1,223 matches
-
pe seama ei, nu fac altceva, decât s-o ațâțe și s-o hrănească, dar ea existase cu certitudine dinainte în ei, natural. Ei bine, iată! Fix aici este locul în care sunt eu imperfectă (dar, sper și cred, perfectibilă) și neîmplinită, rănită și nemângâiată. Și, deși mi-am dat seama de propria mea imperfecțiune și i-am găsit (sau, cel puțin, i-am intuit) cauza, cu niciun chip nu pot găsi calea potrivită, care să ducă la a-i opri de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mărșăluind creează unde miraculoase care saltă fibrele musculare ale gastrocnemienilor tăi, terminațiile nervoase simt marșul cadențat, se bucură, trimit această bucurie întregului tău corp, furnicile albe sunt antrenate să mărșăluiască ore în șir. cu toate astea, suflețelul tău este încă neîmplinit, iubitul tău mai are de luptat. acum trebuie să fi căzut în rotocolul fântânii negre, în curentul de gheață. nouă în al treilea loc: acum este timpul mijlocului tău, cel care doare când ții pe umerii tăi întreaga grădină suspendată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
uită pe fugă în jos la propriul lui trup dezgolit în fața ei. Neti doar surâdea ceva mai larg. Coborâse și ea privirea și, ezitând ușor, îl fixa în locul unde el simțea un fel de strângere plăcută, cumva neînfricată și totodată neîmplinită. Dar nu exista nimic mai mult, doar ieșirea din luminiș și, curând, plecarea la Salonta. Viviana Furtuna cu tunete de afară nu-l împiedica pe domnul Postolache să-și țină ora de dirigenție. "Nu orice grup de oameni se cheamă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
capsula de sus, spre cea de jos, și parcă o dată cu pulberea fină curgeau și gândurile sale. Timpul cu trecerile sale, își zicea. Fiecare clipă însă, din acest timp care se strecoară pe lângă mine, e o frântură din viața mea Încă neîmplinită. Mâine, mâine sigur voi încerca sămi depășesc reținerile, trebuie! Se gândea desigur la Încheierea capitolului care la bărbați poartă numele generic de burlăcie. Îl prindeau uneori orele târzii când, numai pendula de pe perete îl anunța prin douăsprezece bătăi că e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe o piatră din templul de pe lacul Nemorensis, întru veșnică amintire: coliere, brățări, veșminte de mătase, sistre, vase pentru arderea parfumurilor. Piatra a fost descoperită după multe veacuri, fără ca pe moment să se înțeleagă originea ei. Edificiile egiptene necunoscute. Visul neîmplinit al călătoriei în Egipt a lăsat mărturii arheologice. Prin 1830, cercetătorul Girolamo Segato a făcut o călătorie în Egiptul de Sus, unde a dat peste un templu pe care grecii l-au numit Tentyris, iar noi îl numim Denderah, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părerea lor, ar fi trebuit să lase naibii arhivele, fiindcă acestea îl arată de fapt pe Ceaușescu așa cum era, un om pentru oameni, și să facă filmul pe baza unei mese rotunde, unde să mestece vorbe otrăvite, tot felul de neîmpliniți mintal, tot felul de frustrați, care niciodată nu au ajuns la tava cu bucate, tot felul de gloabe literare pe care până în 1989 nu-i băga nimeni în seamă, pentru incompetența lor literară, tot felul de gunoaie sociale aduse pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
medicului, te duci la farmacie și acolo ori nu găsești medicamentul indicat, ori n-ai bani ca să-l cumperi!... Plânsul ne descarcă de energie; râsul ne încarcă; de preferat e să fim cât mai mult timp cu „bateriile” încărcate! Dorințele neîmplinite ne răvășesc gândurile și ne obosesc speranțele. Soluția la câte o problemă mai greu de restabilit este, de obicei, dincolo de lungul nasului tău. Dacă nu așezi cum trebuie cărămizile în zid, acestea se vor răzbuna curând. Treaba de mântuială n-
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Scăldați în lacrimi de mărgărit. Nu mai fusese mângâiat de nimeni De multă vreme bietul copilaș Nu mai era copilul de-altă dată Cu ochii negrii, blânzi și drăgălași. În ochii lui vedeai numai durere Pe chipul lui, un dor neîmplinit. Nu mai avea în lume mângâiere De când părinții lui l-au părăsit, Așa-ți trăise anii tinereții Până-ntr-o zi când parcă se trezi Din somnul negru, și-și veni în fire Căci o iubire-n cale întâlni. Era
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sub forma obsesiei, psihozei și a depresiei; atunci survine și instalarea bolii. Ea se alimentează ca o căpușă, ca o tumoră, din acest surplus încrâncenat, neeliberat de forțe și energii searbede ce zac în noi, sub forma iubirii interzise, refulate, neîmplinite. Deci atunci când nu poate fi eliberată, obiectivată, iubirea se metamorfozează în boală, afectul paralizat eșuează în fiziologic. Interesant cum Thomas Mann dedică capitole interminabile exercițiilor filozofice ce fac obiectul discuțiilor dintre Settembrini și Naphta, epuizează, numai în câteva rânduri de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îl va putea ajuta pe Castorp să-și depășească boala? Și gândul ei posedat merge mai departe, socotind că nu numai iubirea refulată, alungată, împinsă în pivnițele subconștientului conține în ea premisele bolii, aceeași finalitate se poate obține prin iubirea neîmplinită, imposibilă, tăinuită, nemanifestată sau neîmpărtășită. La fel cum un sentiment mic, prea mic, în neputința lui de a crește, poate distruge iubirea, o poate trivializa, ceea ce revine, în fond, tot la o formă de refulare, de negare a ei. Vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fotografiez dintr-o ocheadă, asta ți se potrivește nenicule, și gata, își înfige Tușica foarfecele în fîșia de material, fîșfîșfîșfîș, foarte bine, restul n-au decît să creadă că am luat-o razna, mai bine așa decît să te simți neîmplinită, i se pare. Lungimea întreagă a obiectului, lungimea spatelui, grosimea gîtului, a pieptului, a bustului, a taliei, uite-așa trebuie priviți cu toții, ca niște animale, dacă vrei să nu suferi mai tîrziu din cauza lor, mă înțelegeți? Tacatacataca, își privește Delfina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
observă cu stupoare că din oglindă Îi zâmbea un alt chip. Foarte cunoscut dar, tocmai de aceea, tulburător. Se frecă la ochi, Își masă ceafa, făcu și trei rotiri prudente ale trunchiului, un simulacru de gimnastică matinală după un somn neîmplinit, dar degeaba. Durerea din ceafă era tot ascuțită, iar chipul era tot acolo, pe umerii săi. Se privi din nou: purta Într-adevăr capul cârlionțat al domnișoarei Filcz. Mai exact, capul de dimineață, fără pelicula subțire de fard care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fluturase puțin mai devreme pe sub nas era jumătate din drepturile de autor. Dacă apa ar fi țâșnit cu mai multă putere prin gura peștelui, ar mai fi primit o sută. Tot din partea primăriei. Așa Însă, slabe speranțe. La șaisprezece ani neîmpliniți, Grațian era autorul unui monument și fusese pe punctul de a câștiga două sute de lei. Net. Îl privea cu admirație. Avea cu patru ani mai puțin decât acest nou Michelangelo care, iată, Îi făcuse cinste cu un suc de portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întâlnirea lor. Era Într-o stare neplăcută de confuzie, Între o moarte ce ar fi trebuit să survină și o viață de care se Îndepărta poate pentru totdeauna și pe care o regreta deja ca pe un trecut apropiat și neîmplinit. 4. Mai luase el câte o sticlă În cap: de bere, mai ales, dar și de șliboviță, chiar și de coniac, de vreo două ori, dar niciodată una de whisky. Niciunul dintre pretenașii lui nu-și putea permite luxul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
glumă: „Am impresia că acesta este Începutul sfârșitului“. În aprilie avea să Împlinească cincizeci de ani. Chiar și În varianta cea mai optimistă, mai avea de trăit mai puțini ani decât trăise până atunci și era apăsat de conștiința ambițiilor neîmplinite, a vitalității În declin și a rezervelor de timp În scădere. Se simțea În pericol de a-și pierde identitatea ca scriitor, de a se prăbuși În hăul dintre reputația tot mai palidă ca romancier și cea Încă evazivă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar decise că, fără tovărășia stimulativă a verișoarelor, era aproape prea multă liniște; În plus, era la o distanță neconvenabil de mare de Londra, cu mijloace de comunicație slabe. Visul de a-și găsi un cuib undeva, la țară, rămânea neîmplinit. Dar șederea temporară În Suffolk se dovedi atât de reconfortantă și odihnitoare, Încât se simți, În fine, capabil să atace articolul despre George Du Maurier. Era și timpul. Marțianul ajunsese la final În Harper’s și fusese publicat În volum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ai luat lumea întreagă după tine Și ea-ți va lumina drumul în peregrinări. Și așa e bine, doar așa se poate, Să zbori, să râzi, să plângi și să admiri Trecând un înțelept pe lângă toate, Invulnerabil, neîntrerupt, pribeag și neîmplinit. Nu suntem nicăieri, nu luăm nimic cu noi. Nu luăm nici în noi nimică, de ce am lua, Când suntem ideali?/ Colț de umbră, Aud din depărtări ritmul melodiei mele, Însă nu găsesc ecoul, nu ating profundul.... Poate se învață pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
idealurile noastre sunt în conformitate cu cele biblice. Există doar Dumnezeu, Isus, Sf. Maria, Duhul Sfânt, Lucifer. Antihristul e falșii profeți care chipurile redescoperă credința în acest secol tehnologic. Împlinirea nu există, iar homosexualitatea este singurul principiu adevărat. Ea trebuie să rămână neîmplinită, energia vitală, viața rezultând din potențialul homosexualității, și nu din înfăptuirea sa. Există în lume doar binele și răul, ambele în stări pure (și deci dualismul ăsta chiar e matur). Spre exemplu, sunt oameni răi, mârșavi și rupți de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vei vrea să fii, acel ceva va dăinui veșnic. Va înfrumuseța Veneția cu încă un vis frumos, cu încă un alt ideal. De privești atent, dincolo de oamenii fericiți, care celebrează gloria vieții, se află toate idealurile pierdute, toate acele speranțe neîmplinite și toate acele alegeri greșite. Primele urcă la cer, celelalte două rămân pe pământ. Împreună strălucesc, căci luna le luminează lacrimile. Și împreună se alină. Ele țin petrecerile ce sunt acum, ele susțin întregul oraș. Căci fără umbrele lor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că, în eventualitatea în care nu reușiți să ocupați un loc la Universitate, aș fi încântat să vă ofer postul de secretară la biroul meu de la facultate. Vă rog, gândiți-vă serios la acest lucru“. Ei erau o pereche pierdută, neîmpliniții lumii. Era inevitabil să se căsătorească. Având-o pe ea ca soție, fermecând cu frumusețea ei partea masculină a campusului, Gribb nu mai era tocmai bătaia de joc a tuturor. Avându-l pe el ca soț, Elfrida se putea considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În scurta noastră existență amoroasă, o excita peste măsură, provocând În ea dulci explozii de plăcere. O voia repetată la nesfârșit, Într-un interminabil preludiu conducător spre finalul apoteotic. Spre Marele O. Mă simțeam de fiecare dată umilit, ridicol de neîmplinit și intrigat de comportamentul straniu al Ninetei. Pot spune, Însă, că Nineta era și o mare sentimentală. Că avea suflet bun! Cupidonul din ghips l-am primit de la ea, cu dedicația „pentru tine, de Ziua Îndrăgostiților”. Ce prostie!... Ruptura a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca și-n alte dăți! Am să „instalez” roata și laița În chileri, văleu câtă treabă o să fie! Brava, Ghiță, te-om ajuta și noi că doar navem de prășit! Apoi, așa ca numai pentru ea, din sufletul frumos și neîmplinit al unei mame care vede cu durere nefericirea celui mai bun băiat al ei: Dragu’ mamei, n-ai avut nici tu noroc și nici copchilu’ ista! Lasă, știi tu că Dumnezeu are grijî de toți și de toate! Nu poate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bunicu-său îl așteptau să li se întoarcă, era chiar Soarele și tihna lui de a încălzi fără să pârjolească. Acum că era doar un exilat orb, cartea lui rămăsese nescrisă, iar pe celelalte le purtase în gând ca pe promisiuni neîmplinite. Ultima oară când mai intrase într-un tablou, cu puțin înainte de a orbi, cu pisica Eleonor după el, mergându-i în față, precum un ac de cusut care-și trage ața, fusese nu într-o copie, ci într-o lucrare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zări-o. - Tu n-auzi? se înciuda și maică-sa, ridicîndu-se. O aduse de mână. Un fulg de fetișcană, năltuță, subțire, cu obrazul limpede și priviri deschise. Îi juca sângele sub bluza albastră de atică, unde se ghicea pieptul tânăr, neîmplinit. Nici nu se uita la ei. Cu ochii tot în jos, că pricepuse. Stere se ridică. - Dă mâna Iu domnu Stere, o îndemnă meșterul, dumnealui nu mănâncă oameni... Ea începu să plângă cât era de mare. - Hai, fată, ce Dumnezeu, dă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cel ce sunt peste prezența celui care, după zi de leafă chefuind, îmi zgândără tabieturi, gânduri și cuvinte. În lift, fata vecinului: „S-a făcut și de vineri. A mai trecut o săptămână. Uite-așa trece viața“. E femeiușcă acum. Neîmplinită încă. Trup de pai, sânișori abia conturați. Dosul abia arcuit. Contururi pornite spre împlinire. În câțiva ani se va coace și va avea, bănuiesc, un trup frumos. Îi răspund prostește: „Acuși vine și iarna“. Zâmbește nedumerită, privindu-mă concentrată: „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]