8,720 matches
-
îi cere binecuvântarea pentru el, pentru dinastie, Țară și popor și apoi roagă pe sfânt să-i dea voie să smulgă trei peri din capul lui spre a-i păstra ca pe niște moaște aducătoare de fericire și apărate de necazuri. S-au perindat apoi curtenii și întreg poporul cerând binecuvântare și smulgând părul, barba și toți perișorii de pe corpul bietului cioban proroc și sfânt, care auto-hipnotizat de sfințenia sa, nu suflă nici un cuvânt și răbdă ca un stoic ceia ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nici știința pozitivă și nici psihologia, nu ni l-au demonstrat; că sufletele morților noștri sunt în legătură cu noi; caută să ni se facă cunoscute; ne mustră; ne ajută fără să știm și pricepem noi și ne mângâie, în vreme de necazuri și primejdie. Depășesc poate doctrina creștină despre "starea sufletelor", dar nu păcătuiesc câtuși de puțin, afirmând că existența lor și legătura dintre noi cei vii și ele. Însuși Biserica creștină afirmă aceasta, când face pomeniri pentru "păcatele veniale" ale celor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
om, în interiorul acestei lumi-a-vieții de care face abstracție în teoriile sale: acolo locuiește el și își vede de ocupațiile sale, acolo își ia mesele și își petrece vacanțele, acolo își are familia și cunoștințele, în calitate de trăitor își încearcă bucuriile și necazurile, preocupările și ambițiile, fie ele și științifice. "Acolo": de vreme ce nu are acces la tot ceea ce îl preocupă decât prin intuiție, adică printr-o modalitate fundamentală a subiectivității transcendentale. "În calitate de trăitor": în măsura în care această intuiție și, la modul general, toate experiențele sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
va mai fi numită societate închisă, iar societatea în care indivizii se confruntă cu decizii personale, societate deschisă”. În societatea închisă, predomină legăturile de rudenie, conviețuire, participarea la eforturile comune și solidaritatea în înfruntarea unor primejdii, participarea la bucurii și necazuri comune. Relațiile dintre indivizi sunt directe, aceștia simt că aparțin aceleiași comunități, asemenea unei părți într-un organism, într-un întreg. Fundamentală este cooperarea, nimeni nu tinde să ia locul altuia. Într-o societate deschisă, legăturile sunt mediate, impersonale. Ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cânticele populare Întretăiate de accese de durere, versuri de Lope, o sudalmă sau un comentariu pentru sine Însuși rostite tare, cu un ton pe jumate resemnat, pe jumate parcă amuzat de situație. Treaba asta Îi stătea În fire: Își Înfrunta necazurile și nenorocirile ca pe un fel de glume inevitabile la care un bătrân cunoscut și plin de intenții parșive s-ar fi amuzat să-l supună din când În când. Poate că asta era și cauza simțului său cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
daga, spada și pistoalele lui, avea pe el mai mult fier decât toată Biscaya. Fusese soldat În războaiele din Flandra, ca Diego Alatriste și răposatul meu tată, și, camarad la toartă cu ei, pătimise ani lungi de lipsuri, primejdii și necazuri, deși până la urmă Îi mersese mai bine decât lor: pe când părintele meu Îngrășa pământul ereticilor, iar căpitanul trăgea mâța de coadă ca spadasin În slujba cui se nimerea, un cumnat majordom la palat și o femeie matură dar Încă frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mult decât se cuvenea. — Toate la timpul lor. Și-n plus, eu nu-s decât un mesager. Căpitanul Își golea ulceaua, gânditor. Pe vremea aceea, cinșpe dubloni de patru, din aur, Însemnau peste șapte sute de reali: cât să scapi de necazurile presante, să-ți cumperi rufărie și o haină, să-ți plătești datoriile, să-ți pui cât de cât ordine În viață. Să aranjezi cât de cât cele două chițimii Închiriate În care locuiam noi doi, el și cu mine, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
exil. Poate de aceea, deși uneori cumpărase case ale căror chirii Îi erau cel mai adesea subtilizate de cei care le administrau, niciodată nu dorise să aibă adresa lui fixă la Madrid, preferând să locuiască pe apucate prin hanuri publice. Necazurile se țineau scai de el, iar perioadele bune Îi erau numărate acestui om cu totul aparte, spaima dușmanilor lui și bucuria prietenilor, care când era solicitat și adulat de nobili și de somitățile artistice, când se pomenea, destul de des, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În tăcere, Îi văd pe bărbați comițând tot felul de tâmpenii. Eu eram pe atunci mult prea tânăr ca să ghicesc cât de prostănaci suntem, prin comparație, noi, bărbații, și câte se pot Învăța din ochii și zâmbetul femeilor. De multe necazuri din viața mea de adult aș fi fost scutit dacă aș fi dedicat mai mult timp acestui studiu. Dar nimeni nu se naște Învățat; și adesea, când te-ai dumirit În sfârșit și ai priceput lecția, e prea târziu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fatalist. Probabil că starea lui de vechi soldat - luptase În Flandra și pe Mediterana, după ce fugise de la școală ca să se Înroleze ca paj și toboșar la treisprezece ani - Întipărise În el felul acela de a accepta riscul, neplăcerile, neliniștile și necazurile unei vieți grele, crunte, cu stoicismul celui care s-a obișnuit să nu aștepte altceva de la ea. Caracterul lui putea fi lesne descris cu ajutorul acelei definiții date ceva mai târziu spaniolilor de mareșalul francez Grammont: „Curajul le este aproape Înnăscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În cazul ăsta nu ne rămâne decât să ne batem... Ai nevoie de ajutor? — Deocamdată, nu... Căpitanul Îi privea pe spadasini mijindu-și puțin ochii, ca și când vroia să-și Întipărească mutrele lor În minte. Și-n plus, domnia voastră are suficiente necazuri ca să nu se mai Încurce și cu ale mele. Don Francisco rămase tăcut un moment. Apoi Își răsuci mustața și, potrivindu-și ochelarii, le aruncă o privire hotărâtă și furioasă celor doi. — Oricum, conchise, dacă iese cu scandal, doi contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Adevărul e că până și În felul lor de a cere pomană, neamurile se deosebesc Între ele: nemții cântă În grup, francezii cerșesc servil cu rugăminți și vaiete, portughezii cu tot felul de plângeri, italienii cu depănarea nesfârșită a tuturor necazurilor și belelelor, iar spaniolii cu harță și amenințări, obraznici, plini de ei, nesuferiți. Am plătit noi un cuarto la prima poartă, trei la a doua - obol pentru spitale - și douăzeci de maravediși pentru locuri pe bănci. Desigur că locurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
discuția aceea. Dar ar fi bine ca, În ce ne privește, să nu facem nimic care să grăbească un deznodământ atât de sumbru. Nu ești de părerea mea, domnule secretar regal? — Cum de nu, Excelență! Glasul lui Alquézar tremura de necaz. — Ar fi foarte neplăcut pentru mine. — Vă Înțeleg. — Extrem de neplăcut. Aproape un afront personal. Descompus la față, Alquézar dădea impresia că Înghițea fiere cu toptanul. Strâmbătura Îngrozitoare care Îi crispa gura pretindea a fi un zâmbet. — De bună seamă, Îngăimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a Împiedicat să fac ori una, ori alta. Deși sinistru și amenințător ca Întotdeauna, cu capa și cu pălăria lui neagră, cu chipu-i slab cu obrajii supți, plini de urme de vărsat și de cicatrici, atitudinea lui nu anunța necazuri imediate. Și În clipa aceea, ca și cum cineva Îi Întinsese brusc cu bidineaua pe față o dâră albă, apăru pe ea un zâmbet. — Aștepți pe cineva? Am rămas uitându-mă țintă la el de pe banca mea de piatră, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vocea lui, parcă de preot, iar timbrul adânc era amplificat de golul unic de sub țeastă. în știința literaturii - putea el să spună - noi n-am căutat niciodată adevărurile, doar enigmele și tainele. înainte de accident predase limba și literatura suedeză. „Micul necaz“, spunea el, niciodată „Accidentul“. Sau „Episodul ridicol“. Sau „înghețul meu relevant“. Când se întâmplase, încă nu eram născut. El tocmai rămăsese văduv și tata hotărâse să petreacă Crăciunul la Bostället, căci în această ambianță tihnită avea să fie ocrotit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în lume. A, a exclamat doctorul. Ce poate să însemne asta? Totul despre existență? Atunci i-am răspuns, ca și cum aș fi știut pe de rost: Cerul și pământul, mintea și trupul, părinții, prietenii și dușmanii, averile și sărăcia, succesul și necazul, sănătatea și boala. Și disprețul. Și pe Dumnezeu. Chiar le știam pe de rost. Dacă împrejurările o vor permite, voi povesti mai pe urmă cum am dobândit această înșiruire de cuvinte. Nu e puțin lucru, a spus doctorul. Nu, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
le reproduc, una după alta. Existența la Bostället își urma cursul obișnuit. Ea îmi comunica ce păsări se mai arătau, ce noutăți citise în Norra Västerbotten, ce oameni mai muriseră. îmi ducea lipsa. Bunicul îmi transmitea salutări. Tata avea nenumărate necazuri, mai ales cu insectele dăunătoare și cu puieții. Noile insecticide nu funcționau cum ar fi trebuit. Dacă el ar fi știut că mama îmi va scrie, cu siguranță ar fi rugat-o să mă salute. Păstrăvii aceia mici din râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Thum lasă dinții craniului să se odihnească pe un manuscris care în mod sigur este lipsit de litere, o alegorie simpatică despre vanitate și moarte. în tabloul lui El Greco Apostolii Petru și Pavel lui Pavel i s-a întâmplat un necaz de neînțeles, dar demn de luat în considerare: el încearcă să arate cu degetul un loc important dintr-o carte deschisă, dar degetele lui trec prin hârtie și prind rădăcini în volumul uriaș. Helmer Osslund a făcut grămezi de ciorchini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
finito, și cred că nu-mi mai rămâne de făcut decât să stau țintuit aici și să-mi aștept cu resemnare apocalipsa mea personală, ce altceva?... încheie bărbatul cu o mină mai degrabă veselă decât tristă, parcă amuzat de toate necazurile pe care le revărsase, cu atâta dărnicie, destinul asupra bietei sale persoane. În dosul acestei măști însă nu era nimic vesel. Observând că pachetul de țigări ajunsese pe dușumele, își săltă cu un vădit efort, din scaunul cu rotile, trupu-i
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să-și ridice bărbia din piept, ca să o privească mai bine pe această femeie care ținea cu tot dinadinsul să îl clintească din convingeri pe care el unul le considera definitive și de nezdruncinat. Ce putea ea să știe despre necazurile lui, chiar dacă era ceva mai în vârstă decât el? Medicina, rosti omul cu convingere, nu mai are cum să-i vină în ajutor unuia ca mine. Nu mă poate împiedica să ajung un paralitic și un neputincios. Medicina s-a
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
am învățat deja multe lecții, știu că ele au lecțiile lor, experiențele lor. Și mai știu că va trebui să fiu mereu acolo, când vor avea nevoie de mine, când vor fi îngenuncheate de soartă sau cu inima frântă de necazuri, de iubire, de durere... Arm se ridică de pe covor, dar Bart rămase mai departe așezat, cu mâinile petrecute în jurul genunchilor, uitându-se la ea tăcut și gânditor. Acum, Bart, trebuie să plec, fetele mă așteaptă și nu le place să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
așa ceva... Daca ar fi trebuit să își dea o parte din ființa ei, drept preț al vindecării Mădălinei, ar fi făcut și acest sacrificiu, dar nu așa se punea problema... Astfel că nu-i rămânea decât să creadă că toate necazurile acestea aveau să ia sfârșit prin vindecarea micii suferinde. Dar dacă, păzească sfântul, Mădă nu avea să se mai vindece niciodată? Dacă micuței Mădă îi era hărăzit de soarta mașteră și vitregă să rămână, în urma acestei afurisite de boli, cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
economia de piață liberă, reprezintă votul pentru econo-mia publică, din punct de vedere politic privind lucrurile. Din punct de vedere economic, tot criteriile economice, de eficiență și rentabilitate, ar trebui să guverneze, măcar într-o anumită măsură și sectorul public. Necazul cel mare îl reprezintă însă acumularea bogăției prin intermediul puterii politice, prin corupție, trafic de influență etc. Guvernul trebuie să slujească cetățenii în mod egal. Tratamentul egal, indiferent de poziție sau vreun alt factor, este considerat un criteriu al acțiunii guvernamentale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în viață. Știi bine, Iulie, că eu am plecat nu doar pentru bani. Nu ți-am plăcut, ți-am fost urât. Pentru asta m-am dus, sunt trei ani. Să uit, o vreme, și să aflu, poate, și câștig după necazul cu focul. N-am uitat și nici bogăție n-am strâns. N-am uitat fiindcă orice am făcut, gândul mi s-a dus, fără voie, tot la tine, iar câștig n-am avut pentru că ghinionul a făcut să mă îmbolnăvesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o va face tocmai când ne așteptăm mai puțin: nici eu nu știu clipa. Dar atunci, după cel mult un ceas, va fi un eveniment. Ceva de bine sau de rău...Probabil că mai mult de rău, fiindcă, după cum știți, necazul e mai tare ca norocul...” Oamenii îl ascultau muți. Asemenea vorbe nu mai auziseră. La mijloc trebuia să fie o șmecherie, ceva, nu se putea altfel. Poate după cât râseseră ei de meșter, zicându-i Pitpalac ori Moș Pendulă, vorbindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]