2,055 matches
-
criticilor sale a fost deseori îndreptat contra a ceea ce numea și el „boala autorlâcului”, tendința de a scrie literatură cu orice preț. În această direcție, a urmărit să releve în mod constant originalitatea scriitorilor de care se ocupa. A fost necruțător față de imitatori și față de clișeele poetice, respingând, de pildă, poezia lui T.G. Djuvara. Criticul are un ideal de artă clasic, întemeiat pe noțiunea de verosimilitate. În opera literară, el cerea să existe trăsături caracteristice și concizie, fiindu-i greu să
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
care n-au decât puterea de a însemna înciudați filele cataloagelor școlare. Situația de astăzi nu-i va mai surprinde pe cititori după ce vor citi Predania. Prin scrisul grav, dar și amuzant al lui Gh. Racoveanu, Predania lansează un atac necruțător, însă terapeutic la adresa mediocrității intelectuale și ignominiei morale care tiranizau „academiile” de studiu teologic din perioada interbelică. Cele mai savuroase comentarii ale lui Gh. Racoveanu însoțesc vânătoarea de „perle” produse de I. Popescu-Mălăești, neavenitul decan al Facultății de Teologie din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lumii postmoderne în mediul românesc. Să ne amintim că anii ’90 ai României postcomuniste au fost dominați de o persistentă febră a politicului și de admirația necondiționată pentru proiectul Europei comunitare (citit prin sita ignoranței bunăvoitoare). Patapievici a fost cronicarul necruțător al rătăcirilor românești din acele vremuri. Era solidar cu nenumărați cetățeni care încă mai revendicau pe străzi principii fundamentale: libertatea individuală, adevărul istoric, lustrația. Erupția consumerismului și barbaria simulacrelor tehnologice care flatează instinctele cele mai joase ale maselor și elitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mării, amintiți-vă cum făpturile ei cele mai temute lunecă sub apă, invizibile de cele mai multe ori și mișelește ascunse sub cele mai frumoase tonuri azurii. Gîndiți-vă de asemenea la splendoarea și frumusețea diavolească a multora dintre triburile ei cele mai necruțătoare, precum și la forma delicată a multor specii de rechini. Gîndiți-vă încă o dată la canibalismul universal al mării, ale cărei creaturi se devorează unele pe altele, ducînd un război veșnic, de la începutul lumii încoace. Gîndiți-vă la toate aceste lucruri, apoi întoarceți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu manifestă întotdeauna o astfel de solicitudine față de vîslașii care-și primejduiesc viața din pricina propriei lor lașități; asemenea accidente se petrec destul de adesea pe mare, iar în tagma vînătorilor de balene, un laș este aproape invariabil privit cu aceeași scîrbă necruțătoare cu care sînt priviți fricoșii în armatele și flotele de război. Din întîmplare, însă, oamenii din cele două ambarcațiuni, fără să-l observe pe Pip, zăriră deodată în apropierea lor niște balene, așa că virară și porniră în urmărirea lor; între
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Behring și în cele mai depărtate și mai tainice sertare ale lumii; datorită miilor de harpoane și lăncii azvîrlite împotriva balenelor de-a lungul coastelor tuturor continentelor, oare leviatanul mai poate supraviețui multă vreme unei vînători atît de sistematice și necruțătoare? și, văzînd că specia i-a fost exterminată, nu-și va fuma oare ultima balenă cea din urmă pipă, înainte de a se evapora odată cu fumul final, așa cura ar face, în locul ei și ultimul om? Comparînd turmele balenelor gheboase cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prima mea balenă - eram un băiat de optsprezece ani! Sînt patruzeci de ani de-atunci, patruzeci de ani! Patruzeci de ani de neîntreruptă vînătoare a balenei! Patruzeci de ani de lipsuri, de primejdii, de furtuni! Patruzeci de ani pe marea necruțătoare! Sunt patruzeci de ani de cînd Ahab a părăsit pămîntul pașnic, pentru a se război cu grozăviile din adîncuri! Da, da, Starbuck, din acești patruzeci de ani, n-am petrecut nici trei pe uscat. Cînd mă gîndesc la viața pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Revenită în cotidianul care îi rezervă atâtea frustrări, adolescenta, apoi tânăra femeie nu-și reprimă deloc simțul hipertrofic al ridicolului. În râsul ei zvâcnește nervul unei inteligențe tăioase, care sloboade „acidități” ori de câte ori ceva n-o mulțumește. Nu scapă de examenul necruțător nici mintoșii ei amici dintr-o generație scânteietoare, nemaivorbind de profesorii de la facultate, portretizați corosiv, cu un subiectivism mândru de sine. Mai apropiată se simte hiperlucida de Nae Ionescu, căruia îi poartă o admirație în care se percepe o undă
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
să votăm (Al. Ion, Viața românească, supliment 1950).1 Pentru puterea Sovietelor (Petru Dumitriu, Flacăra, nr. 49, 9 dec), etc.etc. Vocabularul anului continuă să se dezvolte pe axa sa războinică, conturând imaginea unor oameni departe de calm, toleranță și bunătate: necruțător, Îmbâcsit, hâd, mîrșav, nefast, Înapoiat, Înnebunit, dușmănos, dăunător, bestial, șovăială (mic burgheză), neadâncirea (realității socialiste, a rolului partidului, Învățăturii marxist-leniniste, etc) impas, prăbușire, uneltiri, slugi, lachei, clică, năpârci, ploconire, călăi, trântori, titoiști, adormi (vigilența), a toci (critica), ațâțător, a stârpi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lor. În articolul Mai multă principialitate În tratarea problemelor artei și literaturii se definea clar esența realismului socialist (Ă). Dar tot Învățătura partidului ne spune că niciodată nu trebuie să ne mulțumim cu succesele obținute. Critica și autocritica, exigența principială, necruțătoare pentru slăbiciunile și rămânerile În urmă, fața de toate răbufnirile influenței ideologiei burgheze să fie o lege de fier a activității noastre. (Ă) Cititorii din R.P.R. au dreptul să-i Întrebe pe scriitori: de ce realitatea atât de bogată În transformări
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la alegerile prezidențiale din 1995, mai mulți comentatori politici foarte serioși s-au întrebat dacă nu cumva caricaturizarea lui Jacques Chirac la „Marionetele de la știri” i-au dat o imagine mai umană, care i-a adus voturi, chiar dacă satira era necruțătoare. Chirac era transformat într-un tălâmb cu programul politic redus un slogan pe care îl repeta în gura mare: „Mâncați mere!”. Jean de Florette, unul dintre cele mai importante personaje imaginate de Marcel Pagnol, voia să-și are pământul ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
caracterizat prin regularitate, pe care l-a urmat cu o disciplină de fier. Tocmai acest regim i-a îngăduit să-și pună în valoare într-un mod incomparabil aptitudinile intelectuale cu care a fost înzestrat.Voința lui neînduplecată a cenzurat necruțător, în aceeași măsură, formele cele mai insidioase ale comodității și delăsării, cât și atracțiile faimei și ale unei vieți plăcute. Este poate unică insistența infinită a lui Kant de a-și duce până la capăt cercetările astfel încât rezultatele lor să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pudibonderiile pline de farmec ale personajului (la Chandler), e mai puțin important. Important e că eroii se înfățișau ca oameni întregi, cu dorințe și frustrări, cu pofte și tânjiri, cu ambiții și eșecuri. Philip Marlowe este un produs al polemicii necruțătoare cu figurile emblematice ale literaturii polițiste de până la el. Nici măcar vărul său primar, Sam Spade, protagonistul lui The Maltese Falcon, al lui Hammett, nu-i seamănă prea mult: deși ambii ni se înfățișează în dimensiunea lor cinică, Marlowe își epuizează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de o stranie claustrofobie, parcurgând la întâmplare autostrăzile ce-l scot departe de tumultul down-town-ului, el dă frâu liber obsesiilor ce-l macină. Capitolul poate fi citit și ca o cartografiere psihologică a umanității postbelice, a unui Los Angeles prins necruțător în gheara mașinismului și a tehnologiei, un Los Angeles ce se zbate în nimicnicia luminii neoanelor și în veselia deșucheată a umanității reduse la o existență larvar-instinctuală: Am apucat-o la dreapta, pe bulevardul Sunset, dar nu spre casă. La
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prestigiul în lumea intelectuală și academică (biografiile, studiile critice, eseurile dedicate lui Philip Marlowe, recuperat ca personaj literar de prim ordin, sunt proba vie a respectului de care a început să se bucure Chandler) au pus cartea sub o lupă necruțătoare. Firește, a fost un succes comercial remarcabil, dar vocile autorizate ale criticii s-au dovedit nemiloase. Surprinzătoare nu sunt, însă, reacțiile în sine: surprinzător e faptul că un roman de această factură a fost luat în serios de analiști provenind
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
adică la scurtă vreme după Pitești. Altă mărturie este cea a lui Jean Pasqualini, în colaborare cu Rudolf Chelminski. Experiența acestuia a avut loc după 1957, într-o perioadă în care se renunțase la tortură, noua tehnică fiind un crescendo necruțător și oribil de urlete ș...ț împotriva victimei ca să mărturisească, apoi, la fiecare mărturisire socotită insuficientă, alte urlete. La început, chiar dacă victima spune adevărul ș...ț, oricare dintre cuvintele sale va fi primit cu insulte și cu zbierete de contradicție
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
se folosească și de câteva tehnici expresioniste. Textul, cu o frazare sincopată, răsucită, se concentrează asupra ritmului generic de viață, iar descripțiile în cascadă, configurând un pitoresc etnografic minuțios, accentuează atmosfera de nemișcare ritualică, în care tâlcurile persistă indistinct și necruțător. Dar abia în întâlnirea cu Orientul B. află o fericită coincidență cu sine însuși. Romanul Fuga lui Șefki rămâne astfel o scriere-efigie. Dintr-o intuiție fundamentală, situată sub aripa unei originale meditații simbolice, decurge contemplarea fascinată a unui mozaic omenesc
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
între patru ochi (1977) -, fie în reportaje de pe șantiere hidroenergetice (Someșul cald, 1974), dar mai ales în volume de proză scurtă, în care se cultivă satira acidă, caragialiană, grefată pe un model de sobrietate analitică specific tradiției ardelenești. Astfel, incizii necruțătoare apar în Singurătatea unei femei frumoase (1980), dar mai cu seamă în Aprobare pentru un tango (1982), comentat pe larg în emisiunile postului de radio Europa Liberă de Monica Lovinescu, ceea ce trezește în țară o reacție violentă împotriva autorului nonconformist
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
nu cu ochii oricui, ci cu ochii lui Ilie Resteu și ai lui Pațanghel, țărani muncitori, iar primul de-a dreptul lipit pământului, exploatat, obligat să deție prin prestație de muncă în serviciile consătenilor. Chiaburul e studiat cu un ochi necruțător, dar din afară. Autorul vorbește prin glasul lui Ilie Resteu, sau al lui Pațanghel. De rândul acesta, se vorbește «dinăuntrul» lui Ilie Barbu. Ilie Barbu e mereu în scenă, drumurile lui sunt mereu urmărite de autor cantitativ, cel mai mare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
toate cele văzute acolo i-au răscolit amintirile. Romanul se înscrie printre creațiile valoroase ale literaturii noastre noi, ale poeziei noastre de proporții”. • Eugen Campus. - Act de acuzare. În: Viața românească, nr.2, febr., 1953: „Scrisă cu pasiune, cu ură necruțătoare față de exploatatori și dragoste pentru masele împilate, noua lucrare a lui Zaharia Stancu, Dulăii, constitue un act de acuzare împotriva regimului burghezo-moșieresc. Scriitorul a ales o perioadă istorică de maximă încordare: vara și iama anului 1906, în jurul răscoalelor din 1907
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mărturiile din Procesul și esilul meu la Snagov (1859), din Procesul meu pentru „Oda la Grecia” (1863) sau din manuscrisul Memoriile mele, editat postum. Imaginea epocii se recompune destul de viu, impetuosul autor, extrem de inventiv și locvace, fiind când patetic, grav, necruțător, când emfatic, naiv. Literatura lui A., puțin ținută în seamă de mulți contemporani și de posteritate, este a unui poligraf perseverent. Încurajat de I. Heliade-Rădulescu, un mentor literar generos, el publică, în chiar anul debutului în presă, și cel dintâi
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
și refugiile compensatoare: „...adevărata mea fire era/ a dezrădăcinatului: rană eram,/ refuzul vindecării”. Familia, neamurile, satul întreg au devenit o lume moartă, iar legatara și cântăreața lor mărturisește inutilitatea verbului poetic, devenit „dodie” și „vorbă”. În frecventele „autoportrete” în fața oglinzii „necruțătoare”, poeta își apare drept o „mască a resemnării/ estetic fățuită”. Antiromantismul ei temperamental, potențat din ce în ce mai evident de brutalitatea vremurilor pe care le traversează, se asociază în chip firesc cu o poetică anticalofilă, a dizarmoniei, care o plasează pe A. în
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
1975 își face debutul editorial cu romanul Drumul egal al fiecărei zile. Romanul Dimineață pierdută (1983) transformă un simplu ax familial în carusel de istorie colectivă, întregind în câteva figuri/destine evoluția României de-a lungul veacului XX, sub privirea necruțătoare, plină de sarcasm plebeu, a unui raisonneur cu valențe de arhetip etnopsihologic: Vica Delcă. Tocmai aici se află, întâi de toate, forța autoarei: în cuprinderea epocii în doar câteva personaje. Fără să fie nici pe departe ceea ce, tradițional, se numește
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
a Elvirei Popesco. Doi actori au jucat rolul protagonistului și amândoi au ajuns la spital, În stare foarte gravă, după numai câteva reprezentații, dovadă că acatistele Bisericii catolice au prins. Totuși, Biserica nu avea de ce să fie chiar atât de necruțătoare. Iuda apare umanizat, dediabolizat, Într-un context istoric reconstituit cu minuție și talent de Pagnol. Trădarea lui survine după o noapte petrecută În casa părintească, la sugestia unui Străin (probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Păzește cineva. Întotdeauna păzește cineva” sau „Unde e un civil, trebuie să fie și un soldat. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul.” Transparentă în piesa scrisă și publicată înainte de plecarea din țară, polemica este ulterior directă și necruțătoare. A. tratează fără menajamente fapte și evenimente politice de notorietate, dezvăluind, sub bunele intenții ce le animă, contradicțiile, până la paradox, care le subminează. În Domnișoara Helsinka, aparența de onorabilitate a „pensiunii de familie” pariziene, unde „nimeni nu deranjează pe nimeni
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]