9,682 matches
-
brațele cu dragoste și dăruire nețărmurită.” Meditații Între zidurile mănăstirii (Șederea la mănăstirea Probota) Îmi propusesem, de vreo două săptămâni, să merg pentru câteva zile la o mănăstire. Voiam să experimentez și altfel de “vacanțe”. Departe de tumultul cotidian, de nebunia unei vieți haotice, scăpate de sub orice „regulă” universală, speram să pot găsi drumul către Sine și astfel să devin mai Înțelegătoare și mai tolerantă cu propria-mi condiție existențială. Am căutat pe internet, În mai multe rânduri, o adresă, un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bine, mi-e bine, trebuie să-mi fie bine", lasă apa să-i intre în gură, poate se îneacă și scapă de toate, ce simplu ar fi, dar mai am mult de mers, încă n-am găsit Calea, Calea, ce nebunie, unii o caută mereu, au nevoie de ea, au nevoie de mântuire, caută un sens, fără sens sunt pierduți, alții trăiesc ca niște viermi în coconii lor de mătase, lumea lor e completă și perfectă. Lumea bărbatului meu e cum
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fie umbrită de mizeria unui hotel sordid. De fapt, Alex ar fi trebuit să se îngrijească de toate detaliile întâlnirii. Dacă s-ar lăsa pe mâna lui, nu s-ar mai întâlni niciodată. Spera ca treptat să-i treacă această nebunie, să se vindece de el, spera ca timpul să împace ceea ce azi era de nesuportat. Aștepta ca mizeriile și meschinăriile lui Alex să o obosească și să se hotărască să renunțe la el. Până la urmă nu există altă cale. Deocamdată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de o mângâiere pe creștet, și acum simte mâna mamei ei pe creștet, palma stareței pe umăr în timp ce o învață să scrie, degetele Mariei pe clapele pianului, jocul acela febril, scânteile din ochii acesteia, parcă era cuprinsă de febră, de nebunie, de dragoste nebunească pentru Dumnezeul ei, acum stă întinsă, lângă trupurile neînsuflețite ale celor trei femei, singurele ființe pe care le-a cunoscut și care au ocrotit-o cu tot devotamentul, dar fiecare s-a stins într-o zi, când
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ani în urmă de la niște români din oraș și că acesta s-ar afla într-o șatră. Părinții dăduseră un semnal de alarmă oamenilor legii, cerându-le să cerceteze toate șatrele pentru a-și recupera copilul. După ce află pricina acestei nebunii, el îi trimise vorbă lui Ciontu: - Eu am hotărât, îmi duc șatra la marginea satului Bălășești, unde oamenii ne așteaptă. Nu am a mă teme de nimic! Toamna bate la ușă și sătenii au mare nevoie fie de noi cazane
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
învălmășit de zvonul că oamenii legii umblă din șatră în șatră în căutarea unui lucru, a ceva nerostit pe care, din precauție, nu-l deconspirau. Goana fără istov, în derută, prin locuri dosite, schimbarea în timpul nopții a locurilor de tabără, nebunia fugii flămânziseră oamenii și animalele, vlăguindu-le de toate puterile. De la un timp, oriunde s-ar fi aflat, el avusese o ciudată presimțire că pe urmele convoiului de căruțe se află umbre fantomatice. Acestea se aflau atât de aproape, încât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca fundul ceaunului, cu aceeași cravată la cămășile în pătrățele viu colorate, care nu avea ocupație în afară de a merge la pescuit fără permis sau a înșela pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de zbenguieli și nebunii în natură, anterior venirii lor în căsoaia bunicii, n-a locuit la mama Coca, ci într-o casă naționalizată cu bunică-sa, mătușa Miți și verișoara Antoneta, dezmierdată Tuna. Nu degeaba, Lala, prin clasa X-a, în urma unor dubioase manifestări
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sacoul pepit Îi atârna o batistă la piept, pe care o folosi iarăși pentru a se șterge la gură. Bine, i-am spus pe un ton amabil, căutând să Înțeleg ce voia și Încercând să intru În “jocul” său (cu nebunii nu tre’ să te pui niciodată, nu-i așa? să-i contrazici ori mai știu eu ce...). Înainte să scoată vreun sunet, s-a ridicat În picioare, a făcut o scurtă pauză, și, Îndreptându se din spate, a tras aer
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de zăbovire, enervat și uluit de stupizenia ei, am tras Înfiorat mormanul cu repeziciune. Corpul firav al fetiței a dispărut imediat, Înghițit de nisipul ud, care se Întindea pretutindeni. Apoi, cu ochii măriți și gâfâind spasmodic, pătruns de o neînțeleasă nebunie, am Împins cu palmele desfăcute pământul auriu și sticlos, adunându-l În grămezi din ce În ce mai voluminoase. După un timp, mă uitam, stors de puteri, la movila imensă, ce trona deasupra "mormântului" lui Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prin facultate (eram student nechibzuit pe atunci, visător și idealist), din care am ieșit, de fiecare dată, dezamăgit. Ani buni mai târziu, am avut o relație cu o colegă de la școală, măritată, cu copil. A fost o atracție irezistibilă. O nebunie. Povestea noastră s-a terminat foarte prost. Din cauza mea a divorțat, dar nici Împreună nu am rămas până la urmă. Roasă de remușcări, a hotărât să-și refacă familia destrămată, Însă nu a reușit. S-a retras din Învățământ, din câte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
despre La Commune de Paris. El susține, În maniera sa pur subiectivă, că soarta comunarzilor ar fi fost cu siguranță alta dacă marele general Jaroslaw Dabrowski nu ar fi acționat pripit. Că, de fapt, acesta a fost victima elanului și nebuniei romantice create de comunarzii mult prea Încrezători și mult prea idealiști. Că nu Își poate explica În ce fel un om atât de rațional, bun tactician și fin cunoscător al psihologiei umane poate fi, dintr-o dată, un individ atât de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu care puteam să străbat prin viață fără a fi împovărată de cele mai mărunte și meschine griji. - Te cred. Dar calculele tale au dat greș. În ceea ce privește năstrușnicele gânduri, trebuie să le alungi în pustiu, să te abții de la orice nebunie. Tot pe tine te-ar costa: așa, să știi! Să te ferești ca de foc de lucruri ce te-ar putea coborî până și în proprii tăi ochi. Ce e scris să fie al tău, va fi al tău, vei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se păstrau amintirile cu bunicii mei, nu în albume, ci în găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se obișnuise să stea singură, mie mi se păruse o nebunie la început, apoi nu mi-a mai păsat. Mătușa se scula în fiecare dimineață cu noaptea-n cap și făcea curățenie în toată casa, avea o plăcere diabolică să șteargă tot timpul praful de pe mobilă. Pe la unsprezece se ducea în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Printre lacrimi le mărturisea că bagheta magică așezase cuburile în formă de casă cu ferestre, horn și acoperiș, așa cum sunt casele la bunica, că floarea din burete se făcuse mare și avea grijă de peștișorul albastru căruia îi plăcea la nebunie să alunece printre toate cuburile, în jurul tulpinii și al frunzelor din burete portocaliu. După două, trei sughițuri, ochii lui Levi, cu genele prinse în lacrimi, implorau să nu-i ia nimeni jucăriile, că burtica lui e destul de mare și nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Poarta Casei Polovraci a fost împodobită cu doliu. De ce, oare? Păi, de aia. Că, zicea un om în etate, unde e multă minte, nu se poate să nu mai fie și altceva. Ce, altceva? În unele cazuri prostie; în altele nebunie; în altele, și în altele, câte altceva. Dar, în cazul marelui vostru viceacademician? Medicii și procurorii de la forul de analiză vor afla, poate, ceva. Deocamdată, analizează. Pentru că, în noaptea trecută, Smarald al nostru, sărit, brusc, din somn, și, în pijama
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sau serie epică. Paradoxal, autorul se hrănește cu arhetipurile culturii vechi persane și e familiarizat cu marile literaturi ale lumii. Scris cu cea mai neagră cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mine; și totuși nici unul nu-mi aparținea cu adevărat. Propria-mi fizionomie se modelase oare sub imperiul câtorva excitări misterioase, al unor manii, împerecheri, al unor disperări ancestrale? Depozitar al acestui patrimoniu, eu asiguram deci, inconștient, constrâns de o ridicolă nebunie, persistența unor atare expresii! Poate că fața mea nu trebuia să se elibereze de aceste tentații decât în moarte. Abia atunci, în sfârșit, și-ar găsi aparența naturală? Dar, chiar și în acest ultim stadiu, aspectele pe care voinței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ceru oglinda”!), al trăsurii, al lojei („...ea, spectatoare Încadrată de lojă, este ea Însăși un spectacol pentru ceilalți”-p.179)... Așadar, nu putea fi eludată, În lucrare, metafora lumii ca teatru : Miriam Cuibus , după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace În ficțiunea ta”, continuă exercițiul comparatistic, aducîndu-i la rampă pe companionii pre și post bovarici ai eroinei lui Flaubert - „adormiții treji” Jacques Melancolicul, Hamlet, Viola (A douăsprezecea noapte), Dromio și Antipholus (Comedia erorilor), Don Quijote (ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nebună, În frunte cu Primarul, familia lui și subalternii . Din Revizorul, se poate cădea lesne În Jurnalul unui nebun!... De Încercat, cînd va apare ocazia. Mai ales că și montarea mea cu Căsătoria, propunea, În final, moartea lui Podkolesin și nebunia Agafiei... Într-un ziar văd un bar făcut din...cărți - de către un fost medicinist care nu mai are nevoie de tomurile uriașe de anatomie & fiziologie. Îmi place ideea. Și fiindcă-mi și amintește de un vechi spectacol deal meu cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care am adus actorul lîngă bi-ba-bo, wayang sau umbre chinezești. Am adus și elemente de păpușerie În spectacole dramatice : Chirița ( În cele 6 variante pe care le am făcut, În timp) și Iașii-n carnaval Alecsandri, Deșteptarea primăverii Wedekind, Elogiul nebuniei și Cele două privighetori D.Solomon, Duelul -M.Badjiev, S-a sfîrșit cum a-nceput - S.O’Casey, Leonce și Lena Buchner, Rinocerii Ionesco, Vreau să număr stelele Ion Sava, Crăiasa fără cusur G.Călinescu ș.a.m.d. Am folosit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Întrebarea : Scrisoarea pierdută aparține dramaturgului sau regizorului? Da’ Traviata - lui Verdi, ori lui Zefirelli? Un coleg, dornic de publicitate, vorbește despre un viitor spectacol al său din Iași cu piesa lui D. Crudu Steaua fără Sebastian, și anunță : „ E o nebunie! Va fi sigur scan dal!”. Sunt reticent : deoarece, În primul rînd, piesa n-a intrat În repetiții și nici nu e sigur că va intra. Apoi, ce „scandal” poate stîrni un text cu personaje precum M. Sebastian, Leni Caler, G.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Îi dă roată, Îl ia În seamă) : Ei, ce n-aș da să știu ce gîndești! Ce gîndești? Spectatorul (va răspunde ceva) Actorul : Vii des la teatru? Spectatorul ( va răspunde ceva) ș.a.m.d.” ...Și se sfîrșesc, identic : „Hamalul : Nici o nebunie nu e mai firească decît alta! (iese, Împingînd roaba sau bucățile de scenă, de munte, de piramidă, de tablou)”. De ce zic „riscant”? Fiindcă, la un moment dat, spectatorul/cititorul real, nu cel de pe scenă, Începe să pre vadă ce va
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dumitale așa cum un beduin, În deșert, visează apa”; În fine, tot ei, ludicul tandru Îi adresează descumpănitoare rînduri tip „Sunt al dtale. din cap, pînă-n picioare, din tot sufletul, pînă la uitarea de sine, pînă la tîmpenie și pînă la nebunie!”... Hm! Să fie joacă, ori disperare? Discretul Antoșa a luat cu el secretul, În mor mînt ... Oricum, Lika s-a regăsit În Nina din Pescărușul. Dar nu s-a simțit jignită de faptul că aventura ei cu Potapenko a apărut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
foarte tânăr, aproape un copil (avea și el cam 15-16 ani), începu să cânte: „Aprilisi bolondja, meg lepet a toronyba, megkerdezte hany ora (Nebunul de Aprilie s-a urcat în turn, a întrebat cât e ceasul), cântecul de 1 Aprilie, nebunia necumpătată a primăverii. Mihai de Giulești, nobil ereditar, se opri și privi grupul care hohotea de râs și la început, ușor încurcat, le răspunse și el, zâmbind, gata să participe cu voie bună la veselia lor. Dar surâsul nu dură
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acolo i se tăiase ombilicul. Cu toată frumusețea noii bibliotecare, adică a fetei care apărea veșnic cu hărți de transpirație la subsiori, și cu toate ocheadele cu care mă provoca zi de zi, pe mine tot Iozefina mă fascina la nebunie. Întâlnirile în bibliotecă, ore în șir, zi la zi, pentru dactilografierea piesei, mă familiarizaseră într-atât cu felul ei de a fi, încât aproape că nici nu mai concepeam să petrec vreo clipă fără ea. Pe de altă parte, simțeam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]