1,178 matches
-
capitalizare, apoi actorii, cărora le revine să-și însușească simbolic un patrimoniu, patrimoniul "lor", fiindcă niciodată nu-l găsesc în întregime format și oarecum închis în autonomia unei esențe. Dimpotrivă, dinamica sa proprie este de a se manifesta printr-o neîncetată reînnoire și prin creșterea la infinit a conținuturilor sale, adică prin imaginarul său social. Procedurile de înscriere și clasare ne conduc astăzi la cifra de 35 000 de bunuri culturale de toate naturile și toate stilurile, protejate de puterea publică
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
necesar nașterii eroului ar fi cu mult mai mare decât cel admis de nașterea comună, iar opera miraculoasă s-ar desăvârși lent, prin inseminări repetate. a. Marcarea eroului prin promisiuni Marcarea eroului prin promisiuni făcute ca urmare a solicitării lui neîncetate, gravitează în jurul nașterii propriu-zise, înainte de naștere pentru a-l liniști pe cel așteptat și după - pentru a-l liniști pe cel născut. Avem în interiorul acestei invariante, două subclase: eroul provoacă promisiunea (plânge sau refuză să se nască) și eroul este
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
legea dizarmoniei subconștiente (Satan). Vechiul Testament relatează istoria poporului ales simbolic de Dumnezeul unic (realmente ales, deoarece acesta a fost primul care a conceput viziunea monoteistă). Textul prezintă istoria reală presărată cu simbolisme: alianța cu Cel Veșnic (viziunea adevărului etern) și neîncetatele decăderi. Noul Testament demonstrează că în acest cadru al decadenței popoarelor și al culturii acestora, individul poate "renaște" la sensul vieții. Apariția monoteismului este determinată de un fapt accidental și exterior: progresul civilizațiilor. Semințiile agrare ale politeismului s-au transformat în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fiind că ea este cheia înțelegerii funcționării motivante intime. Culpa vitală constă în exaltarea imaginativă a dorințelor (materiale și sexuale) fructul oprit al pomului cunoașterii aviditatea banală făcînd din om dușmanul omului. Culpa individualizată, vanitatea culpabilă a fiecăruia, rezidă în neîncetatele autojustificări false ale propriei noastre culpe vitale, ale propriilor noastre exaltări imaginative ale dorințelor, fie că aceste invenții sînt realizate banal sau ascunse cu ipocrizie, refulate cu ajutorul moralismului fariseilor. Ceea ce scoate la iveală mitul creștin este sancționarea imanentă a vinii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mitice de către eroul mitului creștin. De atunci încoace, viața și cultura umană mai ales cultura occidentală, influențată direct de mitul creștin nu constituie decît istoria spaimei datorate incertitudinii metafizice și morale pe care dogmatismul încearcă zadarnic să o stăvilească și neîncetatei lupte spirituale împotriva erorii dogmelor, luptă care caracterizează istoria esențială a Occidentului. După moartea eroului învingător, au trebuit să fie salvgardate atît tradiția exemplului, cît și mitul metafizic, deci istoria vieții reale și explicația simbolică a semnificației acestei vieți, explicație
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și care, acumulîndu-se, se exteriorizează activ prin calomnii reciproce, intrigi și în cele din urmă prin explozii de violență. Nu este vorba atît de o pierdere de energie și de timp, cît despre concentrarea, atenției introspective asupra spectacolului intrapsihic al neîncetatei lupte dintre elan și vanitate. Dimpotrivă, timpul și energia sînt irosite prin absența autocontrolului, ceea ce lasă total la latitudinea meditațiilor vanitoase încarnarea lor și uciderea elanului. Elanul se încarnează pas cu pas, în măsura în care reușește, grație spiritului rațional valorificator, să combată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și al pedepsei dispare dacă înțelegem ca veșnicia nu este o desfășurare temporală prelungită în infinit, ceea ce redă imaginii metafizice semnificația ei veritabilă: mister insondabil. Cealaltă formă a imaginii metafizice, reprezentată de mitul hindus, are la bază credința într-o neîncetată reapariție a Sufletului. Izgonit mereu, iar și iar, din repaosul în mister, Sufletul impur este condamnat să-și recreeze apariția psihică ca să se purifice de-a lungul aparițiilor lui repetate și să atingă în cele din urmă stadiul "unirii eterne
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
paralelismului dintre preștiința mitologică și știința motivelor, cu alte cuvinte pentru știința vieții. DE LA PSIHOLOGIE (NERVOZITATE ȘI BANALIZARE) LA SĂNĂTATEA PSIHICĂ ȘI DE LA SĂNĂTATEA PSIHICĂ LA STAREA LIMITĂ ȘI EXCEPȚIONALĂ DE SFINȚENIE, VIAȚA PSIHICĂ DELIBERANTĂ CONSTITUIE UN CONTI-NUUM SUSCEPTIBIL LA NEÎNCETATE TRANSFORMĂRI FUNCȚIONALE CARE DEPIND DE VALORIFICĂRILE JUSTE SAU FALSE ALE SPIRITULUI. Ca să rămînă o stare cvasipermanentă, chiar și sfințenia (în sensul mitic, care nu are nimic de a face cu sfinții Bisericii) are nevoie să fie implicată în reînnoirea valorificărilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lucru nu a împiedicat-o să fie cu inima alături de locurile unde s-a născut, "îndepărtată de soartă, din copilărie, de malurile dragi ale Dâmboviței, n-am încetat niciodată să aparțin țării natale al cărei destin este obiectul meditațiilor mele neîncetate", afirma ea. După moarte, cenușa i-a fost depusă la Cimitirul "Trespiana" din Florența. Prin testament, averea a fost lasată Primăriei din București pentru administrarea spitalului Pantelimon, ctitoria familiei sale, iar tablourile, corespondența, cărțile sale rare, pinacotecii și bibliotecii municipale
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
contestării externe: întotdeauna corpul dezirant este în proces sau în devenire, în alteritate și în diferență. Alăturarea dintre corporalitate și dorință este realizată de către filosofii francezi pentru a evidenția constantele legături și simbioze conduse de forțele instabilității mașinice, de mișcarea neîncetată a părților și a organelor. Corpul mașinic nu este important în ceea ce este, ci în ceea ce devine, astfel că ontologia devenirii la Deleuze și Guattari se referă nu la imutabilitatea a ceea ce se înțelege prin corp, ci la permutabilitatea a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în colecțiile unor muzee devenind astfel bunuri de patrimoniu. În acest moment se poate reformula întrebarea legată de nevoia omului de a colecționa și răspunsul cuprinde trei direcții. Colecționarea devine: o formă de "atașament" față de obiecte, prin dorința de acumulare neîncetată; o cale de răspuns a societății printr-o permanentă raportare la gustul epocii; o modalitate de formare a unui status social ca semn al ierarhiei, al poziției în comunitate a posesorului bunului respectiv. Muzeul în slujba societății Totuși, cînd a
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
de la o vreme senină la furtună, sunt expresia stărilor sufletești, a îndoielilor, a transformărilor și conflictelor interioare, care fac ființa să treacă de la o stare de liniște la o agitație extremă. Ideea aceasta era ilustrată în mitologia greacă de disputele neîncetate dintre Zeus, stăpânul cerurilor, și Hera, soția sa. Cerul exprimă chintesența și extazul, în general spirituale, dar uneori și senzuale, după cum o confirmă expresia: «a urca în al nouălea cer». Eclipsă Prin ruperea ordinii prestabilite, eclipsele au fascinat mult timp
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
misterul. Aceste proprietăți indică faptul că albastrul simbolizează mentalul. El nu evocă pulsiunile, asemenea culorii roșii, care este opusul lui complementar, dar exprimă gândirea logică și rațională, la fel ca facultatea de abstractizare și imaginația. Reprezintă conștiința individuală. Modificările lui neîncetate sugerează fluctuațiile mentalului: când senin, când agitat; când treaz, când adormit. Valoarea lui infinită este legată de speculațiile mentale, libere și transcendente, în care ființa se poate înălța sau pierde, se poate dezvolta sau plafona. Pentru toate aceste motive, în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fiindcă aceasta din urmă este doar formă a energiei, iar cultura este și orizontul nou al evoluției energiei personalizate. Am putea spune despre cultură că este "istoria" energiei afectată de personalizare. Ea este "istorie", pentru că se află într-o transformare neîncetată, iar momentele ei sunt reținute în conștiința omenirii. Evoluția devine, prin personalizare, istorie, cultură. "Din momentul ce în conștiința omenească a scînteiat înțelegerea că organizarea corpului, mîna în primul rînd, poate servi drept instrument pentru schimbarea și transformarea obiectelor din
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o anume motivație, la Nietzsche: în stadiul mijlociu al creației sale, viața omului înseamnă, încă, viață culturală. Ceea ce trebuie schimbat, pentru a nu nesocoti programul existențial al omului, este fundamentul însuși al vieții omenești: evaluarea. Ceea ce se uzează, în exercițiul neîncetat al "datelor" omenești, este tocmai evaluarea. Prin urmare, ceea ce trebuie potențat este, desigur, re-evaluarea. Viața omului pare a fi consumatoare de valori. Iar uzura acestora conduce către neantul lor. Acest moment cere reevaluarea, iar sub determinare istorică el reprezintă vremea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dintre Coman și funcționarii retrograzi se desfășoară sub portretul lui Nicolae Ceaușescu, al cărui profet este Coman. Și toate astea eroul între pigmei Coman le face fiind bolnav de ce altceva decât de inimă, organul cel mai afectat de consumul revoluționar neîncetat, ars de flacăra luptei pentru binele țării, căci nu degeaba Ceaușescu Nicolae avea ca unică rimă permisă cuvântul văpaie. Abuzurile de putere, deciziile arbitrare, autoritarismul îi sunt iertate Tovarășului de către Partid, căci elicea merge. Legi, reguli, bunul- simț, adevărul științific
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
înrăutățesc, dând bolnavului tulburări grave, nu numai din punct de vedere estetic, ci și în ceea ce privește existența lui. Scolioza reprezintă un capitol încă nerezolvat, o “pată neagră” a ortopediei. Din acest motiv considerăm că el rămâne deschis explorării permanente și căutărilor neîncetate pentru găsirea unor tehnici și metode cât mai eficiente. Alcătuirea unor programe adecvate se poate face numai dacă această deviație este privită în ansamblu și se iau în considerare multitudinea și complexitatea aspectelor sale. Din nefericire există o incidență tot
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihaela Ganciu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_814]
-
găsesc apoteoza istorică în scurta perioadă de domnie a lui Mihai Viteazul, pe care Bălcescu, pe urmele lui Florian Aaron, l-a instalat permanent în nucleul panteonului național. La Bălcescu, întreaga istoria a românilor este mărturia dramatică a unei lupte neîncetate pe care aceștia au purtat-o în ideea mântuirii politice a neamului, prin obținerea libertății și unității. Încă din debutul analizei sale istorice a Românilor sub Mihai Viteazul, Bălcescu își propune să arate permanența, intensitatea, sacrificiile și vitejia presupuse de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un orizont ce se deschide spre a se reînchide".22 În general, timpul și spațiul au fost înțelese ca forme de manifestare ale realității exterioare; temporalitatea și spațialitatea au interiorizat obiectualul, transformând realitatea exterioară în pulsație lăuntrică: "Temporalitatea este o neîncetată închidere în prezent, ce reprezintă totodată o deschidere ca prezent, relevarea de sine a unei închideri ce se deschide ca pulsația ei (...). Amândouă înseamnă "măsură"; dar pe când timpul aduce măsura exterioară, așadar măsurătoarea (...), temporalitatea înseamnă măsură interioară."23 Plecând de la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
conținut, căci era evident că ceea ce era atât de impresionant nu era doar ceea ce spunea bătrânul, ci era aproape în întregime felul în care o spunea, totala imersiune a minții în problema ei, cuvintele suspendate pentru a fi examinate, evaluarea neîncetată, fără milă, căreia îi erau supuseă“ (William H. Gass, „A Memory of a Master“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 95.) 127 J. Hintikka, în (Hg.), D. Mersch, op. cit., pp. 141-142. 128 Peter Geach, „Last Lectures 1946-1947“, în Portraits
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
avem energiile, adică predispozițiile noastre, bune sau mai puțin bune, care se cer a fi actualizate. CÎnd Însă nu ne limităm să actualizăm doar aceste energii sau potențialități virtuale, ci căutăm, În plus, să le supunem unei continue transformări, unei neîncetate primeniri, pentru a le face capabile de a crea structuri intelective și afective surprinzătoare prin frumusețea și eficiența lor, atunci putem spune că nu ne trăim doar destinul, ci ni-l și creăm. * „Singura ofensă pe care n-o poți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
rugăciune. încercările vin să ne însuflețească în rugăciune, să ne aprindă dragostea, să ne întărească credința și să ne apropie de Mântuitorul Iisus Hristos, făcându-ne părtași ai milei celei dumnezeiești. „Mijlocire spre mântuire este credința și mai ales rugăciunea neîncetată din inimă. Pildă ne este Moise. Mergând în rândurile cetelor lui Israel, se ruga în tăcere cu inima și Domnul i-a zis: Moise, Moise, ce strigi către Mine? Iar când Moise și-a ridicat mâinile la rugăciune, atunci l-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dintâi și cea mai curată dintre toate, este rugăciunea prin care-L lăudăm pe Dumnezeu, căci El este „Atotțiitorul”, „Atotfăcătorul” și binefăcătorul nostru. înaintea Creatorului se închină toată făptura. Pe El îl laudă și-L preamăresc îngerii în cântările lor neîncetate. „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot” sau „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu”. O astfel de rugăciune e desăvârșită și are un caracter veșnic, pentru că pe Dumnezeu îl laudă permanent toată făptura, toată suflarea. „Lăudați pe Domnul întru Sfinții Lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
omul este un tot indivizibil, alcătuit din materie și din conștiință. El se crede independent de mediul său material, adică de univers, de cosmos, dar, în realitate, nu poate trăi rupt de acesta. Omul este legat de mediu prin nevoia neîncetată de a respira și de a se nutri. Pe de altă parte, ființa umană nu constă numai din trup, ci și din suflet, iar sufletul, cu toate că locuiește în corpul nostru, se extinde dincolo de cele patru dimensiuni ale spațiului și timpului
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
se sfințească în noi. Fiindcă de la cine ar putea să Se Sfințească Dumnezeu, Cel Care ne sfințește pe toți?” Ne rugăm zilnic pentru aceasta, pentru că avem nevoie în fiecare zi de sfințire, pentru a ne curăța păcatele printr-o neîncetată sfințire. Așadar, să ne rugăm neîncetat, cu osârdie, ziua și noaptea, ca sfințirea și aducerea noastră la viață, pe care le-am primit prin harul lui Dumnezeu, să fie păstrate în noi și să se afle sub dumnezeiasca ocrotire. Sf.
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]