii tăi. Oricum, probabil că la ora asta au uitat deja totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de asta se îmbolnăvise, de-și simte acum capul cât o butie, dureros la ridicarea în vârful coloanei vertebrale, până să realizeze toate astea, telefonul, normal, nu mai sună. Pe marginea patului, Tudor începe, cu degetele umflate, să-și descheie nasturii de la cămașa în care adormise. Telefonul reîncepe înăbușit, măsuța lui din hol e goală, cu un patrulater de praf în mijloc, marcând locul unde stătea de obicei aparatul. Firul duce în camera Antoniei, de-aici și-a comandat taxiul aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu! zic râzând, de parcă ideea ar fi ridicolă. Păi. Bine. Atunci o să... mă schimb în altceva. Mă întorc iar la valijoara mea, o deschid, o desfac și mă uit la buretele meu de baie. Ce mă fac? Luke își descheie nasturii de la cămașă. Întinde mâna după cea albastră. Într‑o clipă o să se uite la mine și o să zică „Ești gata?“ OK. Se cere un plan de acțiune radical. — Luke... m‑am răzgândit, spun, și‑mi închid valiza. Hai să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tot ce vrem să facem e să ne dezbrăcăm unul pe celălalt? Pe chipul lui Luke se desenează încet un surâs larg, și ochii încep să îi strălucească. — Ai foarte mare dreptate, zice și se îndreaptă spre mine, descheindu‑și nasturii și lăsând‑o să cadă pe podea. Nu știu ce‑o fi fost în capul meu. Slavă Domnului! mă gândesc ușurată, în clipa în care el începe să‑mi desfacă topul. E perfect. E exact ce... Ooo. Mmmmm. De fapt, chiar e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că avem o jachetă cambrată foarte drăguță de la Moschino, cu trandafiri pe guler... — O știu! zic încântată. Și eu mă gândeam la ea! — Pe care s‑o combinăm cu... o fustă nouă din colecția Barney’s... — Cea neagră? spun. Cu nasturi până aici? Da, și eu m‑am gândit la ea, dar e un pic cam scurtă. Mă gândeam la cea până la genunchi. Știți, aia cu panglică în jurul tivului... — Vedem noi, zice Erin, cu un zâmbet plăcut. Haideți să vă aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]