7,611 matches
-
să nu mă duci! Direct la morgă, iubitule! Și la crematoriu! Banii îi găsești în poșetă! Tu ești nebună! Da, nebună! Nebună de iubire, Cătă! Dar adineaori eram bună când erai cu țâța-n gură... și-acum zici că sînt nebună... Frumos! Frumos, iubițel! Și îmi spuneai că mă iubești. Și mă drăgăleai cu duioșie de-mi secai sufletul și-mi curentai trupul, Cătă! Nu pentru iubire te-am atenționat, ci pentru amenințarea asta disperată de a recurge la un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mult timp în sala lor de fitness unde, din cauza neîndemânării, mă mai lovesc de fiarele alea de-acolo, dar cel mai mult stăm de vorbă ore și ore întregi uneori. Eu zic una, ei alta, dar băieții au un chef nebun de vorbă, sunt dispuși să stea cu mine la sfat nopți întregi, fără ca eu să pun geană peste geană. Într-un rând, fiindcă obosisem de-atâta vorbit, le-am arătat jucăria și am încheiat discuția, după o nouă rundă voioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dintr-o coadă de cal. I-ai pus pe indivizii de la Lloyd's să numere firele de păr de la arcuș, ai chemat specialiști ca să determine identitatea și calitatea acestora, ai plătit regește asigurarea... Nu, tu nu ești țicnit; ești chiar nebun. Când un om normal ajunge în Amsterdam, vizitează muzee de artă, își clătește ochii cu pitoreștile sale canale, cu nenumăratele poduri și case vechi. Tu ai dat fuguța la grădina botanică, ai închiriat pentru aproape o oră marele acvariu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Deja nu mai eram viu. Nici nu mai conta. Voiam însă un singur lucru: să nu mă doară, deși știam că nu-i tocmai plăcut să fii hrană pentru lei. Îmi era foarte cald și mă prinsese iar un dor nebun de Polul Nord. Acolo măcar nu văzusem nici picior de urs și, după cum ți-am spus, congelații au cele mai fericite morți... După asta, nu mai țin minte nimic. Știu doar că m-am trezit. Ăsta-i tot visul. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
facă o "vizită oficială" la "Frații Grimm", dar iar l-am tratat cu refuz, explicându-i că este prea mic spațiul pentru a le găzdui și pe nelipsitele sale gărzi de corp. Antu, care a observat faza, zice că-s nebună, pentru că el, dacă ar fi în locul meu, ar pleca, fără șevalet și pânzeturi, după șeic, pentru că, lady, zice colegul meu de plantație, poate nu vezi, dar omului i s-a pus pata, vrea cu orice preț să te cucerească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la ziua mea; mama îl invitase. L-or fi invitat din nou prietenii sobri la o voroavă mică? N-apuc să trăiesc prea mult drama exilatului de lux, când aud de la fereastra apartamentului nostru: "Z, vino repede! Avem un chef nebun de "Sara pe deal!"" Eu, bosumflat, nimic. Admir simfonia luminilor care se sting și se aprind, în seara care stă să devină noapte, la ferestrele apartamentelor. Este prima oară când simt că și lumina poate crea o simfonie. Profesorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
flori care înconjurau capela, a rămas ca o stană de piatră... Știți, mister, avem o problemă: le-a trimis șeicul, cel care i-a dăruit lui lady și calul. Cu un elicopter le-a adus. Omul e de-a dreptul nebun: chiar a iubit-o pe lady. A dat ordin ca El-Zorab să aibă o alocație viageră, pe care o voi gestiona eu. Va asigura dacă legatarii testamentari ai lui lady vor fi de acord finalizarea lucrărilor la capelă, după proiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă incomoda. Îl simțeam însă pe nas. Păsărica fu înconjurată de hoți. Ea își strânse cu pumnii mici viața la piept și încercă să plece). Serveam cafeaua rece și veche. Era fierbinte. Îl priveam în ochi și inima îmi bătea nebună. Însă eu îmi propusesem să stau nemișcată, să las clipa să curgă și să trăiesc momentul ce curge printre noi. La cerere lui de căsătorie rostisei într-un final "Vreau să fiu soția ta". La altar mă conduse tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
agită lichidul în pahar, îngândurat. Înțelesei acum că probabil se certă cu soția lui. Când mă zări, coborîi natural, de parcă nici nu aș fi stat în loc din drum. Irin, rosti surprins. În voce i se citi reprimare, și un chef nebun de vorbă. Am coborât căci nu pot dormi. Înțeleg. Făcu o pauză, continuând apoi: Poate mâncarăm prea târziu. Cred că asta e. Câteva momente mai trecură până spuse: Te servesc cu ceva? Rom, te rog. Îndată. Îmi turnă în pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atunci: Infernu-i arde-n ochi Fierbinte nebunie, Turbați sunt, plini de mândrie, Și împietriți ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare, Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic admirată De ochi neimportanți, Mai falnic decât lebăda rănită, Cu inima departe de iubire Se pare că-i cu lacăt ferecată Inima, și el e stăpânul proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plini de mândrie, Și împietriți ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare, Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic admirată De ochi neimportanți, Mai falnic decât lebăda rănită, Cu inima departe de iubire Se pare că-i cu lacăt ferecată Inima, și el e stăpânul proprii lumi" ( Izolat) Tot din acea zi țin minte figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
căutat poliția. Ai de dat declarații în legătură cu tragica moarte a lui Dănuț. Iei! chiui de nebun Doru, îmbrățișându-1 pe Petru de își dădea sufletul și închise și gura la urmă. Plec! Doru se simți vindecat, cu un chef de viață nebun. Trebuia să-și ia rămas bun de la ceea ce îi dispăru din viață, și să ia totul de la capăt. Dar trebuie contactați toți partenerii de afaceri, ai întâlniri... Își puse mâinile pe umerii lui: Mersi mult, Petru! Mersi! Dar gata, omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o rugăminte. Ce vrei tu. Stai departe de Amanda. De ce, mușcă? Oh, nici nu știi cât! Promite-mi! Bine, Dorule. Ia spune, cui i-e dor de tine, Dorule? Știi cui? Soției ministrului apărării. De ieri te caută de parcă-i nebună! Spune că trebuie să te vadă urgent. O.K., mersi! Doru formă imediat numărul Flaviei. Bună, sunt Doru. Bună. Am o veste rea pentru tine. Zi. Știi persoana, Amanda, pe care mi-ai spus s-o verific? Ei bine, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-mă! Ce, iubire? Ai câștigat. Ai câștigat din clipa în care ai venit aici. Știu. Nu-mi fă acest rău. Nu intenționez să-ți fac rău. Vreau să te iubesc. Dacă nu ar ști ce spune, aș zice că e nebun. O.K., O.K . dacă tot vrei să-ți faci poftele cu mine, lovește-mă, să nu simt nimic. Ascultă tu. O vom face. Și nu numai mie poate să-mi placă. Nu ești pregătită, însă nici nu vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai e nimeni pe aici. Intră și se face comod. Frumoasă cabană. Ai venit aici să te distrezi. Asta vom face. Pentru că știi tu, până acum tu te-ai distrat urmărindu-mă. Acum e rândul meu să mă distrez. E nebun. Știam că nu e sănătos de la început. Când ne-am întâlnit de câteva ori, și de fiecare dată mi-a scăpat, am simțit ceva, și chiar intenționam să renunț la caz. E nervos, pentru că i-am anunțat rudele de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-mi prea plac, dar îi plac lui sunt, de aceea, nu chiar așa de rele. Mergem la o cabană, mai izolată decât altele. Viteza cu care se desfășoară lucrurile nu lasă loc nici unui sentiment urât. Nu e decât un chef nebun de a fi aici, și un chef nebun de a pleca. Și mai e și faptul că din punct de vedere fizic suntem foarte apropiați. Chiar și din punct de vedere psihic. Simte-te bine. Avem jacuzzi. După ce ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de aceea, nu chiar așa de rele. Mergem la o cabană, mai izolată decât altele. Viteza cu care se desfășoară lucrurile nu lasă loc nici unui sentiment urât. Nu e decât un chef nebun de a fi aici, și un chef nebun de a pleca. Și mai e și faptul că din punct de vedere fizic suntem foarte apropiați. Chiar și din punct de vedere psihic. Simte-te bine. Avem jacuzzi. După ce ies din baie, luăm cina. E foarte frumos, chiar luxos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
restaurante, m-a prins foamea. Hai, să mâncăm. Mergem sub salcâm, la umbră, că soarele arde tare, i-a invitat Matei. S-au așezat, au întins pe iarbă fața de masă, bucatele și au început să mănânce cu o poftă nebună, sporită de aer, de apă, de soare, de discuții și în special, de iubire. De câte ori văd un salcâm ca acesta îmi amintesc de salcâmul lui M. Preda, începe să povestească Cecilia. „Salcâmul” este un din schițele prozatorului pe care a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sincer. Trebuie să-ți placă și ce vei auzi. — Ce s-aud, se îngrijorează și mai mult Matei. Sunt însărcinată cu copilul tău, radiază de satisfacție Georgeta că l-a dat gata pe Matei și în perspectivă pe Cecilia. —Ești nebună. Nu se poate, sare ca ars. Nu știi că am făcut sex protejat, așa cum obișnuiesc. Ba se poate, ai uitat tu,îi ia mâna Georgeta și i-o pune pe pântecele ei ținându-i-o acolo, nelăsându-l să și-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se gândește ea. Îl strig, fie ce-o fi, își continuă gândul. —Robert! Băiatul întoarce capul surprins. Se oprește și o zărește. —Cecilia! Cecilia! alergă spre ea, o ia în brațe, o învârtește extrem de bucuros până îi cade acadeaua. — Tot nebun ai rămas, mi-a căzut acadeaua. — Lasă că-ți iau alta. Este iubita mea din România, i o prezintă celuilalt. Își dau mâna, se prezintă și Cecilia, iar băiatul văzând că este în plus își cere scuze și-și continuă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
deopotrivă, plăcerea care-i domina. De când ești aici?l-a întrebat din nou. -te admir de ceva timp. —Romanticule! Cum ai intrat? Încet, că dormeai ca un copil nevinovat. Era ușa deschisă? — Da, spre bucuria mea. —Doamne, Dumnezeule! Parcă sunt nebună. Cum de n-am încuiat-o aseară? Vezi, știindu-te aproape am siguranță. Nu mi-am pus problema că s-ar putea întâmpla ceva rău. Când sunt singură, sunt foarte grijulie. Verific de câteva ori dacă ușa este încuiată, ceea ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Sfântul Nicolae!? În seara aceasta moșul aduce cadouri la cei cuminți. Îți mulțumesc, dragul meu, îl îmbrățișează și-l sărută de mai multe ori. Eu cuminte? Când am uitat ce zi este astăzi și nu ți-am cumpărat nimic, sunt nebună de legat. Nu te necăji! Darul cel mai de preț pe care mi-l poți oferi este dragostea ta. Dă-mi un sărut, nu mai fi supărată. Cecilia îl sărută iarăși. — Mă îmbrac și merg și eu să cumpăr cadouri
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înalță!” Însă un singur lucru nu se străduise Victor prea mult să afle de la femeie: care era, de fapt, motivul pentru care se găsea ea în acel loc, de vreme ce, după cum își dăduse el destul de bine seama, aceasta nu era deloc nebună și nici vreo boală înrudită cu nebunia nu avea. Totuși, într o seară, el nu-și mai putu stăpâni curiozitatea crescândă, sau nu mai dori s-o facă și, cu o vibrație îndrăzneață și hotărâtă în glas, o întrebă direct
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]