1,328 matches
-
oi ținea de după gât", " Ne-om da sărutări pe cale". Ultimele două strofe constituie monologul liric al poetului, cu idei filosofice, care sugerează miracolul pe care îl trăise poetul față de iubită: "Ca un stâlp eu stam în lună!", " Ce frumoasă, ce nebună", iar mai apoi meditația pe tema neîmplinirii visului erotic: "Și te-ai dus, dulce minune,/ Și-a murit iubirea noastră/ Floare albastră! floare albastră.../ Totuși este trist în lume!" Cei doi aparțin unor lumi diferite. În final, se repetă simbolul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
copiii miei“. Chiar atrage atenția epitropilor să nu se lase cumva înșelați de vorbele ei și să îi permită să locuiască la un loc cu copiii, „fiindcă dintr un în ce put s-au arătat fără milă și ca o nebună risipitoare și nedurere dă inimă dă copii și dă casa mea“. Din co lo de dezonoarea adusă, boierul Fi lipes cu se arată șo cat de atitudinea cucoanei care a putut să-și aban do ne ze copiii, să-i
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
am făcut primii pași că din zid spre mine a țâșnit privirea unei femei răutăcioase, deasupra căreia era scris doar un nume, în franceză: Haine, Ura fără milă, căutătoare de ceartă și de înfruntare. Urâtă mai era cu chipul de nebună, nepieptănată, cu chipul încruntat și plin de riduri, cu nasu-i cârn, și stând încolăcită ca un prosop pus pe un sul. Voind să scap de ea, am mers un pas la stânga și-acolo am dat de chipul purtând deasupra numele
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
închisoare. Are parte de o experiență erotică care ar fi putut să-i schimbe viața fundamental. Devine, pentru scurt timp însă, unul din cei mai bogați oameni din Florența, în urma căsătoriei silite cu o descendentă a familiei Bardi, Ghita, zisă Nebuna lui Dumnezeu, cu chipul ei hidos ca o mască a morții. Bineînțeles că va evada din colivia de aur a bogăției, așa cum refuzase să devină captivul cărților, rațiunii și filosofiei, spre a se face cruciat. Oricum, libertatea e iluzorie, căci
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-un alt plan, a salvării umanului printr-o revitalizare a esențelor ancestrale, grație cărora ființa își poate recăpăta, oricând, echilibrul necesar. Mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de dezvoltare monstruoasă, fără măsură a imaginației umane. Cei doi cercetători nu merg însă pînă la capătul ideii lor. Le este imposibil să-și asume ceea ce teoriile lor lasă să se înțeleagă: preluînd o formulă a lui Malebranche, imaginația este "nebuna casei". Sunt numeroși cei care astăzi, oameni instruiți, ar dori să facă elogiul imaginației umane. Cîți sunt gata să accepte ideea că nu putem separa imaginația de nebunie? Nu e, oare, o necesitate imperioasă să reamintim, împotriva concepțiilor angelice și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Interesant este că naratorul execută, cu abilitate, o mutație de perspectivă, descriind tabloul prin ochii bătrânului: "Era Măriuca. Mai încolo era Vlad și tocmai în fund venea o femeie care nu putea fi decât Agripina, dar care avea umbletul unei nebune". După ce fetița reușește să-i comunice esența pericolului, Dănilă are în față figura femeii epuizate: "Agripina, roșie-vânătă la față și cu cămașa sfâșiată pe pieptul umflat ca un cimpoi, venea tot blagoslovind cu capul și cu mâinile". Finalul este condensat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ateniană, Acropole, În Arcadia, Tristia, Gavroche, Din Țări calde (3), Chiparoși, Pom înflorit, Marină (2), Ebrea, Drăcușor, Poarta țarinei, Țărancă, Pe divan, În largul curței, Țărăncuță, Florica, Floare la ureche, Fantazie, Cap de fetiță (2), Învingătorul, Regret, Studiu, Plein air, Nebuna, Profil, Cap studiu (3), Napolitana, Bordei, În pădure, Zăvoiu, Răsărit de lună (3), Impresie (2) Pe ploaie, Veghere, Iarna, Biserica din Baia, Biserica veche, Pe drum de seară, Iubire, Alean, Castel, Sclava, Sclavă la fântână, Poartă de geamie, Țigancă, Țigancă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Construcția (n.s. romanului) e sigură, bine rostogolită, cu nimic artificial nicăieri, iar încheierea vine când toate faptele sunt coapte spre a-și da rodul. Uciderea însăși a lui Hubăr de către Bandi se îndreptățește prin ereditate, căci Bandi e copilul unei nebune, el însuși cu simptomele de demență treptat indicate (sfiala, domesticitatea excesivă pe lângă cineva, crize epileptiforme cu mușcături) și omorul nu e decât ultimul act al izbucnirii nebuniei"129. În același spirit, dar cu alte instrumente, cele ale psihanalizei, va aborda
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
al nostru nu făcea, de, mentalitate, un curcan sau două trei găini, în anul când noi nu creșteam păsări sau când nu se îndura mama să le taie, căci fiecare găină era crescută din găoace și avea nume: Gălbioara, Țiganca, Nebuna și altele, fiecare cu personalitatea ei, atât cât poate avea o găină personalitate. Apropo de ouă, găinile noastre se ouau în niște cuibare înjghebate de ele ad-hoc, adică pe unde apucau; oricum, le cunoșteam locurile și când ne trimitea pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scrib și rosti sec: — Matei, douăzeci și cinci. Scribul căută repede în cartea de pe policioara stranei și începu cu glas tărăgănat: — ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Căci cele nebune, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit”... Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Scribul căută repede în cartea de pe policioara stranei și începu cu glas tărăgănat: — ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Căci cele nebune, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit”... Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii femeii. Citirea se terminase. Egumenul își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridică și închise ușița sobei. Voiam să știi că-mi pare rău că mi-am dat fata Bălenilor. Smărăndița tatii... Nici cincisprezece ani nu împlinise. Crezi că o fi murit de inimă rea? Nimeni un cuvânt nu spune. Doar Zamfira, nebuna Stancăi, aia de se strecoară pe la toate curțile boierești, i-a spus Brâncoveanului că Smărăndița găsise niște hârtii și că de atunci... Fata tatii. Și ce mică era! Vodă se ridică din jilțul lui și începu să măsoare cu pași
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pute ca un spițer. Stă în odăile copiilor și noroc că plătești dascălii aduși de măria sa și pentru coconii noștri, că altfel nu știu ce-ar fi. — Ei, lasă, draga mea, că n-o fi Zamfira chiar așa de nebună. — Ba e, se ține - uite așa cât este ea de bătrână, că-i babă - cu un grămătic de la curte. Unul slut de zici „Doamne ferește” când îl vezi. Zice că slutul ei îl apără pe Șerban Vodă să nu-l otrăvească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frecat cu rămurele de pelin. Mirosea tare bine. Pe urmă mi-au spus să închid ochii și au început să mă lovească cu rămurele de pelin și de urzică. După un timp, loviturile au devenit mai dureroase. Am deschis ochii. Nebunele mă loveau pe obraji, pe frunte și peste grumaz cu nuiele de salcie încălzite pe plită. Am început să țip, dar degeaba, ele loveau cu putere, ca și cum ar fi vrut să se răzbune pe tot ce au tras de la Basarabi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peșteri adânci unde tradiției locale îi place să recunoască foste bârloguri ale hoților; peste tot se află balustrade ce îi țin pe cei ce se plimbă suspendați fără primejdie deasupra prăpăstiilor larg căscate; în fund, Cerna care sare ca o nebună din stâncă în stâncă, formând când cascade cu valuri argintii, cu muget blând; când mici lacuri netede ca o oglindă, limpezi precum cristalul, lăsând să se vadă în profunzimile lor transparente o mulțime de pești, de la micul păstrăv al munților
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
că ăsta îl lasă să moară și nu vrea să-l ducă la spital!" Dar eu înviasem și îmi rămăsese în amintire răspunsul lui. "Ce vină am eu că pe lume sunt friguri! Ce, le-am adus eu!? Sau ești nebună?!" Stâlpii aceia însă în jurul cărora mă jucasem atâția ani cu sculpturile lor romboidale, de ce nu-i dresese, de ce nu făcuse alții noi? Gândul, sufletul lui fusese acolo când îi făcuse, era casa lui, cu femeia lui, cuibul pe care se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și era, în celulă, atelier îngust și mizer, ca un sicriu. Nu s-ar fi atins de pensule, de creioane și hârtie. Cum nu s-ar fi atins de mâncarea din acea zi. Ghemuită, pe ciment, cu privirea fixă, de nebună. Capul gol și stomacul gol. O chinuia foamea. Fără să poată aduna vreun gând. Privind, până s-a lăsat întunericul, la colile de hârtie. La gamela sprijinită de colțul patului. Nu le vedea, își amintea din când în când de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-i spânzure pe toți trei, ca să dea o pildă strașnică. Mâine are să-i judece Curtea Marțială, și dacă generalul cel mare a poruncit, apoi de bună seamă că o să-i și spânzure... ― Cumnată-mea, săraca, a plâns ca o nebună de mila lor, sfârși groparul. Doi sunt din Făget, oameni cunoscuți, români, iar unul e de aici, de la noi... Bietul Horvat, domnule părinte, că trebuie să-l știi, de pe ulița gării... Vai de capul lui! Mă bătea gândul să-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu numele Yon, rănită în dragostea mea, fără să înteleg totuși, că, dacă există vreo fericire pe pămậnt, apoi aceasta e prietenia, dragostea senină, curată, irațională. Și totuși, ce tragic este să rămậi izolată în dragoste! Pe mine, dragostea aceea nebună venită prea tậrziu începuse să mă sperie... Yon încerca nervos să se consoleze cu zapping, schimbậnd canal dupa canal și din cậnd în cậnd tulburandu-mi tsunami-ul din suflet cu vreo idee genială dintr-un SF.Prea mult! Prea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
lui pe care îi pierdusem prin noapte, nebună după șuvițele lui albe de păr, ivite înainte de vreme, semn că nici lui nu i-a fost prea ușor. Iar eu, în loc să-l consolez, să-l ador, să-l iubesc ca o nebună, venisem să-i mai torn ceva otravă în suflet, să-l ignor, să-l provoc... La plecare, simțeam deja că abia acum începe călătoria imensă în timpul pierdut. Lumea exterioară nu mai avea nici un preț, decật în măsura în care ea se resfrậngea în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
meu, A! gândiți, gândiți la mine Că am fost în lume eu. Un murmur feeric desmiardă doios A șalei tăcere senină, Pin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude vibrând mandolină, Ș-un eco ușor, Setos de amor, Se-nneacă-ntr-a mandolei strune Nebune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Il pierde în coardele sale. Vărsîndu-l cu dor, Plângând râzător, El cântă cu buze de miere Durere: "De ce nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să-l sfaremi. De-ngădui tu ca eu să-nchin poemul, Precum viața mea ți-am închinat-o, Disprețui hula ori și cărui emul: Primește-l dar c-un zâmbet - adorato! {EminescuOpIV 286} ICOANĂ ȘI PRIVAZ De vrei ca toată lumea nebună să o faci, În catifea, copilă, în negru să te-mbraci - Ca marmura de albă cu fața ta răsari, În bolțile sub frunte lumină ochii mari Și părul blond în caier și umeri de zăpadă - În negru, gură-dulce frumos o să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bătând în piept. La ce? Ca viața mea s-o risipesc Într-o-ndelungă, tristă văduvire, Lipsită de-al tău chip Dumnezeesc: Să-l cat în veci, să nu fii nicăire. {EminescuOpIV 347} ATÎT DE DULCE... Atât de dulce ești, nebuno, Că le ești dragă tuturor, Cunosc femei ce după ochii Și după zâmbetul tău mor. Femei frumoase și copile Te-ar îndrăgi, te-ar săruta. Tu ai iubirea tuturora - Și numai eu iubirea ta. Un farmec blând de fericire Tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văzu și datini deprins-au, Și supărări în inima lui prea multe avut-au, Chibzuind să-și mîntue sufletul și caracuda. Dar caracuda el n-o mântui cu toată silința, Singură ea-și gătise peirea prin fără de lege, Căci ea nebuna tăiase asemeni cârduri de belferi Încât Zeii, ei le-au luat a bugetului ziuă. De aste vestește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică! Mulți din ceilalți sunt pe a casă scăpați de peire. Iarăși în nalta-i Curte intră vestitul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]