1,175 matches
-
a doua zi de dimineață (nu-l mai puteam amâna) un telefon de refuz, extrem de neplăcut (și acum, la bătrânețe, a spune cuiva, oricui, „nu” mă costă cumplit) motanul cel mare a dormit lângă mine toată noaptea, lipit de omul necăjit care eram. Nici înainte, nici după aceea nu s-a întâmplat așa ceva. Altădată - un adevărat eveniment în ultimii ani -, întorcându-mă acasă cu o veste bună pentru Doina, pentru noi și neputându-mă stăpâni să nu i-o împărtășesc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
omul, același parcă de zeci de ani, strigând - și vocea parcă îi este aceeași: măturaaa, măturaaaa... * Grija mea cea mai mare din ultima vreme: să nu ies niciodată din casă fără să am asupra mea ceva de dat celor mai necăjiți dintre câinii vagabonzi. * Supus de atâția ani la o uriașă presiune a adversității și nu o dată chiar a ostilității și urii, era imposibil ca organismul și nervii mei să nu cedeze. M-am îmbolnăvit, prin urmare - deocamdată doar de milă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai greu. Așa, cugetând la chinurile Domnului, treceam mai usor peste durerile noastre. Suferințele Lui ne întăreau pe noi și ne făceau sănătoase. Am învățat să fim mulțumiți cu viața și crucea noastră, să privim la alții care sunt mai necăjiți că noi. Că dacă vom privi la alții care trăiesc mai bine ca noi și au o cruce mai ușoară, nu vom fi niciodată mulțumiți cu ceea ce avem. Noi nu știm Tainele lui Dumnezeu. El împarte la toti, și știe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la ora 7 să intre în fabrică. Această stare de lucruri a durat mai bine de cincisprezece ani. Cu ajutorul fratelui Dinu, Petrișor a intrat la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc iar Florică a făcut liceul „Neculai Bălcescu” din Brăila. Surmenată, necăjită, învinsă de necazuri, sora Netuța a făcut o depresie, s-a îmbolnăvit și cu ajutorul unchiului Constantin a fost internată la Spitalul de boli nervoase din Iași. Boala, slăbiciunea, frica, s-au mai ameliorat, dar a fost pensionată pe motiv de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
comsemnată în revista „ROST” nr.42-43, pe august- sepembrie 2006. În vara anului 1946, după seziunea de examene, m- am întâlnit, în orașul Buzău pe stradă, cu fostul director al „Seminarului Episcopul Kezarie”, Părintele profesor Gheorghe Marinescu, acum pensionar și necăjit. L-am salutat cu „sărut mîna” și am mers înainte. După câțiva pași am simțit nevoia să- l mai privesc și am întors capul. Părintele profesor sta în loc și se uita după mine. Am stat locului, a venit la mine
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
un pact de neagresiune pe care doar doamna natură îl poate înțelege. Copiii, indiferent de ce-or zice sociologii, erau extraordinari. Neculai Cioroi, oficial Oprea, Marina Petrișor, premianți benne merenti; Vasile Roman, un artist al viorii, Sâlimon Nicolaeă Erau copii necăjiți, săraci dar bogați la minte și suflet. școala era compusă dintr-o cameră și un antret, cele șase bănci adunând laolaltă 30 de copii. Din ce bani luam ca salariu făceam parte și pentru copii, oarece cărți și rechizite apărând
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu Fenea și se ferea de ea. A venit apoi și mi-a spus că frate-său nu are bani pentru taxe și chiar dacă ar avea nu ar da. Ce să-i răspund? Iată, gândeam eu, sunt oameni mult mai necăjiți ca mine. Biata fată mai are doi ani și ar ajunge învățătoare. Păcat! Păcat mi-a spus și directorul școlii după ce i-am povestit despre fată. și eu am zis mai departe: Domnule director vreau s-o ajut eu dar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
-mi-se din Bod, de lângă Brașov, avea o constituție fizică fragilă. Nu pretindea bani de la enoriași, nu lua de la colivar, din ofrandele aduse. Se mulțumea cu puțin încercând, la rândul său, să fie de firesc sprijin atâtor și atâtor necăjiți. Sărac dar bogat în dra189 gostea și respectul celor din jur. De câteva zile nu mai putea mânca iar ce mânca dădea afară. Ai lui credeau că îl vor pierde. Dar n-a fost să fie așa fiindcă snopul de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am mai lucrat cu oamenii. Nu am avut niciodată o funcție de conducere. Vei merge, tovarășa Țâru. Te vom școli! Avem școli înalte de formare a celor care trebuie să conducă. E ordin de la partid! Am plecat în secție revoltată și necăjită. Mă așteptam ca după terminarea acelor cursuri să primesc sarcini în fabrică, în activitatea culturală care mă pasiona. Peste câteva zile am fost chemată din nou, tot de către cineva de la serviciul cadre de la Județeana de Partid. Dacă la început acesta
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oi din apropiere. Am alergat până acolo. Ciobanul și soția lui văzuseră toată scena. De ce nu v-au luat și pe dumneavoastră cu mașina, tovarășa secretară? Ce oameni sunt și ăștia, să lase o femeie în ploaie, a exclamat femeia necăjită, în timp ce îmi usca părul cu un prosop aspru cu miros de brânză. De pe masa improvizată dintr-o scândură și doi țăruși, de sub un ștergar, femeia a scos un boț de mămăligă cu brânză de oi, un ou fiert și o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
atunci când s-a cosit fâneața de la intrarea în sat, să-i repartizez o fâșie cu iarbă din cea mai bună. S-a bucurat mult și a cosit cu mare drag. Noaptea, rudele secretarului i-au furat jumătate din fân! Ce necăjit era nenea Culai! 187 Pe drumul spre acest sat mă opream de fiecare dată lângă pădurea cu stejari tineri, dar nu coboram niciodată din șaretă. Priveam satul din vale și aveam de fiecare dată senzația că am mai fost acolo
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era un faimos centru de agricultură pe care lucra o imensitate de ostași recoltați dintre infractori și fii de chiaburi, trimiși la batalioane de muncă. Erau sute de ostași (infractori, e adevărat, cu mentalitate de infractor), dar și mulți tineri necăjiți, cuminți, nepricepând prea bine ce se întâmplă cu ei. Instructorul "politic", un căpitan, cu mare funcție pentru acei ani (de la începutul ceaușismului), era un ins porcin, foarte elegant, cu cizmele lustruite-oglindă, ras zilnic și duhnind tot timpul a țuică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mișelește în ceafă, azvârliți în groapa comună și acoperiți cu o placă de beton, după ce se turnase acid chlorchidric spre a dizolva cadavrele - era o comedie neplăcută la care trebuia să participe împotriva voinței lui! Sutele de mii de oameni necăjiți, așteptând ceasuri întregi în ger și viscol de-a lungul străzilor, lăcrămând de durere la gândul că cel dus spre mormânt era menit să fie adevăratul conducător al neamului și al statului, dovedeau însă că poporul român privește altfel lucrurile
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
septembrie 2003 Eșecul feudalismului timpuriu Ion Iliescu a intervenit pe lîngă Steaua să le permită jucătorilor să onoreze convocarea la echipa națională. Demersul prezidențial a dat greș, iar imaginea de înapoiere generală persistă. Ion Iliescu trebuie să fie un om necăjit. Dolănescu și Benone Sinulescu s-au împăcat, după un război de 40 de ani, fără să fie nevoie de intervenția sa, iar intenția de a reinstaura concordia în Insula Afroditei n-a dat chiar rezultatele scontate. Sigur că, vineri, cînd
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
crunte, după care rămân mereu întunecați și într-o sălbatecă sau numai speriată stupoare. O vreme, prin influența directă ori mijlocită a lui Zola, se încearcă studiul social. Crâșma e scena tipică de desfășurare a faptelor, locul de pierzare, unde necăjiții se alcoolizează. Se continuă dealtfel nuvelistica epocii. Toți eroii lui Sadoveanu sunt și ei niște automați trăind vegetativ, fără reflecțiune. Singura notă mai deosebită este că la scriitorul moldovean reducțiunea devine sinonimă cu sălbăticirea, ceea ce nu exclude o mare energie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
2 Cugetări, "Romînia literară" ă1855î, p. 355, 482. "Lăsați-ne să lucrăm în voia sa limbușoara asta turcită, grecită, ungurită, slavonită și ce a mai fi...1, limba acea care le-au făcut românilor veacurile, pentru care i-au hulit, necăjit, chinuit ungurii și slavonii"2 . Această pietare a lui Russo pentru limba "asta turcită, grecită, slavonită", așa cum e ea, pentru limba vie, cum e în popor, vine desigur și din priceperea lui, dar și din marea lui iubire pentru poporul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
la ora 7 să intre în fabrică. Această stare de lucruri a durat mai bine de cincisprezece ani. Cu ajutorul fratelui Dinu, Petrișor a intrat la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc iar Florică a făcut liceul „Neculai Bălcescu” din Brăila. Surmenată, necăjită, învinsă de necazuri, sora Netuța a făcut o depresie, s-a îmbolnăvit și cu ajutorul unchiului Constantin a fost internată la Spitalul de boli nervoase din Iași. Boala, slăbiciunea, frica, s-au mai ameliorat, dar a fost pensionată pe motiv de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în relatarea comsemnată în revista „ROST” nr.42-43, pe augustsepembrie 2006. În vara anului 1946, după seziunea de examene, mam întâlnit, în orașul Buzău pe stradă, cu fostul director al „Seminarului Episcopul Kezarie”, Părintele profesor Gheorghe Marinescu, acum pensionar și necăjit. L-am salutat cu „sărut mîna” și am mers înainte. După câțiva pași am simțit nevoia săl mai privesc și am întors capul. Părintele profesor sta în loc și se uita după mine. Am stat locului, a venit la mine, m-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
găsit în curtea Institutului, între mai mulți bolnavi. Ședea pe o bancă de grădină, la umbră, într-un colț retras, fără să se amestece în forfoteala sgomotoasă a celorlalți. Era slăbit, palid, neras, fața-i exprima o plictiseală de om necăjit. Ochiii erau cu vinișoare congestionate, făcea impresia că atunci abia se sculase din somn. Fără cravată la cămașa-i de noapte cu cerculețe și bibiluri de arniciu roșu; învelit - mai mult aruncat pe el - într-un halat lung de chembrică
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
asta trebuie să fie fărmăcătoare; cunoaște gândul omului”, cugeta cu uimire Gheorghiță * “Munteanca asta de n-ar avea soț, iar eu n-oi fi ovrei și însurat, într-o săptamână aș face nuntă” (dl David) Autocaracterizare: * “Eu sunt cea mai necăjită și mai amărâtă de pe lumea asta, am rămas văduvă și sărăcită” * “Cine nu cearcă nu izbândește” (afirma munteanca) * “Dumnezeu să te ierte”, îi zise Vitoria lui Bogza (Citate preluate din roman) Vitoria Lipan personaj principal și figură reprezentativă de erou
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
A! Cetățeanul: Acu ce treabă avem?... Nu vă uitați la mine că sunt așa de... Am făcut-o de oaie de tot. Să vezi d-ta cum de a devenit la băutură... (sughite) că a fost lată de tot... Tipătescu: (necăjit) Fii bun, omule, și-nțelege. (vrea să-l apuce.) Cetățeanul: Eu am găsit (sughite) o scrisoare... Tipătescu și Zoe: O scrisoare! Cetățeanul: Da. (cătră Tipătescu.) A d-tale cătră coana Joițica... Am găsit-o alaltăieri seara pe drum, când ieșeam
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ăsta lucrau, și făceau cu schimbul... Și mai veneau și ceilalți să Îi lase și pe ei, că ziceau că: „poate ies și să știu și eu o meserie, să știu un pic, cât să mă descurc”. Am fost copii necăjiți. În ce sens? Majoritatea, cel puțin 90%, dacă nu mai mulți, am fost de la țară, copii la care nu le era rușine să muncească. La Târgșor aveați voie să comunicați cu politiștii? Nu... Cum să zic? Numai când aveam probleme
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
iubești tu, Ionică? - Pe coana Anicuța. / - Dar ea te iubește? / - Mă iubește. Bietul epileptic - căci Ionică era epileptic - era blând, bun, vorbea întotdeauna blajin și întotdeauna vesel și surâzător. Într-o vară bietul Ionică n-a mai venit la birt; necăjita lui viață se stinsese. Cuvintele franțuzești pe care le debita la sfârșitul fiecărui concert le învățase de la cocoana Anicuța. Cred că a murit târziu, în tot cazul a murit după evenimentele politice de la 1888, fiindcă în anii din urmă ai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la despărțire, că am venit s-o vedem și insistența cu care ne invită să revenim mă emoționează. *Mai curînd decît bucuria, durerea ne pare mereu superlativă, de o acuitate fără egal: „Din cîți oameni cunosc, nimeni nu e mai necăjit ca mine”, mi-a declarat Ani. La fel crede despre viața noastră că e „cea mai urîtă”. Și-l imploră pe Dumnezeu să trăiască, „fie și numai doi ani”, altfel! Umilit (căci eu sînt cauza tuturor insatisfacțiilor), tac reproșîndu-mi incapacitatea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici una nu mi se pare a fi cea bună. *„Unde a încăput atîta idealism în mine, de am putut să-ți dau și ție!”, s-a mirat într-o zi Ioan Grigoriu („Jean”, pentru ai săi) în fața fiicei, profesoara Monica, necăjit că manifestă aceeași lipsă de „realism” ca și dînsul. O lipsă care merge uneori pînă la ignorarea celor mai elementare repere. De pildă, în vacanțe, ea trece pe la redacție. Curios, la plecare, de fiecare dată, o ia în direcția inversă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]